Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

MODULUL 2

Tehnici de Interacțiune Judiciară

Autor: Dr. Madalina Moraru, Echipa de Cercetare ACTIONES

1. Tehnici de Interacțiune Judiciară: scop și terminologie⁶³

Acest modul are ca scop prezentarea pe scurt a valoarii adăugate a diferitelor dimensiuni ale interacțiunilor judiciare pentru aplicarea Cartei UE. Acesta va pune accentul pe un dialog tridimensional: 1) între judecătorii naționali și CJUE (interacțiune judiciară verticală); 2) între judecătorii naționali din același stat membru (interacțiune judiciară orizontată internă); și 3) între judecătorii naționali din state membre diferite (interacțiune judiciară transnațională). Modulul va explora de asemenea efectele concrete pe care interacțiunile judiciare le pot avea asupra nivelului sistemic, și anume asupra: cadrelor legale interne și jurisprudenței statelor membre, precum și asupra relațiilor dintre sistemul judiciar, administrație și legislator, păstrând în același timp accentul asupra aplicării Cartei UE.

Modulul va arăta felul în care utilizarea tehnicilor de interacțiune judiciară de către instanțele naționale a ajutat la soluționarea problemelor referitoare la conflictele dintre legislația națională și legislația UE;⁶⁴ dezacordurile judiciare la nivel național și/sau european;⁶⁵ dintre diferitele drepturi fundamentale și/sau libertăți fundamentale;⁶⁶ sau diverse preocupări de interes public și drepturi fundamentale.⁶⁷ Alte exemple ale rolului funcțional al interacțiunii judiciare și ale rolului Cartei UE pot fi găsite în tematica modulelor ACTIONES. Cazurile selecționate pentru a ilustra valoarea adăugată a interacțiunii judiciare în implementarea Cartei UE sunt limitate la: nediscriminare, consumator, penal, azil și migrație ilegală, din moment ce acestea reprezintă domeniile incluse în Proiectul ACTIONES.

Dialogurile judiciare verticale, orizontale sau transnaționale au dus la schimbări concrete ale legislației naționale,⁶⁸ ale relației dintre sistemele judiciare interne,⁶⁹ ale competențelor instanțelor cu privire la executiv,⁷⁰ ale doctrinelor judiciare interne, cu scopul de a asigura supremația și efectul direct al legislației UE și al Cartei UE.⁷¹ În final, este clar faptul că interacțiunea judiciară a contribuit în primul rând la o aplicare mai coerentă a Cartei UE,⁷² iar în al doilea rând la o mai bună protecție a drepturilor fundamentale ale omului. Este posibil să fi oferit judecătorilor naționali un instrument juridic inspirațional și rentabil pentru soluționarea chestiunilor dificile cu privire la aplicarea Cartei UE care sunt prezentate în fața acestora.

În scopul prezentului modul, termenul „tehnici de interacțiune judiciară” se referă la diferite tehnici folosite de instanțe și judecători pentru a soluționa probleme legate de incompatibilitatea interpretării normative sau judiciare într-o manieră care să asigure coerență și coordonare în rândul diferitelor sisteme legale și juridice în apărarea drepturilor omului care sunt protejate de diverse niveluri de guvernare (nivel național, internațional și normativ supranațional).⁷³

În ultimul deceniu, numărul interacțiunilor judiciare în rândul judecătorilor naționali și europeni a crescut semnificativ. Fie că au fost directe (ex. trimitere preliminară), indirecte (ex. citarea hotărârilor europene sau străine), informale (ex. întâlniri între judecătorii naționali, circulația anchetelor legale sau a chestionarelor privind aplicarea anumitor prevederi legale ale UE), acestea au contribuit enorm la implementarea legislației UE. Valoarea adăugată semnificativă a acestor interacțiuni judiciare este de a oferi judecătorilor naționali oportunitatea de a discuta și de a schimba puncte de vedere cu privire la dezvoltarea jurisprudenței, abordând problemele de interpretare și aplicare în diverse domenii ale dreptului, inclusiv aplicarea Cartei UE.

2. Tehnicile de Interacțiune Judiciară ca Instrumente pentru clarificarea aplicării Cartei UE

Tehnicile de interacțiune judiciară sunt importante mai ales atunci când o cauză trebuie să fie adjudecată prin luarea în considerare nu doar a legislației naționale, ci și a uneia sau mai multor surse supranaționale: UE, Convenția sau legislația internațională. Adeseori, acest lucru este valabil atunci când problemele referitoare la protecția drepturilor supranaționale sunt prezentate în fața unei instanțe a unui stat membru al UE. Existența multiplelor sisteme supranaționale care asigură protecția drepturilor fundamentale (Convenția, legislația UE, legea internațională a drepturilor omului), cu sfere de aplicare care se suprapun parțial și diferite reguli privind interpretarea normativă și ierarhia, acordă un mandat complex judecătorilor naționali. Acestora li se atribuie rolul de judecător legal atât pentru legislația UE, cât și pentru Convenție. Prin urmare, atunci când aceștia sunt chemați pentru a adjudeca referitor la drepturile fundamentale, instanțele naționale trebuie:

1. 
   să înțeleagă dacă sursele supranaționale ale protecției drepturilor fundamentale se aplică în cauzele aflate pe rolul acestora și, dacă da, care sunt acestea;
   
2. 
   să stabilească un domeniu de aplicare precis, sensul și nivelul de protecție al dreptului(urilor) fundamental(e) supranațional(e) relevant(e), luând în considerare jurisprudența a cel puțin unei instanțe supranaționale relevante (CJUE/CEDO);
   
3. 
   să asigure aplicarea efectivă a normelor supranaționale relevante, care pot necesita abordarea conflictelor între normele europene și legislația naturală;
   
4. 
   să obțină un echilibru între diferitele drepturi fundamentale și/sau interesele generale. Atunci când cauza este inclusă în domeniul de aplicare a legislației UE, dar și în cel al Convenției, analiza anterioară este multiplicată, iar judecătorii naționali trebuie să abordeze și problema complexă a relațiilor dintre două sisteme (și instanțele acestora).
   

Instanțele naționale au la dispoziție un număr de tehnici de interacțiune judiciară pentru a asigura întâietatea legislației UE și a Cartei UE⁷⁴, și anume: obligația de a interpreta corespunzător legislația națională cu legislația UE; capacitatea sau, în anumite circumstanțe, obligația de a face o trimitere preliminară pentru CJUE; principiul proporționalității; recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești străine; motivarea comparativă cu legislația națională și jurisprudența din alt stat membru; neaplicarea legislației naționale cauzată de încălcarea normelor UE.⁷⁵ În următoarele paragrafe, toate aceste tehnici de interacțiune judiciară vor fi prezentate în încercarea de a evidenția domeniul lor de aplicare, funcția și valoarea adăugată pentru aplicarea Cartei UE și, mai general, a drepturilor fundamentale. Secțiunile următoare vor include comentarii cu privire la cazurile naționale și europene de referință care vor ilustra utilizarea tehnicilor de interacțiune judiciară cu scopul de a rezolva conflictele dintre norme, interpretări judiciare, libertăți fundamentale și drepturi fundamentale sau drepturi fundamentale diferite, asigurând în același timp conformitatea cu Carta UE. Tehnicile sunt prezentate în ordinea în care ar fi luate în considerare în mod normal în practică. Vă rugăm să folosiți acest modul împreună cu Ghidul Practic pentru utilizarea Tehnicilor de Interacțiune Judiciară privind aplicarea Drepturilor Fundamentale Europene.⁷⁶