Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

Implementarea Conceptelor CNUDPH

Articolele 21 și 26 din Cartă pot asista judecătorii în domenii relativ noi, precum implementarea conceptelor consacrate în CNUDPH, care sunt cruciale pentru stabilirea căilor de atac și sancțiunilor. În aceste cauze, instanțele naționale fie au urmat modelul CJUE, în cazul definirii dizabilității (Scenariul A), sau au hotărât ex officio să exploreze relația de sprijinire reciprocă dintre CNUDPH și Cartă în cazul definirii accesibilității sau amenajării corespunzătoare (Scenariul B).

• 
  SCENARIUL A: DEFINIRE
  

Definirea „persoanelor cu dizabilități” a fost subiectul cauzelor CJUE din ultimii ani. În special, de la ratificarea CNUDPH de către UE, Curtea și-a modificat abordarea în cauza Chacon împotriva Navas pentru a o alinia cu interpretarea Articolului 1 din CNUDPH de către Curte. Prin urmare, Curtea a susținut că „dizabilitățile” trebuie înțelese ca „incapacități fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale pe termen lung, care, în interacțiune cu diferite bariere, pot împiedica participarea lor deplină și efectivă la viața socială în condiții de egalitate cu ceilalți”. Deși această abordare nouă reprezintă o îmbunătățire considerabilă a abordării anterioare a Curții, sunt motive de îngrijorare că aceasta continuă să nu îndeplinească cerințele CNUDPH. În special, necesitatea de a demonstra piedica pusă „vieții profesionale” pare să fie incompatibilă cu CNUDPH.

X împotriva organului de conducere al unei școli [2015] UKUT 0007 (AAC), 6 ianuarie 2015
În X împotriva organului de conducere al unei școli, o fetiță de șase ani al cărei autism rezultase într-un comportament violent față de alții nu a putut să susțină că excluderea sa din școală a reprezentat discriminarea pe bază de handicap (spre exemplu, prin neasigurarea amenajărilor corespunzătoare) din cauză că „tendința ei de a fi abuzivă fizic” o situa în afara domeniului de aplicare al înțelesului termenului de „dizabilitate”. Așa cum a fost sugerat, aceste excluderi sunt problematice și potențial incompatibile cu Directiva privind egalitatea în ocuparea forței de muncă și cu CNUDPH.
Această cauză nu citează Carta. Interpretarea obligațiilor CNUDPH și ale Directivelor privind egalitatea ar fi beneficiat de aplicarea Articolelor 21 și 26 din Cartă?

Consultați Partea a II-a, fișa de caz nr. 8 pentru cea mai recentă cauză CJUE cu privire la definiția dizabilității.

• 
  SCENARIUL B: AMENAJAREA CORESPUNZĂTOARE
  

CNUDPH definește „amenajarea corespunzătoare” și clasifică refuzul amenajării corespunzătoare ca formă de discriminare. Nu este mereu clar la nivel național ce presupune amenajarea corespunzătoare. Prevederile cartei au ajutat, ocazional, prin interpretarea coerentă, la concretizarea conceptului de către instanțele naționale.

Curtea Constituțională slovenă, hotărârea nr. U-I-146/07-34 din 13 noiembrie 2008.
În Slovenia, în 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționalitatea Legii de procedură civilă deoarece aceasta nu prevedea accesul persoanelor cu deficiențe de vedere la actele depuse în instanță și înscrisurile instanței într-un format accesibil și a dispus ca legiuitorul să modifice legea în decurs de un an. Curtea a citat Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care subliniază faptul că persoanele cu dizabilități trebuie să beneficieze nu numai de egalitate formală (legală), ci și egalitate de facto (de fond), care este menită să asigure oportunități egale și egalitate de rezultate în scopul eliminării inegalităților de facto. Conform Curții, primul paragraf al Articolului 21 din Cartă nu numai că subliniază faptul că discriminarea pe bază de dizabilitate este interzisă, ci și că Articolul 26 recunoaște și garantează explicit dreptul persoanelor cu dizabilități de a beneficia de măsuri proiectate să le asigure independența, integrarea socială și profesională și participarea la viața comunității.
În acest caz, Articolele 21 și 26 din Cartă au fost cheia clarificării măsurilor practice care trebuiau să fie luate pentru respectarea legislației existente. Acest tip de cale de atac urmărește introducerea unor modificări sistemice. Nu numai că răspund la suferința victimei (cum o fac căile de atac civile în general), sau la nevoia statului de a pedepsi infracțiunile minore (cum o fac căile de atac administrative și penale), ci creează și condițiile pentru a împiedica discriminarea suplimentară, educarea și creșterea gradului de conștientizare. Pentru mai multe informații cu privire la această cauză, consultați Partea a II-a, fișa de caz nr. 9.

4.