Manual biblic
Psalmii 79, 80. Dezastru naţional
Yüklə 4,02 Mb.
|
Psalmii 79, 80. Dezastru naţional Asemenea Psalmului 74, ei aparţin unei perioade de mare nenorocire, cum ar fi invazia lui Şişac sau căderea Regatului de Nord ori robia babiloneană. Psalmii 81, 82. îndărătnicia lui Israel Cauza necazurilor ei. Dacă ar fi ascultat de Dumnezeu, situaţia ai- fi fost alta. Judecătorii nedrepţi poartă o mare parte din vină, fiindcă au uitat răspunderea faţă de Judecătorul Suprem. Psalmul 83. O rugăciune pentru ocrotire Faţă de conspiraţia unor naţiuni federate: edomiţii, arabii, moabiţii, amaleciţii, amoriţii, filistenii şi alţii. Psalmul 84. Casa Iui Dumnezeu Binecuvântările care decurg din devotamentul faţă de Casa lui Dumnezeu. Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce iubesc căile Sionului. Aceasta se aplică şi la Biserica. Psalmii 85, 86. Mulţumiri şi un strigăt după îndurare Mulţumiri pentru întoarcerea din robie şi o rugăciune pentru refacerea ţării şi un viitor mai bun. Apoi o rugăciune pentru îndurare: chiar dacă psalmistul e evlavios, are nevoie de iertare. Psalmul 87. Sionul Dragostea lui Dumnezeu pentru Sion. Ceea ce se spune aici despre Sion se aplică la Biserică într-un sens mai adevărat. Naşterea noastră în Sion e înregistrată în Cer (6). Psalmul 88. Un om care a suferit o viaţă întreagă Rugăciunea unui om care stă închis, suferind de o boală lungă şi îngrozitoare. Unul din cei mai trişti psalmi. Patetic. Psalmul 89. Jurământul lui Dumnezeu Potrivit căruia tronul lui David va dăinui în veci. Un psalm minunat. Etan, numele care apare în titlu, a fost unul din con- PSALMI
263 ducătorii muzicali ai lui David (I Cronici 15:17). Psalmul 90. Eternitatea lui Dumnezeu Şi scurtimea vieţii pământeşti. A fost un psalm al lui Moise, care a trăit cu 400 de ani înaintea lui David, şi probabil primul psalm care s-a scris. Moise a scris şi alte cântece (Exod 15, Deuteronom 32). Tradiţia rabinică îi atribuie lui Moise următorii psalmi: 91-100. Psalmul 91. Un imn de încredere Unul din cei mai iubiţi psalmi. Minunat. Se fac uimitoare pro- misiuni de asigurare pentru cei care se încred în Dumnezeu. Citiţi- 1 cât mai des. Psalmul 92. Un imn sabatic Pare să arunce o privire în urmă, la Sabatul Creaţiei şi înainte la Epoca Sabatului Veşnic. Cei răi pier, cei drepţi înfloresc. Psalmii 93, 94. Maiestatea lui Dumnezeu Şi distrugerea celor răi. Puterea, sfinţenia şi eternitatea tronului lui Dumnezeu. Din veşnicii în veşnicii, Dumnezeu domneşte în veac. Răul e predominant în lumea aceasta. Dar cei răi vor fi negreşit osândiţi - o notă permanentă în Biblie. Psalmii 95-98. Domnia lui Dumnezeu Continuând ideea psalmului 93, psalmii acestea au fost numiţi 'Psalmi Teocratici", deoarece vorbesc despre suveranitatea lui Dumnezeu, făcând aluzie la Domnia Regală a lui Mesia ce urma să vină. Psalmul 95. Cântaţi! Bucuraţi-vă! Dumnezeu este Regele. Să îngenunchem înaintea Lui! Versetele 7-11 sunt citate în Evrei 3:7-11 ca fiind cuvintele Duhului Sfânt. Psalmul 96. Cântaţi, cântaţi, cântaţi! Bucuraţi-vă! Fiţi plini de mulţumire. Lăudaţi pe Domnul! Triumfătoare va fi pentru copiii lui Dumnezeu acea zi când El va veni să judece lumea. Să se bucure cerurile şi pământul! Să salte de bucurie! Ziua judecăţii se apropie cu paşi repezi! ^ Psalmul 97. Domnul vine. Pământul se clatină. Un imn de încoronare, referindu-se probabil atât la prima, cât şi la a doua Sa venire. Psalmul 98. Un cântec al Zilei încoronării. Fiind o cântare nouă U), s-ar putea să fie tocmai cântarea ce se va cânta în Cer (A Pocalipsa 5:9-14). Psalmii 99, 100. Dumnezeu. Lauda ^ salmul 99. Dumnezeu domneşte. Să se cutremure naţiunile! mnezeu este sfânt. Dumnezeu iubeşte dreptatea şi neprihănirea. bl răspunde la rugăciuni. 264
Psalmul 100. Lăudaţi pe Dumnezeu. îndurarea Lui ţine în veac iar credincioşia Lui străbate toate generaţiile. Psalmul 101. Un psalm pentru dregători Se crede că ar fi fost scris cu ocazia urcării la tron a lui David, enunţând astfel principiile care au stat la baza guvernării sale. Psalmul 102. Un psalm de pocăinţă Scris într-o perioadă de cumplită suferinţă, umilire şi ocară (vezi la Psalmul 32). Eternitatea lui Dumnezeu (25-27) este citată la Evrei 1:10-12 ca aplic"ndu-se la Cristos. Psalmul 103. Un psalm al îndurării lui Dumnezeu Se crede că ar fi fost scris în anii de bătrâneţe ai lui David, făcând un bilanţ al legăturilor lui Dumnezeu cu el. Unul din cei mai iubiţi psalmi. Psalmul 104. Un psalm al naturii Dumnezeu Creatorul, Cel care are grijă până în cel mai mic amănunt de toate lucrurile din lumea aceasta. Ne aminteşte de cuvintele Domnului Isus: nici o vrabie nu cade la pământ fără ştirea Tatălui! Psalmii 105, 106. Doi psalmi istorici Un rezumat poetic al lui Israel. Se ocupă în special de ieşirea miraculoasă a poporului Israel din Egipt. Psalmii 107, 108, 109. îndurarea şi dreptatea lui Dumnezeu Psalmul 107. Minunile bunătăţii şi îndurării lui Dumnezeu în relaţiile Sale cu Poporul Său şi felul minunat în care stăpâneşte şi întreţine El lucrările naturii. Psalmul 108. Pare a fi unul din cântecele de bătălie ale lui David. Este aproape identic cu anumite părţi ale Psalmului 57 şi Psalmului 60. Psalmul 109. Răzbunarea lui Dumnezeu împotriva duşmanilor Săi. Unul din psalmii de condamnare (vezi la Psalmul 35). Apare imaginea lui Iuda (8). Psalmul 110. Veşnica stăpânire a Regelui care va veni Psalmul acesta nu se poate referi la altă persoană din istorie decât la Cristos; şi totuşi, a fost scris cu 1000 de ani înainte de Cristos (1, 4). Astfel este citat în Noul Testament (Matei 22:44; Fapte 2:34; Evrei 1:13; 5:6). Psalmii 111, 112. Cântări de laudă Psalmul 111. Maiestatea, neprihănirea, îndurarea, dreptatea, credincioşia, adevărul, sfinţenia şi eternitatea lui Dumnezeu. PSALMI
265 Psalmul 112. Binecuvântările omului care se teme de Dumnezeu şi este neprihănit, milostiv, amabil, bun cu cei săraci şi iubeşte căile şi Cuvântul lui Dumnezeu. Un asemenea om va fi pe veci binecuvântat. Psalmii 113-118. Psalmii Hallel Se cântau în familii, în noapte Pastelor, după cum urmează: 113 şi 114 la începutul mesei; 115, 116, 117, 118 la sfârşitul mesei. Trebuie să fi fost imnurile pe care le-au cântat Isus şi ucenicii Săi la Cina cea de taină (Matei 26:30). "Hallel" înseamnă "laudă". Psalmul 113. O cântare de laudă. începe şi se sfârşeşte cu "Aleluia", care înseamnă: "Slavă lui Dumnezeu în veci". Psalmul 114. O cântare a exodului, amintind minunile săvârşite cu ocazia izbăvirii poporului Israel din Egipt, începutul Praznicului Pastelor. Pământul, marea, râurile, munţii, dealurile au tremurat în faţă prezenţei lui Dumnezeu. Psalmul 115. Domnul este singurul Dumnezeu. Binecuvântaţi sunt copiii Lui! Binecuvântaţi sunt cei ce se încred în El, şi nu în zeii neamurilor! Gloria lui Dumnezeu. îndurarea Sa. Adevărul, încrederea, ajutorul şi scutul nostru. Laudă să-i fie în veci! Descrisă muţenia idolilor, prostia lor şi a celor ce le-au dat chip! Dumnezeul nostru este în schimb Dumnezeu. Unde sunt toţi zeii neamurilor? Dumnezeul nostru ne va binecuvânta iar noi îi vom binecuvânta Numele pe veci. Psalmul 116. O cântare de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru izbăvirea de la moarte şi de la cădere în ispită; de asemenea, pentru nenumărate răspunsuri la rugăciune. Unul din cei mai frumoşi psalmi. Plin de laudă, îndurare şi har! Psalmul 117. O chemare către neamuri să-1 primească pe Domnul. Aşa este citat în Romani 15:11. Capitolul de mijloc al Bibliei şi cel mai scurt capitol. Laudă, adevăr, îndurare. In veci de veci. Psalmul 118. A fost imnul de rămas bun al lui Isus când s-a despărţit de ucenicii săi la Paşte, plecând spre Gheţimani şi spre Calvar (Matei 26:30). Cuprinde o precizare a respingerii Lui (22, -6; Matei 21:9, 42). Dumnezeu: tăria şi cântarea Lui. Psalmul 119. Gloria Cuvântului lui Dumnezeu Cel mai lung capitol din Biblie. Are 176 versete. Fiecare verset aminteşte Cuvântul lui Dumnezeu sub unul din aceste nume: Legea, Mărturia, Judecăţile, Orânduirile, Poruncile, Perceptele, Cuvântul, Căile, etc_cu excepţia versetelor 90, 122, 132. Un acrostih- sau PsaJm alfabetic, având 22 de strofe. Fie- .pr°fă are 8 rânduri şi fiecare rând începe cu aceeaşi literă zi Psalmul 9). A fost psalmul preferat al scriitorului Ruskin. 266
De asemenea numiţi "cântări ale ascensiunii", sau cântările pelerinului. Se crede că ar fi fost desemnaţi pentru muzica vocală ori pentru pelerinii aflaţi în drum spre Ierusalim, la praznicele anuale. Sau se crede că ar fi fost cântaţi în timp ce urcau cele cinsprezece trepte ce duc la Curtea Bărbaţilor. Cuvântul "ascen- siune" se mai poate referi şi la tonul ridicat pe care se cântau aceşti psalmi. Psalmul 120. O rugăciune de ocrotire, venită din partea unuia care locuia printre oameni înşelători şi trădători, departe de Sion. Psalmul 121. E posibil ca pelerinii să fi cântat acest psalm în clipa când zăreau muntele din preajma Ierusalimului. Psalmul 122. E probabil psalmul cântat de pelerini când se apropiau de Poarta Templului, din interiorul zidurilor cetăţii. Psalmul 123. Cântat în Templu, când pelerinii îşi ridicau privi- rile spre Dumnezeu în rugăciune, cerându-i îndurare. Psalmul 124. Un imn de mulţumire şi laudă către Dumnezeu pentm nenumăratele izbăviri ale neamului în vremuri de restrişte. Psalmul 125. Un imn de încredere. După cum Ierusalimul e înconjurat de munţi, tot aşa îşi ocroteşte Dumnezeu poporul. Psalmul 126. O cântare de mulţumire şi laudă pentru întoarcerea din robie. Israeliţilor nu le venea să creadă că sunt iarăşi liberi - li se părea că visează (Vezi Psalmul 137.) Psalmul 127. Pare a fi o combinaţia a două poeme: clădirea templului şi clădirea familiei. Unul din psalmii lui Solomon. Psalmul 128. O cântare de nuntă. Continuarea celei de-a doua jumătăţi a Psalmului 127. Familiile evlavioase sunt baza bunăstării unui neam întreg. Psalmul 129. Rugăciunea lui Israel pentru răsturnarea duşmanilor ei, care au lovit-o generaţie după generaţie. Psalmul 130. Să avem ochii aţintiţi mereu asupra lui Dumnezeu. Un strigăt după îndurare. Unul din psalmii de pocăinţă. (Vezi la Psalmul 32). Psalmul 131. Un psalm de încredere fermă a unui copil al lui Dumnezeu: psalmistul şi-a liniştit sufletul în Dumnezeu, asemenea unui copilaş care îşi pleacă capul la sânul mamei. Psalmul 132. O repetiţie poetică a promisiunii de necălcat a lui Dumnezeu potrivit căreia David va avea un moştenitor veşnic pe tron. Psalmii 133, 134. Un psalm al dragostei frăţeşti, şi al vieţii veşnice. Un psalm al celor ce vegheau noaptea la templu. Psalmii 135-139. Psalmi de mulţumire Psalmul 135. Un psalm de laudă pentru lucrările minunate ale lui Dumnezeu din natură şi istorie: vapori, fulgere, vânturi, minu- PSALMI
267 nile din Egipt şi din Pustiu. Psalmul 136. Pare a fi o dezvoltare a Psalmului 135, prvitor la măreţele lucrări ale lui Dumnezeu din creaţie şi legăturile sale cu Israel. E aranjat pentru muzică antifonală. "îndurarea Lui ţine în veac" apare în fiecare verset, este numit un psalm Hallel, şi se cânta la deschiderea praznicului Pastelor, fiind un psalm preferat al Templului (I Cronici 16:41; II Cronici 7:3; 20:21; Ezra 3:1 1). Psalmul 137. Un psalm al robiei. Exilaţii se află într-o ţară străină unde se topesc de dor după patria lor. Negreşit cei ce i-au dus în robie îşi vor primi plata! Nu este un psalm de mulţumire, dar corespondentul lui, Psalmul 126, care a fost scris după întoarcerea lor din Babilon, abundă în mulţumiri. Psalmul 138. O cântare de mulţumire, scrisă după câte se pare cu ocazia unui răspuns la rugăciune. Psalmul 139. Prezenţa universală a lui Dumnezeu şi infinita Sa cunoştinţă. Dumnezeu cunoaşte orice gând, vorbă sau acţiune, ninic nefiindu-i ascuns. Propoziţia de încheiere este una din cele mai necesare rugăciuni din întreaga Biblie. Psalmii 140-143. Rugăciuni de apărare Psalmul 140. David a avut nenumăraţi duşmani. Dar aceştia nu au făcut altceva decât să-1 aducă tot mai aproape de Dumnezeu. Cei răi vor fi, în cele din urmă, nimiciţi.Psalmul 141. încă una din rugăciunile lui David pentru ocrotire să nu cadă în păcat. Psalmul 142. Una din rugăciunile lui David din tinereţe, pe când se ascundea în peşteră de Saul (I Samuel 22:1; 24:3). Psalmul 143. Strigătul de pocăinţă al lui David după ajutor şi călăuzire; probabil atunci când era urmărit de Absalom (II Samuel 17,18). Psalmii 144, 145. Cântece de laudă Psalmul 144. Unul din cântecele de luptă ale lui David. E posibil ca ostile sale să fi intonat aceste imnuri când porneau la atac. Psalmul 145. Se poate ca David să fi pus armata lui să cânte un asemenea imn după bătălie, ca semn de mulţumire pentru victoria obţinută. Psalmii 146-150. Psalmii Aleluia -p. numesc "Psalmi Aleluia" deoarece fiecare din ei începe şi rarşeşte cu "Aleluia", care înseamnă "Slavă Domnului". Este un M? f°arte frecvent în psalmi. se * T"eaţa izbucnire de bucurie, în strigăte de "Aleluia", cu care
Bibr p , uă în restul iei, găsindu-şi ecou în corurile cereşti ale răscumpăraţilor
Psalmul 146. Dumnezeu domneşte! Cât voi trăi pe acest pământ, îl voi lăuda pe Domnul. Voi cânta laudă lui Dumnezeu până voi avea suflare. Psalmul 147. Să laude toată creaţia pe Dumnezeu! Cântaţi Domnului cu mulţumire! Să laude Israel pe Dumnezeu! Sionul să-L laude pe Dumnezeu! Psalmul 148. Să laude îngerii pe Dumnezeu! Soarele.luna şi stelele să-L laude pe Dumnezeu! Să strige cerurile: "Aleluia!" Psalmul 149. Aleluia! Să laude sfinţii pe Dumnezeu! Să cânte de bucurie! Să se bucure Sionul! Aleluia! Psalmul 150. Aleluia! Lăudaţi pe Domnul cu trâmbiţa şi cu harpa! Tot ce are suflare să laude pe Dumnezeu! Aleluia! PROVERBE
Cuvinte înţelepte scrise în cea mai mare parte de Solomon, cu privire la problemele practice ale vieţii, subliniindu-se în mod deosebit neprihănirea şi frica de Dumnezeu Cartea Proverbelor Asemenea Psalmilor şi Pentateuhului, cartea aceasta se împarte după titlurile sale în cinci părţi: Proverbele lui Solomon (1-9); Proverbele lui Solomon (10-24); Proverbe ale lui Solomon care au fost copiate de Ezechia (25-29); Cuvintele lui Agur (30); Cuvintele lui Lemuel (31). Aşadar, majoritatea proverbelor sunt atribuite lui Solomon. Se pare că putem stabili aceeaşi relaţie între Solomon şi Proverbe ca cea pe care am stabilit-o între David şi Psalmi. Fiecare dintre ei a fost scriitorul principal. Cartea Psalmilor a fost o lucrare cu caracter pios, devoţional. Cartea Proverbelor e o lucrare de etică, având un caracter practic. Solomon In tinereţea sa a avut o pasiune mistuitoare pentru Cunoaştere şi înţelepciune (I Regi 3:9-12). A devenit miracolul literar al lumii de atunci. Realizările sale literare au constituit ceea ce am putea numi noi cei de azi 'minunea secolului", deşi faima lui s-a întins peste multe veacuri. «vegi din toate colţurile pământului veneau să-1 asculte. Solomon a predat cunoştinţe de botanică şi zoologie. A fost un om de ştiinţă, conducător politic şi om de afaceri cu vaste realizări economice. A mai fost poet, moralist şi predicator. (Vezi la I Regi 4 şi 9.) Un proverb hste o scurtă zicală, concisă ca formă şi axiomatică în conţinut, al CayU1„m'ez '1 constituie antiteza şi comparaţia. Proverbele sunt fără mi i ^Satură între ele. Destinate în special tineri, iar ele formează un gen e învăţătură aparte: repetarea unor idei practice într-o formă uşor de reţinut.
Subiectele lor înţelepciunea. Neprihănirea. Frica de Domnul. Cunoştinţa. Morala, astitatea. Hărnicia. Stăpânirea de sine. încrederea în Dumnezeu. 269
270 Zeciuielile. Folosirea corectă a bogăţiilor. Grija pentru cei săraci înfrânarea limbii. Mărinimie faţă de vrăjmaşi. Alegerea prietenilor Creşterea copiilor. Sârguinţa. Cinstea. Trândăvia. Lenea. Dreptatea. Altruismul. Voioşia. Simţul practic. Tehnica folosită pentru tratarea subiectelor Cartea aceasta are drept obiectiv imprimarea în cititori a anumitor virtuţi, asupra cărora se insistă mereu pe tot cuprinsul Bibliei. Mereu, mereu, pe paginile Scripturii, în multiple forme şi prin diverse metode. Dumnezeu a pus la dispoziţia omului din abundenţă învăţături detaliate rând cu rând, precept cu precept, în aşa fel încât oamenii să ştie cum doreşte El, ca ei să trăiască în lumea aceasta şi să nu existe nici o scuză atunci când au greşit ţinta. învăţăturile acestei cărţi a Proverbelor, nu sunt exprimate în formule de genul: "Aşa vorbeşte Domnul", ca în Legea lui Moise, unde aceleaşi idei sunt date sub formă de porunci directe din partea lui Dumnezeu. Solomon se exprimă diferit: Lucrurile pe care le- a poruncit Dumnezeu sunt confirmate de experienţă şi dovedite a fi cele mai bune pentru oameni, esenţa înţelepciunii umane constând în păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Dumnezeu, în ampla consemnare a revelării naturii şi voii Sale pentru om, pare să fi recurs la orice metodă posibilă, nu numai prin intermediul poruncii şi perceptului, ci şi prin exemplu, pentru a-i convinge pe oameni că poruncile lui Dumnezeu merită să fie trăite în practică. Faima lui Solomon a fost un mijloc de lansare care a făcut să i se audă glasul până la marginile pământului devenind astfel pentru toată lumea un exemplu grăitor al înţelepciunii ideilor lui Dumnezeu. Cartea Proverbe a fost numită unul din "cele mai bune îndrumătoare pe care le poate urma un tânăr pentru a avea succes". Capitolul 1. Ţelul cărţii Este acela de a promova înţelepciunea, învăţătura, priceperea, neprihănirea, dreptatea, echitatea, prudenţa, cunoştinţa, discreţia, instruirea, sfatul sănătos (2-7). Superbe idei! Punctul de plecare este frica de Dumnezeu (7). Apoi ascultarea de învăţătura părinţilor (8-9). Apoi urmează evitarea tovărăşiilor rele (10- 19). înţelepciunea strigă cu glas tare făcându-şi cunoscute avertizările (20-33). Capitolele 2 la 6 Capitolul 2. Înţelepciunea trebuie să fie însuşită de cineva şi căutată cu toată inima. Ea se găseşte în Cuvântul lui Dumnezeu (6). Apoi urmează o avertizare împotriva femeii străine, avertizare ce se repetă mereu. Capitolul 3. Un capitol superb. Despre bunătate. Adevăr. Viaţă îndelungată. Pace. încredere în Dumnezeu. Cinstirea lui Dumnezeu cu toată fiinţa noastră. Prosperitate. Siguranţă. Fericire. Binecuvântare. PROVERBE 271 Capitolul 4. înţelepciunea este lucrul de căpetenie. Prin urmare
Capitolul 5. Bucuria conjugală şi loialitatea în căsnicie. O avertizare împotriva dragostei imorale. Solomon a avut multe femei, dar s-a pronunţat vehement împotriva acestei practici. Pare să creadă aici că rânduiala lăsată de Dumnezeu ca omul să aibă o singură nevastă dă mult mai multe rezultate în atingerea unei vieţi fericite (18-19). Capitolul 6. Avertizări împotriva: obligaţiilor de afaceri care au devenit dubioase, apoi atacă lenea, ipocrizia plină de viclenie, trufia, minciuna, spiritul scandalagiu, neascultarea de părinţi, dragostea neligitimă. Capitolele 7 la 14 Capitolul 7. Avertizare împotriva femeii adultere, dedată la stricăciune
Capitolele 8, 9. înţelepciunea, personificată ca femeie, îi invită pe toţi la un banchet oferindu-le ce are mai de preţ; în contrast cu femeile pline de pofte care strigă celor lipsiţi de înţelepciune: "Apele furate sunt dulci". (9:13-18). Capitolul 10. Contrast marcant între oamenii înţelepţi şi cei proşti, între cei neprihăniţi şi cei răi, între cei harnici şi cei leneşi, între bogaţi şi săraci. Capitolul 11. Cântarul fals este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Femeia frumoasă, dar lipsită de înţelepciune, este ca o bijuterie în râtul unui porc. Sufletul generos va fi săturat. Cel ce câştigă suflete este înţelept. Capitolul 12. O femeie vrednică de gloria bărbatului ei. Buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Binecuvântări alese pentru cei harnici. Pe calea celor neprihăniţi nu există moarte. Capitolul 13. Cel ce-şi păzeşte gura îşi păzeşte viaţa. O nădejde amânată îmbolnăveşte inima. Calea celui fărădelege este aspră. "Umblă cu cei înţelepţi, şi vei fi şi tu înţelept!" Capitolul 14. Cel ce se mânie repede în mod precis va ajunge să facă 0 taptă necugetată. Cel care e încet la mânie are multă pricepere. Frica Domnul este un izvor de viaţă. Seninătatea inimii înseamnă viaţă Pentru trup. Cel ce asupreşte pe sărac aduce ocară Celui care 1-a făcut pe acesta din urmă. Capitolele 15 la 20 Capitolul 15. Un răspuns blând potoleşte mânia. O limbă dulce este un pom de viaţă. Rugăciunea celui drept este desfătarea lui Dumnezeu. 272
Cel cu inima voioasă are un ospăţ necurmat. Un fiu înţelept aduce multă bucurie tatălui său. Capitolul 16. Inima unui om face planuri, dar Dumnezeu este Acela care îi călăuzeşte paşii. Mândria merge înaintea căderii. Perii cărunţi sunt o cunună de glorie care se găseşte pe calea neprihănirii. Capitolul 17. Cine dă naştere unui prost o face spre întristarea sa. O inimă veselă e un leac minunat. Până şi un prost ar trece drept înţelept dacă ar tăcea. Capitolul 18. Gura unui prost îi este pierzarea. Moartea şi viaţa stau în puterea limbii. Smerenia merge înaimtea onoarei. Cine găseşte o nevastă găseşte un lucru bun. Capitolul 19. O femeie chibzuită este de la Dumnezeu. Cef care are milă de săraci îi împrumută lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îi va răsplăti fapta bună. Multe sunt planurile inimii omului, dar sfatul lui Dumnezeu este cel care va rămâne în picioare. Capitolul 20. Vinul este batjocoritor. Este o cinste pentru un om să se ferească de ceartă, dar orice prost se va certa. Buzele cunoştinţei sunt ca nişte bijuterii alese. Greutăţi diferite şi o cumpănă falsă sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Yüklə 4,02 Mb. Dostları ilə paylaş:
|