"Generaţiile lui Sem", 11:10-26
Al şaselea document ce compune cartea Genesei (vezi pag. 58). în
capitolul 10:21-31, sunt numiţi descendenţii lui Sem. Aici linia
genealogică merge direct pe firul de la Sem până la Avraam, parcurgând
10 generaţii (427 de ani). E posibil ca însuşi Sem să fi consemnat întreaga
genealogie. La pagina 85 este un tabel cu vârstele oamenilor de la Adam
până la Potop, aşa cum sunt date ele în capitolul 5, (vezi paginile 70,
71); precum şi de la Potop la Avraam, aşa cum sunt date în capitolul 11.
GENEZA
|
|
|
|
|
85
|
Vârsta la
|
|
Total Vârsta la
|
|
Total
|
naşterea
|
fiului
|
ani
|
naşterea
|
fiului
|
ani
|
Adam
|
130
|
930
|
Arpacsad, născut
|
|
|
Set
|
105
|
912
|
după potop
|
2
|
|
Enos
|
90
|
905
|
Arpacsad
|
35
|
438
|
Kenan
|
70
|
910
|
Şela
|
30
|
433
|
Mahalael
|
65
|
895
|
Eber
|
34
|
464
|
Iared
|
162
|
962
|
Peleg
|
30
|
239
|
Enoh
|
65
|
365
|
Reu
|
32
|
239
|
Metusala
|
187
|
969
|
Serug
|
30
|
230
|
Lameh
|
182
|
777
|
Nahor
|
29
|
148
|
Noe la potop
|
600
|
950
|
Terah
|
130
|
205
|
|
1656
|
|
Avraam a intrat
|
|
|
|
|
|
în Canaan
|
75
|
|
|
|
|
|
427
|
|
Conform acestor cifre: De la Adam până la Potop au fost 1656 de ani-
427 de ani de la Potop până la Avraam. Viaţa lui Adam se suprapune
peste cea a lui Metusala cu 243 de ani. Viaţa lui Metusala s-a suprapus
peste cea a lui Noe cu 600 de ani, iar a lui Sem cu 98 de ani. Au fost 126
de ani între moartea lui Adam şi naşterea lui Noe. Noe a trăit 350 de ani
după Potop; a murit cu 2 ani înainte de naşterea lui Avraam. Sem a trăit
de la 98 de ani înaite de potop până la 502 ani după Potop. Sem a trăit
pana la 75 de ani după intrarea lui Avraaam în Canaan. Adam a fost în
viaţa când i s-au născut stră-stră-stră-stră-strănepoţii lui. Noe a trăit până
a a noua generaţie a propriilor lor descendenţi. în coloana din dreapta,
toţi in afară de Peleg şi Nahor, sunt în viaţă la naşterea lui Avraam. într-
o perioadă de asemenea longevitate, populaţia s-a înmulţit foarte mult
mane de Potop oamenii trăiau foarte mult. După aceea lungimea vieţii a
scăzut treptat.
"Generaţiile lui Terah". 11:27 la 25:11
Al şaptelea document ce compune cartea Genesei (vezi pag.58) Istoria
ui Avraam, este consemnată probabil de Avraam şi Isaac.
Capitolele 10 şi 11. De la Potop la Avraam
Perioada respectivă pe fundalul istoriei babiloniene
dirJT'^'n străvechi babiloniene, după ce numesc pe cei zece regi de
Pas iv,a P' ad3Ugă: "Atunci Potopul a cuprins toată ţara" (vezi
r b- n). Apoi, pentru perioada dintre Potop şi Avraam, sunt numiţi o
86
sută de regi, a douăzeci de cetăţi diferite, sau dinastii. Pe tăblii,
corespunzător cu această perioadă primară, există o bruscă reducere a
lungimii domniei de la cifre enorme până la altele mai rezonabile,
marcând astfel linia despărţitoare dintre "istoric", adică consemnări ale
unor evenimente contemporane şi "pre-istoric", termen care se referă la
evenimente anterioare.
Regate-cetăţi
La începutul perioadei istorice au existat aşezări omeneşti la Kiş,
Lagaş, Erech, Ur, Eridu, Nippur, Accad, Babilon, Larsa, Fara precum şi
în alte localităţi. Ele erau nişte cetăţi mici fortificate, conduse fiecare de
un rege-preot. Erau într-un permanent conflict unele cu altele. Uneori o
cetate reuşea să stăpânească peste celelalte, formând astfel un mic
imperiu. Dominaţia respectivă dura o bucată de timp, după care se
destrăma sau se extindea la altă cetate sau cetăţi. Regii aceştia îşi
consemnau faptele de vitejie pe tăblii de lut ars, de felul cărora s-au
dezgropat cu miile în ultimii ani. Dar tăbliile nu indică în ce măsură
dinastiile cetăţilor au fost contemporane, consecutive sau sprapuse. Astfel
cronologia perioadei respective este foarte nesigură. Dinastiile principale
care au dominat în Babilonia, conform acestor tăblii, între Potop şi
Avraam sunt numite pe pagina următoare. Notă: centrele acestea de
populaţie se găseau grupate în jurul lui Eridu, Edenul tradiţional şi Fara
- după tradiţie locul de baştină al lui Noe.
Susa
Eridu *
Harta 24. Babilonia antică
Dinastia Kiş
Numită pe tăblii Prima Dinastie după Potop. Kiş a fost o suburbie a
oraşului Babilon, lângă vatra Turnului Babei, fiind cel mai vechi oraş
mare din perioada post-diluviană, capitala principală a Babiloniei imediat
după Potop. (Vezi pag. 78). Dr.Langdon a găsit aici şi resturile unor
GENEZA
87
depuneri din perioada Potopului.
Dinastia Lagaş
Lagaş a fost capitala primului regat sumerian sau hamitic, de după
Potop, în Babilonia de sud, după cum Kiş a fost capitala primului regat
semitic, în Babilonia de nord la vreo 160 km depărtare. Lagaş a fost un
centru cu biblioteci, excavat de Sarzec (1877-1901, vezi paginile 46-48)
Dinastia Erech
Erech, cunoscut şi sub denumirea de Uruk sau Warka, una din cetăţile
lui Nimrod, se afla la numai 80 de km de Grădina tradiţională a Edenului.
Unul din regii săi, Lugalziggissi, s-a nimit pe sine "Domnul lumii".
Erech a fost excavat de Koldewey (1913), şi de către Noldeke şi Jordan
(1928-33). Ei au fost de părere, în urma săpăturilor, că se află în faţa
unuia dintre cele mai vechi oraşe ale lumii, cu 18 straturi pre-istorce
distincte de civilizaţie. A fost centrul principal al închinării la ziţa Iştar,
unde prostituţia era obligatorie.
Dinastia Acaad
Acaad, nimit şi Sippar, a fost încă una din cetăţile lui Nimrod şi un
alt centru renumit de biblioteci (vezi pag.48). Se află la vreo 160 km
nord-est de căminul tradiţional al lui Noe, Fara. El este cel care 1-a dat
pe Sargon I, unul din cei mai renumiţi războinici din vremurile pre-
avraamice, care a domnit din Elam până la Muntele Sinai. El a fost un
mare cuceritor, costructor şi promotor al învăţământului. A înfiinţat o
mare bibliotecă. Se crede despre el că ar fi fost contemporan cu Cheops,
constructorul Marii Piramide din Egipt.
Dinastiile Ur
Aflat la numai 20 km de Eridu, pentru o vreme Ur a fost eclipsat de
celelalte cetăţi din jur, după Potop. Dar mai târziu, pe vremea lui Avraam,
a devenit între timp cetatea de seamă a lumii (vezi paginile următoare).
Sub doi din regii săi mai renumiţi, Ur-engur şi Fungi, Ur a stăpânit peste
teritoriul de la Golful Persic până la Marea Mediterană
Dinastia Babilon
Cam în vremea migraţiei lui Avraam spre Canaan (2000 înaite de
Cristos), sub domnia lui Hammurabi, Babilonul a ajuns la supremaţie.
Hammurabi, un mare războinic care a zidit templele şi a alcătuit un cod
legal, este identificat în mod curent cu "Amrafel" din Genesa 14-1 (vezi
Pag.50).
Cercetările arheologice de Ia Ur, Cetatea lui Avraam
Ur, numit şi Mugheir sau sau Mugayyar, a fost cândva un port la
golful Persic, în locul de vărsare a râului Eufrat, 20 km depărtare de
ţndu, locul în care susţine tradiţia că ar fi fost Grădina Eden (vezi harta
de la pag.65). O cetate de dinaite de Potop; nimicită de Potop; apoi
¥
rezidită. în perioada imediat premergătoare lui Avraam, a fost oraşul cel
mai frumos din lume; un centru manufacturier, agricol şi de construcţii
de vase, aflat într-un ţinut nemaiîntâlnit de fertil şi bogat, ale cărui
caravane se deplasau până în ţări întepărtate în toate direcţiile şi ale
cărui vase străbăteau apele mării de la docurile oraşului Ur, până la
Golful Persic, încărcate cu cupru şi piatră tare. Ulterior pe vremea lui
Avraam, a ajuns să fie eclipsat de Babilon, dar a rămas în continuare o
cetate importantă până în vremea perşilor, când Golful se retrăsese iar
Eufratul îşi schimbase cursul, cu 16 km mai la est iar Ur a fost părăsit şi
îngropat în cele din urmă de furtunile de nisip ale deşertului.
Ruinele de la Ur, mai multe cetăţi îngropate una peste alta, cu cetatea
lui Avraam aşezată aproape la stratul cel mai de jos, constau dintr-o
movilă înaltă, înconjurată de movile mai scunde, ce acoperă toate o
zonă de vreo 3 km lungime nord-vest şi sud-est şi o lăţime de aproape 1
km. Rămăşiţele unui zid de împrejmuire cu o grosime de 21 m şi o
înălţime de 24 m au putut fi urmărite pe o distanţă de 4 km. Zona Sacră,
ocupată de temple şi palate, a fost înconjurată de un zid interior de 365
m lungime, cu o lăţime de 182 metri.
O expediţie comună condusă de University Museum of Pennsylvania
şi British Museum, sub îndrumarea lui C.L.WooUey, în cadrul a 12 sesiuni
- de câte 4-5 luni fiecare, între anii 1922-34, lucrând cu vreo 2000 de
oameni, a explorat în întregime tainele acestor ruine.
Ziguratul sau templul-turn, zidit după modelul turnului Babei, este în
prezent movila cea mai înaltă iar în vremea lui Avraam era clădirea cea
mai proeminentă din oraş. A fost rezidită de Nebodinus, în secolul 6
î.C.r., pe ruinele templului care se înălţa acolo în zilele lui Avraam. Acesta,
la rândul lui, fusese rezidit peste temeliile (încă existente) ale altuia, ce
se găsea acolo din timpuri preistorice. Turnul, aşa cum fusese văzut de
Avraam, era pătrat, având terase solide din cărămidă, iar terasele
succesive fiind plantate cu pomi şi arbuşti. La vârf se afla un sanctuar
închinat zeului-Luna.
Fig. 23. Secţiune transversală a movilei, arătând depunerile din timpul
Potopului.
(Prin bunăvoinţa lui University Museum of Pensylvania)
GENEZA
89
Templele. Cele două Temple principale au fost ale zeului Lunii
Nannar, şi zeiţa Lunii, Ningal; un vast complex de altare, cămăruţe şi
locuinţe ale preoţilor, preoteselor şi îngrijitorilor: toate acestea fiind
zeităţile la care s-a închinat tatăl lui Avraam. Mormintele Regale. Una
din cele mai uimitoare descoperiri a fost descoperirea comorilor bogate
ale mormintelor reginei Subad, Mes-kalm-dug şi un rege fără nume, în
straturile inferioare ale Cimitirului datând dintr-o perioadă plasată între
Avraam şi Potop. împreună cu osemintele reginei s-au găsit: o coroană
de aur, argint şi pietre semi-preţioase, ceşti, farfurii, farfurioare, cutii de
toaletă, borcane cu vopsea şi o harpă de aur; apoi oasele a 40 de servitori
de la curte care fuseseră jertfiţi cu ocazia înmorântării reginei, alături de
o nesfârşită varietate de scule de cupru, bronz, piatră şi cremene, menite
să-i fie de folos reginei pe lumea cealaltă; resturile unui car cu oasele
animalelor care l-au tras. Acestea toate pot fi văzute la University Mu-
seum din Philadelphia. Ele adeveresc un foarte înalt grad de meşteşug şi
pricepere, într-o perioadă atât de îndepărtată de timp, precum şi faptul
că se practicau jertfele umane şi exista credinţa într-o viaţă viitoare.
Capitolele 10 şi 11. De la Potop la Avraam
Perioada aceasta văzută pe fundalul istoriei egiptene
Istoria Bibliei îşi are începuturile în Babilonia, se continuă curând în
Egipt, pentru ca aceasta să fie foarte pregnant în Vechiul Testament.
Egiptul a fost întemeiat curând după potop, de către Mizraim, fiul lui
Ham. A fost numit "Ţara lui Ham". în timp ce civilizaţia se dezvolta în
Babilonia sub conducerea lui Nimrod, Sargon şi Hammurabi, ea a făcut
paşi uriaşi sub domnia celor douăsprezece dinastii care au cuprins
perioada de la potop până la Avraam
Fig. 24. Ur.
Vedere generală a ruinelor
din vremea lui Avraam
Fig.25. Ur
întrări intrusive
neo-babiloniene
90
Cele 31 de dinastii ale lui Manetho
Manetho, un egiptean, a scris prin anul 250 î.de Cr. o istorie a Egiptului
pe care a grupat-o pe 31 de dinastii, de la Menes, primul rege istoric,
până la cucerirea Egiptului de către Alexandru cel Mare în anul 332 î.de
Cr.; şi până în ziua de astăzi istoria antică a Egiptului e considerată în
mod curent pe baza celor 31 de dinastii. Valabilitatea acestor cronologii
a fost, în cea mai mare parte, confirmată de descoperirile arheologice.
Dinastia I Menes Nimrod?
Dinastia II
Dinastia IE
Dinastia IV Piramidele Sargon?
Dinastia V
Dinastia VI
Dinastia VII
Dinastia VIII
Dinastia IX
Dinastia X
Dinastia XI
Dinastia XH 2000 î.de Cr. Avraam
Dinastia XIII
Dinastia XIV
Dinastia XV
Dinastia XVI 1800 î.de.Cr. Iosif?
Dinastia XVII
Dinastia XVIII 1580-1340 Moise
Dinastia XIX 1340-1200
Dinastia XX 1200-1100
Dinastia XXI 1100-950 David
Dinastia XXII 950-750
Dinastia XXIII 750-720
Dinastia XXIV 720-712
Dinastia XXV 712-663
Dinastia XXVI 663-525
Dinastia XXVII - XXXI" 525-332 Persană
Perioada greacă 332-30 î.de Cr. Septuaginta
Perioada romană 30 î.de Cr. era cre.Cristos
La început Egiptul se compunea din mai multe grupuri de familii sau
triburi mici, un "regat". Ele şi-au avut perioada lor "pre-istorică", adică
perioada de dinainte de apariţia datelor scrise referitoare la evenimentele
contemporane. Astfel au existat tradiţii despre zei primari cu viaţă foarte
lungă, semi-zei şi regi. Ei cunoşteau întrebuinţarea aurului, argintului,
aramei, plumbului şi cremenei. Construiau bărci şi corăbii.
Cele trei epoci mari ale istoriei egiptene au fost:
Regatul vechi: Dinastiile DI-VI. Era construirii piramidelor. Plasată
GENEZA
91
când la anul 4000 î.Cr., când la 2000 î.Cr., dar cel mai frecvent în jurul
anului 2700 sau 2400 î.Cr.
Regatul de mijloc: Dinastiile XI şi XII. Era construirii canalelor. Mare
prosperitate. în jurul anului 2000 Î.Cr. Pe vremea lui Avraam.
Perioada Imperiului: Dinastiile XVm şi XIX. 1600-1200 î.Cr. Primul
imperiu mondial. Domnia lui se întindea de la Etiopia până la Eufrat. A
fost perioada şederii poporului lui Israel în Egipt.
Cronologia egipteană
E destul de bine stabilită până în anul 1600 î. Cr., dar după această
dată e destul de nesigură. Astfel, Menes, primul rege istoric, e datat de
egiptologi în mod diferit, după cum urmează: Petrie, 5500 î.Cr.; Brugsch,
4500; Lepsius, 3900; Bunsen, 3600; Breasted, 3400; Meyer, 3300;
Scharff, 3000; Poole, 2700; G. Rawlinson, 2450; Wilkinson, 2320;
Scharpe, 2000. Astfel, se poate observa că Petrie şi Breasted, doi dintre
cei mai renumiţi egiptologi, diferă cu mai bine de 2000 de ani în ce
priveşte momentul de început al istoriei egiptene. Aceleaşi persoane se
deosebesc cu 1000 de ani în aprecierea datei piramidelor şi cu 700 de
ani la perioada Hyksos. Tendinţa actuală este de a micşora datele, atât la
cronologia egipteană, cât şi la cea babiloneană, plasându-se Marea
Piramidă în 2400 sau 2500 î.Cr.
Cronologia biblică şi cronologia egipteană. Egiptenii au avut tradiţii
privitoare la Potop care se întind în trecut până în perioada preistorică.
Civlizaţia piramidelor s-a dezvoltat după Potop. A trebuit să treacă
suficient de mult timp pentru ca familia lui Noe să se dezvolte într-o
populaţie mare. Textul Bibliei pare să plaseze potopul cam la anul 2400
î.Cr., în vreme ce majoritatea egiptologilor plasează începutul perioadei
istorice a Egiptului cam la anul 3000 î.de Cr. (vezi mai sus); astfel ei
plasează cu 600 de ani înainte de Potop acele evenimente care au avut
loc după Potop. Pare deci să existe aici un conflict între cronologia
egipteană şi cea biblică. Se poate însă observa, din paragraful referitor
la cronologia egipteană, că unii egiptologi aduc începutul istoriei egiptene
până la limita anului 2400 Î.Cr. Apoi, nu trebuie uitat faptul că Septuaginta
şi Pentateuhul samaritean socotesc data biblică a Potopului cu mult mai
în urmă, la 3000 î.Cr. (vezi titlul "Cronologie", pag. 32, 33). Astfel numai
unele din sistemele cronologice egiptene sunt în conflict cu unele din
sistemele biblice, în vreme ce altele sunt în perfectă armonie.
Capitolele 10, 11. de la Potop la Avraam
Perioada aceasta văzută pe fundalul istoriei egiptene
Prima dinastie. Menes (Mena), primul rege istoric, a consolidat
diversele triburi şi a unit Egiptul Superior cu cel Inferior. A cucerit Sinaiul
Şi i-a preluat minele de turcoaz. Numele lui e identificat de unii învăţaţi
cu Mizraim, fiul lui Ham. S-ar putea să fi fost contemporan cu Nimrod;
92
în timp ce Nimrod punea temeliile imperialismului în statele mici
ale Babilonului, Menes făcea acelaşi lucru în Egipt. Mormântul lui
a fost descoperit la Abydos; s-a găsit în el un vas emailat de culoare
verde purtând numele său. Dinastia aceasta a avut 9 regi.
Dinastia II. 9 regi. Numele semitice indică faptul că au existat
legături cu Babilonul. S-a continuat exploatarea minelor de la Sinai.
Dinastia III. 5 regi. Au continuat mineritul la Sinai. Au construit
vase de 50 m lungime pentru comerţul pe Marea Mediterană; au
făcut călătorii pe mare în Liban. începutul perioadei piramidelor.
Zozer a ridicat "Piramida în trepte," de la Sakkarah, la 3 km vest de
Memfis, cu 6 terase înclinate, cam după modelul templelor-turn
babiloniene. Sneferu (Seneferu) 1-a imitat apoi pe Zozer, dar a umplut
terasele, creând pante line şi construind prima piramidă adevărată
la Meydum, aflat la mică depărtare.
Dinastia IV. 7 regi. Apogeul perioadei piramidelor. Cele .trei mari
piramide: Cheops (Khufu), Khafre (Cephren), Menkure (Menkau-
ra), de la Ghiseh, aflat la 12 km vest de Cairo. Cea mai mare este a
lui Cheops, unul dintre cei mai mari domnitori ai Egiptului. Apoi
urmează cea a lui Khafre, lângă care acest rege a pus să se sculpteze
Sfinxul, ca un portret al său. Mumia lui Menkure a fost găsită în
această piramidă.
Dinastia V. 9 regi. Continuă mineritul la Sinai. Expediţii co-
merciale pe Marea Mediterană, în Fenicia, Siria şi Ofir.
Egiptenii aveau o puternică credinţă în viaţa viitoare. în partea
de vest a piramidei reginei Khent-Kawes din dinastia V s-a des-
coperit o barcă de 33 m lungime şi 4,5 m lăţime, pe care ea pusese
să se sape în piatră ca să-i transporte sufletul pe lumea cealaltă.
Mormintele faraonilor erau bine aprovizionate cu comorile acestei
lumi pe care ei credeau că le pot duce cu ei dincolo.
Dinastia VI. 6 regi. Sfârşitul Vechiului Regat. Pepi II, cel de al
cincilea rege, a domnit 90 de ani, cea mai lungă domnie din istorie.
Dinastiile VII, VIII, IX şi X. 20 regi. Perioada dezintegrării
multora din regate, aflate în competiţie unele cu'altele.
Dinastia XI. 7 regi. începutul Marelui Regat de mijloc, care a
durat până în timpul dinastiei XII.
Dinastia XII. 8 regi. Amenemhet al III-lea a zidit templul lui
Serabit din Sinai unde Petrie a descoperit recent cea mai veche scriere
alfabetică din lume. Au existat în această perioadă legături frecvente
cu Siria. S-a construit un canal de la Nil până la Marea Roşie.
Senusert I a zidit Obeliscul lui On care mai dăinuie şi astăzi. Senusert
al Il-lea e considerat a fi fost faraon pe vremea când a vizitat Avraam
Egiptul.
1
GENEZA
93
Dostları ilə paylaş: |