Manual biblic



Yüklə 4,02 Mb.
səhifə39/82
tarix17.08.2018
ölçüsü4,02 Mb.
#72040
1   ...   35   36   37   38   39   40   41   42   ...   82

Septuaginta

A fost o traducere a Vechiului Testament ebraic în limba greacă.


S-a efectuat la Alexandria unde se aflau mulţi evrei de limbă greacă.
Tradiţia spune că la rugămintea lui Ptolomeu Philadelphus (285-247
Î.Cr.) 70 de evrei, lingvişti pricepuţi, au fost trimişi de la Ierusalim la
Egipt. Pentateuhul a fost tradus primul. Mai târziu au fost adăugate la
traducere restul cărţilor au fost adăugate Vechiului Testament. S-a
numit Septuaginta după cei 70 de traducători despre care se spune că
ar fi început-o. Greaca era limba universală pe vremea aceea. Versiunea
aceasta era folosită în timpul lui Cristos. Noul Testament a fost scris
în greacă. Multe din citatele sale ale unor texte din Vechiul Testa-
ment sunt din versiunea Septuaginta.

Textul Vechiului Testament

Se crede despre cărţile Vechiului Testament că iniţial au fost scrise


pe piei şi copiate de mână. Limba ebraică era formată din litere pătrate
de la stânga la dreapta, cu puncte şi semne mici ataşate vocalelor
(sistemul vocalelor nu s-a introdus decât în secolul VI d.Cr.). Deşi au
fost copiate cu cea mai mare grijă, se puteau da uşor naştere unor
redări diferite. Până la captivitate, exemplarele originale erau păstrate
în Templu. După aceea s-au făcut multe copii prin sinagogi. Se pare
că în unele cazuri notele marginale făcute de copişti au fost mai târziu
încorporate în cadrul textului propriu-zis. Astfel, actualmente, în urma
lucrării de comparare a diferitelor manuscrise, s-a ajuns la un text
recunoscut ebraic, cunoscut sub numele de Textul Masoretic.

Limba aramaică

O colecţie de diferite tradiţii ebraice şi explicaţii orale ale Vechiului

410
Testament transpuse în formă scrisă în secolul II d.Cr., cu un
comentariu adăugat ulterior.

Targumurile

Au fost traduceri ale cărţilor Vechiului Testament ebraic în


aramaică, traduceri orale, parafrazări şi interpretări puse ulterior în
formă scrisă. Ele au devenit necesare pe măsură ce limba aramaică a
câştigat teren în Palestina.

Talmudul

O colecţie de diferite tradiţii ebraice şi explicaţii orale ale Vechiului


Testament care au fost puse în formă scrisă în secolul II d.Cr.. cu un
comentariu adăugat ulterior.

Marea sinagogă

Era numele consiliului compus din 120 de membrii care se spune
că ar fi fost organizat de Neemia prin anul 410 Î.Cr., sub preşedenţia
lui Ezra, cu scopul de a reface viaţa religioasă a prinşilor de război
întorşi în patria lor. Se crede că ar fi avut o existenţă neîntreruptă,
guvernând peste evreii întorşi din robie până în anul 275 Î.Cr. Se spune
că a avut o importanţă deosebită în strângerea, gruparea şi refacerea
cărţilor canonice ale Vechiului Testament.

Sincdriul

Conducerea oficială a poporului evreu, în zilele lui Cristos. Se crede


că ar fi luat fiinţă în secolul III Î.Cr. Se compunea din 70 de preoţi, cei
mai mulţi fiind preoţi sau nobili saduchei, unii farisei, cărturari (scribi)
şi bătrânii (capii de familie sau de seminţie). Peste ei prezida Marele
Preot.

Sinagogile

Sinagogile s-au născut în zilele robiei. Templul fiind distrus, iar


naţiunea împrăştiată, s-a simţit nevoia unor lăcaşuri pentru învăţătură
şi închinare, în toate localităţile unde se aflau evrei. După întoarcerea
lor din robie, sinagogile au continuat a funcţiona atât în patria lor, cât
şi în centrele evreieşti din alte ţări. Toate orşele mai mari aveau cel
puţin o sinagogă. La Ierusalim deşi se afla acolo un templu, existau în
acelaşi timp multe sinagogi. Peste ele prezida un comitet al bătrânilor
sau conducătorilor. Adunările primilor creştini au fost alcătuite după
modelul sinagogilor, în multe privinţe.

Diaspora

Este numele evreilor care locuiesc în afara graniţelor Palestinei.


Foarte mulţi dintre ei au ales să rămână în ţările unde fuseseră duşi
robi. în perioada inter-testamentală, evreii din afara Palestinei au ajuns
să fie mai numeroşi decât cei din Palestina. Ei s-au constituit în colonii

ÎNTRE TESTAMENTE

411

puternice, în mai toate ţările şi oraşele principale ale lumii civilizate:


Babilon, Asiria, Siria, Fenicia, Asia Mică, Grecia, Egipt, Africa de
Nord şi Roma. Cele trei diviziuni mari ale diasporei au fost: Babilon,
Siria şi Egiptul. Apoi existau populaţii puternice de evrei în Damasc
si Antiohia. Astfel, în providenţa lui Dumnezeu, robiile evreilor s-au
dovedit până la urmă spre folosul naţiunilor printre care au fost
împrăştiaţi evreii, aceştia având influenţă asupra gândirii popoarelor
respective, şi fiind la rândul lor influenţaţi de gândirea aceastora.

Fariseii

Această sectă a fariseilor se crede că ar fi fost înfiinţată în secolul


III î. Cr., în zilele dinaitea războaielor macabee, când sub dominaţia
greacă şi efortul grecilor de a eleniza evreii, a existat printre evrei o
puternică tendinţă de a accepta cultura greacă împreună cu obiceiurile
ei păgâne. Ascensiunea fariseilor a fost o reacţie şi un protest împotriva
acestei tendinţe a concetăţenilor lor. Ţinta lor a fost aceea de a păstra
integritatea naţională şi conformismul la legea mozaică. Mai târziu,
ei au devenit nişte ipocriţi, care îşi închipuiau că "au o neprihănire a
lor". (Vezi la Matei 23)

Saducheii

Saducheii erau o sectă despre care se crede că ar fi fost înfiinţată


cam în acelaşi timp cu fariseii. Fiind călăuziţi de consideraţii seculare,
ei au fost în favoarea adoptării obiceiurilor greceşti. Nu au luat parte
la lupta pentru libertate a macabeilor. Erau de asemenea o gupare de
preoţi dar deşi făceau parte din conducerea oficială religioasă a naţiunii,
erau în realitate nişte oameni lipsiţi de orice religiozitate. Nu erau
numeroşi, dai- bogaţi şi cu influenţă. într-o mare măsură, ei deţineau
controlul asupra Sinedriului, deşi erau raţionalişti şi lumeşti în gândirea
lor.

Cărturarii (scribii)

Cărturarii erau copiştii Scripturii. A fost o grupare a cărei origine


trebuie căutată în trecutul îndepărtat. Ei erau aceia care aveau datoria
să interpreteze şi să copieze Scripturile. Datorită foarte minuţioasei
lor familiarizări cu Legea, majoritatea erau numiţi avocaţi şi erau
consideraţi de lume drept persoane foarte importante, cu autoritate în
chestiuni de drept. Deciziile cărturarilor de seamă au devenit legea
orală sau "tradiţia". Cărturarii erau foarte numeroşi în perioada
macabee şi au dobândit o foarte mare influenţă în rândurile oamenilor
simpli. Era o vocaţie de mare importanţă în zilele când încă nu există
tipar.

Pregătirea pentru venirea lui Cristos

vechiul Testament este istoria legăturilor lui Dumnezeu cu naţiunea

412

ebraică în scopul de a-L aduce pe lume pe Mesia, pentru totate


popoarele. Vechiul Testament este un fel de imn triumfal al venirii lui
Mesia. Pornind cu note joase şi oarecum împrăştiate, el se lansează
cu trecerea timpului, într-un crescendo tot mai mare, ca până la urmă
să vestească cu glas tare, în sunet de trâmbiţă, sosirea Regelui. în
acest timp, Dumnezeu, în providenţa Sa, pregătea naţiunile pentru
venirea lui Cristos. Grecia a unificat civilizaţiile Asiei, Europei şi
Africii, stabilind o singură limbă universală: greaca. Roma a făcut
din lumea întreagă un singur imperiu iar drumurile romane au făcut
posibil accesul spre toate colţurile acestei lumi. Dispersia evreilor
printre naţiuni a pregătit drumul pentru venirea Evangheliei lui Cristos
în sinagogile şi Scripturile lor.

MATEI


Isus Mesia

Accentul deosebit pe care îl pune Matei este asupra faptului că


Isus este Mesia, Cel despre care vorbiseră profeţii Vechiului Testa-
ment. El citează de nenumărate ori din Vechiul Testament. Se pare că
Matei i-a avut în vedere în mod deosebit pe cititorii evrei atunci când
a scris evanghelia care-i poartă numele. Folosirea frecventă a expresiei
"împărăţia Cerurilor" a făcut ca această evanghelie să fie numită
"Evanghelia împărăţiei".

în linii mari, evanghelia aceasta prezintă faptele în ordinea lor


cronologică, materialul ei fiind grupat pe mai multe subiecte.

în ea sunt redate discursurile lui Isus în întregime, în special Predica


de pe Munte, apoi cele referitoare la venirea Lui şi la sfârşitul lumii.

Matei

Această evanghelie nu pomeneşte pe autorul ei. Totuşi, de la părinţii


primei biserici, începând cu Papias, unul din discipolii lui Ioan, şi
continuând cu ceilalţi, ea a fost acceptată mereu ca fiind scrisă de
Matei.

Nu cunoaştem aproape nimic despre Matei, numit şi Levi. El este


menţionatîn cele patru liste ale ucenicilor Domnului Isus: (Matei 10:3;
Marcu 3:18; Luca 6:15; Fapte 1:13). Singurul fapt care se aminteşte
este propria sa chemare de a-L urma pe Isus (Matei 9:9-13; Marcu
2:14-17; Luca 5:27-32).

Singurul lucru pe care Matei îl are de spus despre el este că a fost


un vameş. Vameşii erau strângătorii impozitelor romane, de obicei
oameni care storceau bani de la alţii şi erau dispreţuiţi de popor. Luca
ne spune că Matei a dat un ospăţ mare pentru Isus şi i-a părăsit pe toţi
ceilalţi prieteni numai ca să-L urmeze pe Isus; Matei însă nu-şi acordă
meritul pentru această faptă. El se pierde pe sine din vedere cu totul în
adorarea pe care i-o acordă Stăpânului său. Noi îl iubim pentru
smerenia şi modestia sa. Şi ne minunăm de harul lui Dumnezeu de a
1 ales un astfel de om ca să fie martorul cărţii care s-a numit prin
excelenţă "cea mai citită carte din toată lumea", prima carte a Noului
1 estament.

Tradiţia spune că Matei a predicat în Palestina vreo câţiva ani


i a făcut călătorii în ţări străine; că a scris evanghelia sa mai întâi

.lmba ebraică şi după câţiva ani, prin anul 60 al erei creştine, a


s ° nouă versiune, mai detaliată, de data aceasta în limba greacă.

Aerviciu imens a adus el omenirii prin aceastăcarte!


eseria sa de vameş 1-a obişnuit cu ţinerea evidenţelor. El a fost

413


414

un tovarăş personal al lui Isus, în cea mai mare parte a lucrării de


propovăduire a lui Isus în rândurile oamenilor. Ipoteza foarte susţinută
astăzi dar lipsită de orice temei potrivit căreia Matei ar fi copiat de la
Marcu este absurdă. Nici nu se ştie prea bine dacă Marcu L-a cunoscut
măcar pe Isus. De ce să fi copiat Matei de la unul care nu a fost
martor ocular al unor lucruri pe care, el în schimb, le-a văzut cu ochii
lui şi le-a auzit de atâtea ori?
Cele patru evanghelii

Cele patru evanghelii sunt, după toate probabilităţile, cele mai


importante cărţi din Biblie; mai importante decât toate celelalte cărţi
ale Bibliei la un loc; mai importante decât toate celelalte cărţi din
lume adunate la un loc; căci ne-am putea lipsi de orice altceva, odată
ce avem cunoştinţa lui Cristos.

Cărţile Bibliei care o preced sunt anticipatorii, iar cele care o


urmează sunt explicative pentru Eroul Celor Patru Evanghelii.

De ce patru?

Au fost de la bun început mai mult de patru (Luca 1:1). Era o


perioadă de mare activitate literară, epoca lui Cezar, Cicero, Sallust,
Virgiliu, Horaţiu, Seneca, Liviu, Tacit, Plutarh şi Pliniu. în cadrul
unei singure generaţii, istoria lui Isus s-a răspândit extraordinar de
mult şi a cuprins toată lumea cunoscută de atunci, făcând urmaşi
devotaţi pretutindeni. Cum era şi firesc, s-a ivit nevoia unor naraţiuni
scrise ale vieţii Sale.

Credem că Dumnezeu însuşi a avut un rol în pregătirea şi păstra-


rea acestor patru evanghelii, ele cuprinzând tot ce a dorit El să ne facă
cunoscut despre Cristos. în Vechiul Testament există unele istorisiri
care se referă de două ori la acelaşi subiect. Dar numai aici, în Noul
Testament, găsim patru din cărţile Bibliei referindu-se la Una şi
Aceeaşi Persoană. Negreşit, aceasta trebuie să însemne că această
Persoană are o importanţă imensă pentru omenire.

Autorii

Matei a fost un vameş. Luca, doctor, Ioan, pescar. Nu se spune ce


a fost Marcu. Matei şi Ioan erau nedespărţiţi de Isus. Marcu fusese în
compania lui Petru. Evanghelia lui conţine ceea ce a auzit el de la
Petru când acesta i-a istorisit de atâtea ori evenimentele la care a asistat.
Luca a fost tovarăş de lucru a lui Pavel. Evanghelia lui conţine ceea
ce l-a auzit pe Pavel predicând de la un capăt la altul al imperiului
roman, fapte verificate de propriile sale cercetări. Toţi istorisesc aceeaşi
povestire. Au călătorit mult cu toţii, în lungul şi-n latul pământului-
Adesea au mers împreună. Ioan şi Petru au fost colaboratori apropiaţi-
Marcu a fost asociat a lui Petru şi al lui Pavel. Luca şi Marcu au stat
împreună la Roma între anii 61 şi 63 d.Cr. (Coloseni 4:10, 14).

MATEI


415

Se poate ca ei să fi scris mai multe exemplare ale aceloraşi


evanghelii, pentru diferite biserici sau persoane individuale. S-ar putea
ca toţi apostolii şi cei care i-au ajutat să fi aşternut în scris ceea ce s-
a spus despre Isus pentru bisericile pe care le înfiinţaseră sau le
vizitaseră.

Multe au fost scrierile care au pierit, în special în timpul


persecuţiilor imperiale ale primelor secole, dar scrierile Noului Tes-
tament au fost păstrate de Dumnezeu, care în providenţa Sa a avut
grijă de acestea astfel încât prin ele să transmită Cuvântul Său tuturor
generaţiilor viitoare. (Vezi şi la Marcu 1, Luca 1, Ioan 1.)

Capitolul 1:1-17. Genealogia lui Isus

E dată şi la Luca 3:23-38. Venirea lui Cristos pe pământ se


anticipase de la început. în primele zile ale istoriei omenirii, Dumnezeu
alesese o spiţă a unei singure familii, anume aceea a lui Avraam, ca
să fie familia prin care să-şi facă intrarea în lume Fiul Său.

Poporul evreu a fost înfiinţat şi crescut de Dumnezeu de-a lungul


veacurilor pentru a spijini această spiţă de descendenţă familială.

Genealogia, aşa cum este dată de Matei, e în formă prescurtată. Unele


nume sunt omise. Dar asta nu infirmă cu nimic linia descendenţei.

42 de generaţii, 3 grupe de câte 14, parcurg 200 de ani:primul grup


de 100 de ani, al doilea de 400 de ani iar al treilea, 600 de ani. Al
treilea grup aminteşte doar 13 generaţii, a paisprezecea fiind rezervată
în mod evident Măriei.

Genealogia dată de Luca e oarecum diferită. Matei se întoarce la


Avraam; Luca până la Adam. Unul coboară, folosind termenul "a
născut", altul urcă, folosindu-1 pe celălalt:"a fost fiul lui". De la Da vid
sunt linii separate, care se ating la Şealtiel şi Zorobabel.

Părerea unanimă este că Matei redă spiţa lui Iosif, arătându-L pe


Isus ca moştenitor legal al promisiunilor date lui Avraam şi lui David,
iar Luca spiţa Manei, arătând descendenţa de sânge a lui Isus, "Fiul
lui David după trup" (Romani 1:3).

Genealogia Măriei, în acord cu uzanţa ebraică, a fost în numele


soţului ei. Iosif a fost ginerele lui Heli, Iacov a fost tatăl lui Iosif.
(Matei 1:16).

Aceste genealogii, date mai pe larg la I Cronici 1-9, formează


coloana vertebrală a analelor Vechiului Testament. Păzite cu grijă
e-a lungul multor secole de vicisitudinile vremii, ele conţin o "spiţă
e familie, prin care Făgăduinţa a fost transmisă de-a lungul a patru
nui de ani - un fapt nemaiîntâlnit în toată istoria!"
° comParaţie a celor patru evanghelii

Cele patru evanghelii istorisesc în mare aceleaşi lucruri, dar cu


urnite diferenţe. Numai Matei şi Luca vorbesc despre naşterea şi

416


copilăria lui Isus. Matei şi Marcu zăbovesc mai mult asupra lucrării
Sale galileene. Luca se ocupă mai mult de lucrarea din Pereea. Ioan
de cea din Iudeea. Ioan omite cea mai mare parte din lucrarea
galileană, consenmând în schimb vizitele Domnului Isus la Ierusalim
pe care ceilalţi evanghelişti le omit. Ceilalţi mai omit lucrarea
Domnului din Iudeea, cu excepţia ultimei săptămâni, pe care toţi o
redau destul de complet.

Ultima săptămână ocupă o treime din Matei, cam o treime din


Marcu, o pătrime din Luca şi jumătate din Ioan. Ioan acordă 7 capitole,
deci cam o treime din cartea sa, zilei răstignirii, de la apus la apus.

Matei are 28 de capitole, Marcu 16. Luca 24, Ioan 21. Luca are


numărul cel mai mare de pagini şi este cea mai lungă din evanghelii.
Marcu este cea mai scurtă.

Capitolul 1:18-25. Naşterea lui Isus

Numai Matei şi Luca vorbesc despre naşterea şi copilăria lui Isus,


fiecare istorisind însă incidente diferite (vezi Luca 1:5-10).

Timp de trei luni după vizita mesagerului ceresc, Măria a stat la


Elisabeta (Luca 1:36). Când s-a întors la Nazaret şi a aflat şi Iosif
despre condiţia ei, acesta trebuie să fi fost umplut de mirare şi
consternare. Dar a fost un om bun, gata să o apere pe Măria şi numele
ei de ceea ce credea el că avea să fie o ruşine pentru ea, sau chiar mai
rău. Apoi i s-a arătat îngerul şi i-a explicat şi lui cum stau lucrurile.'
Totuşi, el a trebuit să păstreze secretul familiei, pentru a evita un scan-
dal, căci nimeni nu ar fi crezut povestea Măriei. Mai târziu, când natura
divină a lui Isus a devenit certă datorită minunilor Sale şi a învierii
Sale din morţi, Măria a putut să vorbească în voie. despre secretul ei
ceresc şi zămislirea supranaturală a copilului ei. (în ce priveşte naşterea
din fecioară, vezi la Luca 1:26-38).

Iosif

Foarte puţin se vorbeşte despre Iosif. El s-a dus cu Măria la Betleem


şi a fost cu ea când s-a născut Isus (Luca 2:4, 16). A fost cu Mana când
a fost prezentat Isus la Templu (Luca 2:33). El a condus fuga lor în
Egipt şi întoarcerea la Nazaret (Matei 2:13,19:23). Apoi L-â dus pe Isus
la Ierusalim la vârsta de 12 ani (Luca 2:43, 51). Singura referire care se
face la el este faptul că era tâmplar şi capul unei familii de cel puţin
şapte copii (Matei 13:55, 56). Negreşit, a fost un om bun, de o purtare
exemplară, din moment ce a fost ales de Dumnezeu să fie tatăl vitreg al
însuşi Fiului lui Dumnezeu. Se poate ca el să fi murit înainte ca Isus sa-
şi fi început propovăduirea publică, deşi cele spuse la Matei 13:15 şi la
Ioan 6:42 pot lăsa să se înţeleagă faptul că mai era încă în viaţă. în orice
caz, a murit înainte de răstignirea lui Isus, căci altfel de ce i-ar mai fi
încredinţat-o Isus pe mama Sa lui Ioan (Ioanl9:26-27)?

MATEI


417

O privire de ansamblu comparativă asupra celor patru evanghelii

Existenţa lui Isus
înainte de întrupare

MATEI

MARCU

LUCA

IOAN
1:1-3

Naşterea lui Isus şi
copilăria

1,2




1,2




Ioan Botezătorul

3:1-12

1:1-8

3:1-20

1:6-42

Botezul lui Isus

3:13-17

1:9-11

3:21-22




Ispitirea

4:1-11

1:12-13

4:1-13




Minunea
preliminară










2:1-11

începutul lucrării
din Iudeea
(cea. 8 luni)










2:13
la
4:3

Vizita la Samaria










4:4-42

Lucrarea galileană
(cea. 2 ani)

Vizita la Ierusalim



4:12
la
19:1

1:14
la'
10:1

4:14
la
9:51

4:43-54
6:1-7:1

5:1-47


Lucrarea în Pereea
Şi partea a doua a
lucrării în Iudeea
(cca. 4 luni)

19,20

10

9:51
la
19:28

7:2
la
11:57

ultima săptămână

Lucrarea de după


înviere

21 la 27
28

11 la 15
16

19:29
la

24:1
24



12 la 19
20 la 21

L
418

Mana

După istorisirea naşterii lui Isus şi a vizitei Sale la Ierusalim la


vârsta de 12 ani, foarte puţin se vorbeşte despre Măria. După Matei
13:55-56, ea a fost mama a cel puţin şase copii, în afară de Isus. La
sugestia ei, Isus a prefăcut apa în vin la Cana, aceasta fiind prima Sa
minune (Ioan 2:1-11). Mai târziu, se spune cum a încercat să vină la
El prin mulţime (Matei 12:46; Marcu 3:31; Luca 8:19), unde cuvintele
lui Isus indică în mod clar că relaţia ei de familie nu-i dădea nici un
avantaj spiritual deosebit Măriei. Ea a fost prezentă la răstignire şi i-
a fost dată în grijă lui Ioan de către Isus (Ioan 19:25-27). Nu există
nici o consemnare după care Isus s-ar fi arătat după înviere Măriei,
deşi Măriei Magdalena i s-a arătat. Ultima dată când este amintită
Măria este în Fapte 1:14, unde se spune că era cu ucenicii la rugăciune.
Asta e tot ce are de spus Scriptura despre Măria. Dintre femeile care
au figurat mai mult în viaţa publică a lui Isus, Măria Magdalena pare
să fi jucat un rol mult mai proeminent decât mama lui Isus (Matei
27:56, 61; 28:1; Marcu 15:40,47; 16:9; Luca 8:2; 24:10; Ioan 19:25;
20:1-18, vezi nota de la Luca 8:1-3).

Măria a fost o femeie înţeleaptă, devotată, liniştită, meditativă,


onorată de femei cel mai mult, regina mamelor, având însă partea ei
de griji comune mamelor. Noi o admirăm, o cinstim şi o iubim pentru
că a fost mama Mântuitorului nostru.

Cine erau fraţii şi surorile lui Isus, pomeniţi de Matei 13:55-56 şi


Marcu 6:3? Copiii Măriei? Sau copiii lui Iosif dintr-o altă căsătorie?
Sensul clar, simplu şi natural al acestor pasaje este că erau copiii proprii
ai Măriei. Este părerea unanim acceptată în rândurile comentatorilor
biblici că aşa stau lucrurile, fapt sprijinit de afirmaţia de la Luca 2:7
potrivit căreia "Mana a născut pe Fiul ei ÎNTÂI NĂSCUT". De ce s-ar
fi spus "întâi născut" dacă n-ar fi fost şi alţii care să-L urmeze?
Yüklə 4,02 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   35   36   37   38   39   40   41   42   ...   82




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin