Manual biblic

Organizarea Regatului
Samuel Saul David

Samuel a fost veriga de legătură între Judecători şi Regat

Data, aproximativă 1100-1050 î.Cr.

Scena slujirii şi lucrării lui Samuel

Rama, aflat la 9 km nord de Ierusalim, a fost locul de naştere al lui
Samuel, reşedinţa judecătorilor şi locul unde a fost înmormântat. (1:10;
7:17; 25:1).

Betel, aflat la vreo 8 km de Rama, a fost sediul de nord al lui Samuel.

Era unul din cele patru vârfuri muntoase cu cea mai mare înălţime din
ţară, celelalte fiind Ebal, Hebron şi Miţpa. Priveliştea care se deschide de
la Betel este magnifică. Aici, cu 800 de ani mai înainte, Iacov văzuse scara
cerească.

Miţpa, aproape 5 km vest de Rama, pe Muntele Neby Sainwil, a fost

sediul de vest al lui Samuel. Aici, Samuel a aşezat piatra "Eben-Ezer"
(7:12). Pe panta de nord se află Gabaonul, unde Iosua făcuse soarele să
stea pe loc. Ghibea, (numele ei modern Tell-el-Ful), aflat la jumătatea
distanţei dintre Rama şi Ierusalim, va fi căminul lui Saul.

Betleem, locul de naştere al lui David, şi mai târziu locul de naştere al

lui Isus, se află la 19 km sud de Rama.

Silo, la vreo 24 km nord de Rama, a fost locul unde a stat cortul din

timpul lui Iosua până la Samuel, şi unde a slujit Samuel de mic copil.

Kiriat-Iearim, unde a fost păstrat Chivotul după înapoierea lui de la

filisteni, se află la vreo 12 km sud-vest de Rama.

Capitolele 1-2:11. Naşterea lui Samuel

Părinţii lui erau leviţi. (I Cronici 6:33-38). Mama lui Ana, a fost o

femeie vrednică de toată cinstea. Un exemplu nobil de mamă adevărată, al
cărei fiu s-a dovedit a fi de asemenea una dintre cele mai nobile şi mai
curate personalităţi din istorie.

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Silo (1:3)

Iosua a aşezat cortul la Silo (Iosua 18:1).

Din an în an, Israel se ducea la Silo să aducă jertfe (I Samuel 1:3).

David a adus Chivotul la Ierusalim (II Samuel 6:15) în jurul anului

1000 Î.Cr

Ieremia (7:12-15), prin anul 600 î.Cr. aminteşte de Silo ca fiind nimicit.

Din aceste pasaje se deduce că Silo a fost o cetate importantă din timpul

lui Iosua până în vremea lui David şi că, după aceea, cu puţin timp

inainte de anul 600 î.Cr.. a fost nimicită şi părăsită încetându-şi existenţa.

177

178

^ ECRON —-

MIŢPA
KIRIATH -■•-
^^ JEARIM

RAMA

GHIBEA

IERIHON
GHILGAL

Harta 40. Scena lucrării lui Samuel.

O expediţie daneză (1922-31) a găsit pe ruinele cetăţii Silo cioburi
de vase din perioada 1200-1050 î.Cr. purtând dovezile unei culturi
israelite, fără nici un fel de alte dovezi referitoare la vreo ocupaţie
anterioară, posterioară celei israelite, până prin anul 300 î.Cr. Albright
este de părere că nimicirea lui Silo a avut loc cam prin anul 1050 Î.Cr.
Constatăm astfel că excavările urmează exact firul relatării biblice.

Capitolul 2:12-36. Anunţarea unei schimbări în cadrul preoţiei

Cuvintele din versetele 31-35 par să se aplice la Samuel, care la

urmat pe Eli la funcţia de judecător, precum şi la funcţia de preot (7:9;
9:11-14); dar se mai referă la o preoţie care va dăinui în "veci" (35).

Ele au fost împlinite atunci când Solomon 1-a înlocuit pe Abiatar din

familia lui Eli cu Ţadoc, care făcea parte din altă spiţă (I Regi 2:27; I
Cronici 24:3, 6).

Dar împlinirea lor finală şi-au găsit-o în preoţia eternă a lui Cristos.

în capitolele 8, 9, 10 ni se spune cum a iniţiat Samuel o schimbare în
forma de guvernământ de la judecători până la Regat. Sub Regat, posturile
de rege şi preot erau separate.

După cum aici, în versetul 35, este promisă o preoţie eternă, tot aşa

în II Samuel 7:16 lui David i se promite un tron etern. Preoţia eternă şi
tronul etern au avut rolul de a îndrepta privirile oamenilor spre viitorul
Mesia, în Care cele două funcţii s-au unit, Cristos devenind Preotul şi
Regele Etern al omului.

Contopirea temporară a acestor funcţii de judecător şi preot în persoana

lui Samuel, în timpul perioadei de trecere de la Judecători la Regat, pare

I SAMUEL 179

să fi fost un fel de anticipare simbolică a celor două funcţii în Cristos.
Capitolul 3. Chemarea profetică a lui Samuel

Samuel a fost un "profet" (3:20). El a slujit ca preot, aducând jertfe

(7:19), a judecat Israelul (7:15-17), circuitul său incluzând Betel, Ghilgal
şi Miţpa, sediul principal fiind însă la Rama. A fost ultimul judecător,
primul profet şi întemeietorul monarhiei, singurul dregător între Eli şi
Saul. Misiunea lui principală a fost organizarea regatului.

Forma de guvernământ din timpul judecătorilor dăduse oarecum

faliment (vezi nota introductivă de la cartea Judecători). Astfel,
Dumnezeu 1-a înălţat pe Samuel, învrednicindu-1 să unifice naţiunea sub
domnia unui singur rege. (Vezi capitolele 8, 9, 10).

Profeţii

Cuvântul "profet" (sau "prooroc") apare ocazional chiar înainte de

Samuel, ca de pildă în Geneza 20:7 şi Exod 7:1, dar se pare că Samuel a
fost întemeietorul unui ordin propriu-zis de profeţi, cu şcoli, mai întâi la
Rama (I Samuel 19:20) şi apoi la Betel, Ierihon şi Ghilgal (II Regi 2:3,
5; 4:38). Preoţia degenerase foarte mult şi asta tocmai în timpul
organizării regatului. După câte se pare, Samuel a fost întemeietorul
acestei şcoli, ce avea menirea de a pune o stavilă morală abaterilor
preoţilor şi ale regilor. Profeţii aceştia şi-au desfăşurat activitatea de-a
lungul unei perioade de vreo 300 de ani, înainte de vremea celorlalţi
profeţi care au scris ultimele 17 cărţi ale Vechiului Testament. Sunt
numiţi profeţi orali, pentru a se deosebi de profeţii literari, adică cei
care au scris cărţile din partea a doua a Bibliei.

Profeţii orali mai de seamă au fost: Samuel, organizatorul regatului,

Natan, sfetnicul lui David, Ahia, sfetnicul lui Ieroboam, Ilie şi Elisei,
cei care au condus măreaţa luptă împotriva baalismului.
Capitolele 4, 5, 6, 7. Chivotul este capturat de filisteni

După răpirea sa de către filisteni, chivotul nu a mai fost dus înapoi la

Silo. De aici înainte, Silo a încetat să mai fie o localitate importantă.
Chivotul a rămas în cetăţile filistenilor 7 luni, perioadă de timp în care
filistenii au fost loviţi cu plăgi groaznice. Apoi, chivotul a fost dus la
Bet-Şemeş, pe urmă la Kiriat-Iearim, unde a rămas 20 de ani (7:2). Mai
târziu a fost dus la Ierusalim de către David, care i-a ridicat un cort (U
Samuel 6:12; JJ Cronici 1:4), care a dăinuit până când a zidit Solomon
Templul. Nu se cunoaşte nimic despre istoria lui ulterioară, după
nimicirea Ierusalimului.

După transportarea chivotului la Silo, cortul a funcţionat o perioadă

de timp la Nob (21:1; Marcu 2:26), apoi la Ghibea (I Cronici 21:29),
pâna când Solomon 1-a aşezat în Templu.

După înapoierea chivotului de la filisteni, Samuel, cu ajutorul lui

Dumnezeu, a înfrânt pe filisteni, în locul unde aceştia capturaseră chivotul
(4:1; 7:12). .

—"1

- '< n. MT. GraLBOA

.^-: BETLEEM

Harta 41. Ilustraţia vieţii lui Saul şi al lui David.

SAMUEL

101

Capitolele 8, 9, 10. Organizarea regatului

" Până acum forma de guvernământ fusese teocraţia (vezi pag. 168).
într o lume primejdioasă, în care singura lege recunoscută era legea
unglei pentru a supraom naţiunea trebuia să fie suficient de puternica.
Asifel Dumnezeu, binevoind să coboare la căile omeneşti, i-a îngăduit
Vcestei naţiuni să se unifice, aşa cum tăcuseră şi alte popoare, sub domnia
unui rege Primul rege, Saul, a fost un eşec. Dar al doilea rege, David, a
fost o izbândă de necontestat.

NOTĂ ARHEOLOGICA: Casa lui Saul de la Ghibea (10:26)

Albright în 1922-23 a găsit la Ghibea, în stratul datând din anul 1000
Î.C.r., ruinele fortăreţei zidite în timpul domniei lui Saul.
Capitolele 11, 12, 13, 14, 15. Saul-Rege

Saul era din seminţia lui Beniamin, care, în zilele judecătorilor fusese

aproape complet anihilată; provenea din cetatea Ghibea, unde începuse
această groaznică catastrofă (vezi pag. 173).

înalt frumos şi smerit, Saul şi-a început domnia cu o victorie

nemaipomenită asupra amoniţilor. Au dispărut astfel orice îndoieli cu

privire la noul "regat". ,

Apoi a urmat avertismentul adus de Samuel poporului şi regelui, sa
nu-1 uite pe DUMNEZEU, avertisment ce fusese confirmat pnntr-o
miraculoasă furtună cu tunete (Capitolul 12).

Prima greşeală a lui Saul (Capitolul 13). Succesele i s-au urcat îndată

la cap Smerenia a făcut loc mândriei. El a adus jertfe, or aceasta era
funcţia exclusivă a preoţilor. Lucrul acesta a fost primul semn al faptului
că Saul îşi dădea importanţă prea mare şi era semeţ.

A doua greşeală a lui Saul (Capitolul 14). Ordinul său necugetat, ca

armata să nu- mănânce nimic şi sentinţa de moarte pentru Ionatan au
arătat poporului cât de lipsit de înţelepciune este regele lor.

A treia greşeală a lui Saul (Capitolul 15). Neascultarea intenţionata

faţă de Dumnezeu. Din pricina acesteia, el a auzit pronunţarea
zguduitoare a lui Samuel, "Fiindcă tu l-ai respins pe Dumnezeu, şi
Dumnezeu te respinge pe tine de a mai fi rege".
Capitolul 16. David uns în taină ca rege

Ungerea nu putea să se facă pe faţă, fiindcă atunci Saul, l-ar fi omorât

pe David. Scopul a fost însă de a-i da lui David posibilitatea de a se
instrui pentru această funcţie. Dumnezeu 1-a luat pe David în gnja Sa
(13).

David era scund de statură, cu privire plăcută, un om frumos, de o

imensă tărie fizică, cu o înfăţişare foarte atrăgătoare; un bărbat viteaz în
război, cumpătat la vorbire, foarte curajos, cu mare talent muzical şi
foarte religios.

Faima sa de muzician a atras atenţia regelui Saul, care nu ştia pe

atunci că David fusese uns ca succesor al său. El a devenit purtătorul de

182

arme al lui Saul. Prin aceasta David a ajuns să stea de vorbă cu regele şi
cu consilierii săi.

Capitolul 17. David şi Goliat

Se pare că prima şedere a lui David la curte nu a fost decât temporară,

după care el s-a întors la Betleem; au trecut câţiva ani şi, între timp,
băiatul David s-a schimbat atât de mult la înfăţişare încât Saul nu 1-a
mai recunoscut (55-58).

Socot, unde avea tabăra Goliat, se află la 24 km vest de Betleem.

Goliat avea cam 3 m înălţime; armura sa cântărea vreo 75 kg, iar capul
suliţei sale era de 10 kg. Oferta lui David de a se lupta cu Goliat numai
cu un toiag şi cu o praştie a fost un act de bravură nemaiauzită şi o
extraordinară încredere în Dumnezeu. Victoria sa a entuziasmat naţiunea.
El a devenit dintr-odată ginerele regelui, comandant al oştilor sale şi
eroul popular al naţiunii.

Capitolele 18, 19, 20. Gelozia lui Saul împotriva lui David

Popularitatea lui David 1-a făcut pe Saul să înceapă să-1 urască pe

David, până într-acolo încât a încercat să-1 ucidă. David a fugit, pribegind
prin munţi ani de zile.

Prietenia lui Ionatan cu David (Capitolul 20). Ionatan era moştenitorul

de drept al tronului. Victoria lui strălucită asupra filistenilor (Capitolftl
14) şi caracterul său nobil au fost devezi după care putea deveni un rege
vrednic. Dar el a aflat că Dumnezeu îl ordinase pe David ca rege şi
modestia sa, modul în care s-a retras de la succesiune, precum şi
devotamentul lui altruist faţă de rivalul său formează una din cele mai
nobile episoade din întreaga istorie.

Capitolele 21-27. David este urmărit de Saul

David a scăpat, fugind la filisteni şi prefăcându-se că e nebun. Simţind

pericolul a fugit şi s-a ascuns în peştera Adulam, la vest de Iuda, apoi în
Moab, apoi iarăşi în sudul Iudeii, La Keilah, Zip şi Moab. între timp şi-
a strâns 600 de soldaţi loiali, dar deşi Saul îl urmărea de aproape, David
reuşea să scape de fiecare dată. Mulţi psalmi au fost scrişi în această
perioadă de mare strâmtorare.

La En-Eghedi, Saul a fost prins în cursă, dar David, refuzând să urce

pe tron prin vărsare de sânge, i-a cruţat viaţa; apoi, la Zip, Saul şi-a
recunoscut prostia, dar a stăruit în ea.

La Maon, Abigail, o femeie bogată şi plină de farmec şi înţelepciune,

a devenit soţia lui David. în cele din urmă, David a găsit din nou adăpost
la filisteni şi a rămas acolo până la moartea lui Saul.

Capitolele 28, 29, 30, 31. Moartea lui Saul

Filistenii au invadat ţara şi au ridicat tabăra pe muntele Ghilboa. Unul

din prinţii filisteni s-a învoit ca David cu oamenii săi să-i însoţească pe
filisteni în luptă, dar ceilalţi prinţi nu au avut încredere în David. Astfel,
David a rămas în urmă şi împreună cu cei 600 de oameni ai săi a păzit

j sAMUEL

183

sudul de atacurile amaleciţilor.

între timp, Saul, îngrozit de-a binelea, a cerut printr-o vrăjitoare de
la Endor să aibă o întrevedere cu duhul lui Samuel. Simplitatea
extraordinară a naraţiunii pare să implice faptul că într-adevăr duhul lui
Samuel a apărut cu adevărat. Totuşi părerile sunt împărţite în această
privinţă. în orice caz, în timpul bătăliei Saul a fost ucis. Domnise 40 de
ani (Fapte 13:21).
NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Armura lui Saul (31:10)

Se afirmă aici că armura lui Saul a fost pusă în casa lui Aştarot din

Betşan, iar la I Cronici 10:10 se spune că i-a fost expus capul în casa lui
Dragon.

Betşan (Beisan) se află la răsărit de muntele Ghilboa, la confluenţa

celor două văi, Israel şi Iordan. Muzeul Universităţii din Pennsylvania
(1921-1930) a descoperit la Betşan, în stratul datând din perioada 1000
î.Cr., ruinele unui templu al Astarteii; de asemenea, un templu al lui
Dagon, exact clădirile în care au fost expuse armura şi capul lui Saul:
cel puţin, este o dovadă a faptului că au existat asemenea temple în
Betşan, pe vremea lui Saul.

ns,

II SAMUEL

Domnia lui David
David - căpetenia dinastiei regale veşnice

Capitolele 1 la 6.

întristarea lui David pentru moartea lui Saul. David este încoronat ca

rege peste Iuda. Războiul de şapte ani cu Iş-boşet, fiul lui Saul. David
este întronat peste întreg Israelul. Ierusalimul devine capitala naţiunii.

Capitolul 7. Dumnezeu îi promite lui David un tron etern

Vechiul Testament este istoria relaţiei lui Dumnezeu cu naţiunea

ebraică cu scopul de a binecuvânta într-o zi toate naţiunile, prin familia
lui David.

Pe măsură ce se desfăşoară istoria, ni se explică şi mai precis cum va

fi binecuvântată întreaga omenire prin familia lui David, prin acel Rege
minunat care se va naşte într-o zi din această familie.

Aici, în capitolul 7 din II Samuel, începe şirul lung de făgăduinţe

potrivit cărora familia lui David va domni în veac peste poporul lui
Dumnezeu, adică David va întemeia o dinastie regală, care va culmina
cu REGELE VEŞNIC. Iată aici câteva din aceste promisiuni:

"Scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie" (7:16).

"Dacă fiii tăi vor lua seama la calea lor umblând cu credincioşie
înaintea Mea, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit de
urmaşi pe scaunul de domnie al lui Israel" (I Regi 2:4).

"Iată că ţi se va naşte un fiu... Numele lui va fi Solomon... Voi întări

pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui Israel" (I Cronoci 22:9,
10).

"Şi tu, dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău David...

atunci voi întări scaunul de domnie al împărăţiei tale cum am făgăduit
tatălui tău David, cum am zis: "Niciodată nu vei fi lipsit de urmaşi care
să domnească peste Israel" (II Cronici 7:17, 18).

"Am făcut legământ cu alesul Meu - zice Domnul - iată ce am jurat

robului Meu David: îţi voi întări sămânţa pe vecie şi în veci îţi voi aşeza
scaunul de domnie". ...Iar Eu îl voi face pe întâiul născut cel mai înalt
dintre împăraţii pământului... Şi legământul Meu va sta neclintit, îţi voi
face veşnică sămânţa şi scaunul lui de domnie, ca zilele cerurilor. Nu-
Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele.

184

SAMUEL

185

Am jurat odată pe Sfinţenia Mea. Să-1 mint Eu oare pe David? Sămânţa
lui va dăinui în veci, scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca Soarele;
ca luna va dăinui pe vecie şi ca martorul credincios din cer." (Psalmul
89:3, 4; 27-29, 34-37).

"Domnul a jurat lui David adevărul şi nu se va întoarce de la ce a

jurat: Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău" (Psalmul
132:11).

"în ziua aceea, voi ridica din căderea lui Cortul lui David... ca să

stăpânească... toate neamurile peste care a fost chemat numele Meu,
zice Domnul "(Amos 9:11, 12).

"Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe

umărul Lui: îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele
Veşniciilor, Domn al Păcii. El va face ca domnia Lui să crească şi o
pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David" (Isaia 9:6-7).

"O Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai şi un Vlăstar va da din rădăcinile

lui... Vlăstarul va fi ca un steag pentru popoare, neamurile se vor întoarce
la El şi slava va fi locuinţa Lui" (Isaia 11:1, 10).

"Şi tu Bctleeme, Efrata (cetatea lui David) ... din tine va ieşi Cel ce

va stăpâni peste Israel şi a Cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi,
până în zilele veşniciei... El va cârmui cu puterea Domnului şi cu măreţia
Numelui Dumnezeului Său... va fi proslăvit până la marginile
pământului"(Mica 5:2-4).

"O, pământule, pământule, ascultă glasul Domnului... iată vin zilele,

zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va
împăraţi, va lucra cu înţelepciune... şi iată numele pe care I-L voi da:
DOMNUL NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ" (Ieremia 22:29; 23:5, 6).

"Dacă puteţi să rupeţi legământul Meu cu ziua şi legământul Meu cu

noaptea, aşa încât ziua şi noaptea să nu mai fie la vremea lor, atunci se
va rupe şi legământul Meu cu robul Meu David" (Ieremia 33:20-21).

Iată voi aduce pe robul Meu, Odrasla... şi într-o singură zi voi înlătura

nelegiuirea ţării acesteia" (Zaharia 3:8-9).

Iată că un om al cărui nume este Odrasla... va zidi Templul

Domnului... şi va stăpâni de la o mare la cealaltă şi de la râu până la
marginile pământului" (Zaharia 6:12,13; 9:10).

In ziua aceea... casa lui David va fi ca Dumnezeu. în ziua aceea se

va deschide un izvor pentru păcat şi necurăţie" (Zaharia 12:8; 13:1).

Astfel, promisiunea unui rege veşnic, care se va ridica din familia lui

David, s-a repetat de nenumărate ori: lui David însuşi, lui Solomon şi
apoi de foarte multe ori în Psalmi. Apoi prin profeţii: Amos, Isaia, Mica,
erernia, Zaharia, de-a lungul unei perioade de cinci sute de ani.

Apoi, la împlinirea vremii, îngerul Gabriel a fost trimis la Nazaret, la

fecioara Măria, care era clin familia lui David, şi i-a spus aşa: "Nu te
eme. Mane, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Iată, tu vei
rămânea însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia îi vei pune numele

L

186

ISUS. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Prea înalt. Şi Domnul
Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împăraţi
peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit." (Luca
1:30-33).

în COPILUL ACESTA şi-au găsit împlinirea promisiunile davidice.

Capitolele 8, 9, 10. Victoriile lui David

După moartea lui Saul, David a fost făcut rege peste Iuda. Şapte ani

mai târziu, el a fost rege peste întreg Israelul. Avea 30 de ani când a
urcat la tron. A domnit şapte ani şi jumătate în Iuda şi 33 de ani peste
întreg Israelul, în total 40 de ani (5:3-5). A murit la vârsta de 70 de ani.

Curând după ce a devenit rege peste întreg Israelul, David a făcut din

Ierusalim capitala regatului său. Situat într-o poziţie de necucerit, având
asocieri cu Melchisedec cel care a fost Preot al Celui Prea înalt, David
s-a gândit că este cel mai nimerit oraş pentru capitala naţiunii sale. De
aceea a adus chivotul Domnului acolo şi a trecut la întocmirea planurilor
Templului (Cap. 5, 6, 7).

David a fost un mare viteaz şi a obţinut victorii mari în luptele sale.

I-a înfrânt cu desăvârşire pe filisteni, moabiţi, sirieni, edomiţi, amoniţi,
amaleciţi şi toate naţiunile din jur. "Domnul îi dădea victorii lui David
oriunde se ducea acesta" (8:6).

David a luat o naţiune neînsemnată şi, în decurs de numai câţiva ani,

a întărit-o, făcând din ea o împărăţie puternică. în partea de sud-vest
lumea egipteană decăzuse. Apoi, în răsărit imperiile mondiale ale
Babilonului şi Asiriei încă. nu se ridicaseră. Iar aici la punctul de între-
tăiere a acestor împărăţii sub domnia lui David, regatul Israel a devenit
aproape peste noapte dacă nu un imperiu mondial, cel puţin, regatul cel
mai însemnat şi mai puternic din vremea aceea pe pământ.

Capitolele 11, 12. David şi Betşcba

A fost momentul cel mai întunecat din viaţa lui David: săvârşirea

unui adulter, urmat de ceea ce poate fi considerat o crimă, prin care a
vrut să-şi acopere adulterul. Remuşcarea a făcut din el un om zdrobit.
Dumnezeu 1-a iertat, dar a pronunţat o sentinţă groaznică: "sabia nu se
va depărta niciodată din casa ta" (12:10). Şi aşa a fost. David a cules
exact ceea ce semănase, ba chiar mai mult. Fiica lui, Tamar, a fost violată
de fratele ei, Amnon, care, la rândul lui, a fost ucis de fratele lor,
Absalom. Acesta a pornit o răscoală împotriva tatălui lor, David, şi a
fost ucis în timpul luptei. Nevestele lui David au fost violate în public,
după cum el violase în taină pe nevasta lui Urie. Astfel, glorioasa domnie
a lui David a fost umbrită de necazuri nesfârşite. Ce lecţie cutremurătoare
pentru cei care păcătuiesc mereu, crezând că vor scăpa nepedepsiţi! Şi

Q SAMUEL

187

totuşi, acesta a fost "omul după inima lui Dumnezeu" (I Samuel 13:14

şi Fapte 13:22). Prin reacţia sa, David s-a dovedit a fi într-adevăr un om
după inima lui Dumnezeu. Câţiva din Psalmii lui, de pildă 32 şi 51, s-au
născut din această experienţă amară.

Capitolele 13 la 21. Necazurile Iui David

Absalom ştia că Solomon fusese rânduit deja să-1 urmeze pe David la

tron. De aici rezultă eforturile sale de a fura tronul tatălui său. Judecând
după spaţiul acordat în cadrul naraţiunii, trebuie să fi fost una din
întâmplările cele mai neplăcute din domnia lui David. A implicat plecarea
şi trădarea unuia din cei mai apropiaţi consilieri ai lui David, fapt care i-
a frânt inima. Dar, în cele din urmă, Absalom a fost ucis, iar David
repus pe tron. Apoi a urmat răzvrătirea lui Şeba (capitolul 20). încercarea
lui Absalom de a uzurpa tronul a slăbit probabil controlul lui David
asupra poporului şi astfel Şeba şi-a zis că poate încerca o mică insurecţie,
dar a fost curând zdrobit. Apoi, filistenii au prins din nou curaj, dar au
fost curând zdrobiţi (cap. 21) şi iarăşi David a fost învingător (capitolul
22).