Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

Situație Actuală

Legislația UE privind nediscriminarea a suferit transformări importante în (aproape) ultimele două decenii. A evoluat de la un corp de legi strict adaptat pentru discriminarea privind ocuparea forței de muncă și piața la un regim complex care acoperă o varietate mai largă de domenii de aplicare și un număr de motive protejate specificate.

Există trei categorii de obstacole cu care se confruntă instanțele naționale actualmente în implementarea prevederilor Cartei privind nediscriminarea, sau, mai exact, în scopul acestui modul, al Articolului 21 al modulului.² Aceste obstacole rezultă din: (1) multitudinea de surse juridice europene privind nediscriminarea și faptul că nediscriminarea este un domeniu al competenței comune a UE și statelor membre;³ (2) evoluția jurisprudenței CJUE în conformitate cu Articolul 21; și (3) mai multe obstacole sistemice cum ar fi inegalitatea socială, prejudecățile înrădăcinate și rolurile de gen, precum și subraportarea cronică a incidentelor de nediscriminare.

La nivel național, juriștii s-au aflat în fruntea schimbărilor sociale în domeniul nediscriminării, precum și în abordarea obstacolelor vechi. Dezvoltările progresive ale legislației privind nediscriminarea sunt explicate atât printr-o serie de decizii judiciare favorabile și dezvoltări legislative, cât și, mai ales, prin referire la acțiunile individuale sau concertate ale diferiților actori – cum ar fi organismele specializate în egalitate, ombudsmanii, ONG-urile, autoritățile de poliție – mai degrabă decât printr-un nou consens social sau politic.

Această transformare (a) a imprimat un acces sporit la justiție și la abordarea centrată pe victimă a nediscriminării, cu eforturi orientate către sporirea încrederii victimelor în sistemul judiciar;⁴ (b) a lăsat în seama juriștilor la nivel național rolul de forță motrice a abordării obstacolelor vechi cum ar fi combaterea stereotipurilor și prejudecăților, precum și subraportarea;⁵ (c) a pus mai mult accentul pe căile de atac: căile de atac corespunzătoare pot avea un efect disuasiv asupra celor care comit infracțiuni, dar pot și să remedieze daunele suferite de victime.⁶

Acest modul are ca scop identificarea tendințelor și bunelor practici ale instanțelor naționale care, întrucât au dus la o implementare mai bună a cadrului juridic existent prin aplicarea Cartei – în unele cazuri chiar extinderea domeniului de aplicare a protecției – pot fi reproduse și în alte state membre. ⁷

2.