Marea cameră Hotărârea (fond)

B. Legile Republicii Azerbaidjan

1. Ordonanţa din 1991 privind „relocarea cetăţenilor forţaţi să-şi părăsească locul de reşedinţă (refugiaţi)”

83. La 6 noiembrie 1991, Sovietul Suprem al Republicii Azerbaidjan a adoptat o ordonanţă privind „relocarea cetăţenilor forţaţi să-şi părăsească locul de reşedinţă (refugiaţi)”. Ordonanţa avea ca scop, în special, să reglementeze dezvoltarea practicii schimbului de proprietăţi dintre armenii care părăseau Azerbaidjanul şi azerii care părăseau Armenia, Nagorno-Karabah şi provinciile limitrofe.
Art. 8

„Pentru a oferi instrucţiuni sovietelor reprezentanţilor poporului din oraşele Sumgait, Ganja, Mingacevir, Ievlakh, Ali Bayramli, Lankaran, Naftalan şi Sheki şi din raioane şi autorităţilor lor executive locale pentru a asigura, în termen de două luni, locuinţe altor familii de refugiaţi care au mandat sau alt document referitor la schimbul de case sau apartamente între Armenia şi Azerbaidjan.

Având în vedere faptul că un procent foarte ridicat de refugiaţi şi-au schimbat casele pe care le deţineau în proprietate privată cu apartamente în oraş, deţinute de stat, pentru a oferi instrucţiuni autorităţilor executive locale în vederea transferării acestor apartamente în proprietatea privată a refugiaţilor, ca urmare a adoptării legii relevante privind privatizarea.

Pentru a declara proprietate a privată a refugiaţilor stabiliţi în locuinţele construite de diferite ministere, instituţii şi organizaţii din Republica Azerbaidjan după 1988 în zonele rurale, în vederea relocării refugiaţilor, precum şi pentru a oferi instrucţiuni autorităţilor executive locale în vederea eliberării în favoarea acestor familii a documentelor corespunzătoare.

Pentru a transfera proprietăţile private eliberate de familiile care nu au făcut schimb sau vândut atunci când au părăsit republica în proprietatea privată a familiilor de refugiaţi care au ajuns în Azerbaidjan şi care au reşedinţa permanentă în locurile respective, cu titlu de despăgubire pentru casele din Armenia pe care au fost forţate să le părăsească sub constrângere şi fără vreo despăgubire.”
84. Ordonanţa din 1991 este încă în vigoare. În afară de acest text, nu a fost adoptată nicio altă lege cu privire la bunurile abandonate de armenii care au părăsit Azerbaidjanul din cauza conflictului din Nagorno-Karabah. În consecinţă, pentru bunurile care nu intră sub incidenţa acestei ordonanţe se aplică regulile generale în materie de proprietate descrise mai jos.

85. La 9 noiembrie 1991, Republica Azerbaidjan a promulgat legea privind bunurile care, pentru prima dată, desemna terenurile ca făcând obiectul proprietăţii private. Cu toate acestea, abia în 1996, legea privind reforma funciară a stabilit norme detaliate privind privatizarea parcelelor de teren atribuite cetăţenilor.

2. Legea din 1991 privind bunurile

86. Legea din 1991 privind bunurile în Republica Azerbaidjan, intrată în vigoare la 1 decembrie 1991, prevedea, în special, următoarele:
Art. 21 – Obiecte care intră sub incidenţa dreptului de proprietate al cetăţeanului

„1. Un cetăţean poate deţine:

– parcele de teren;

– case, apartamente, case la ţară, garaje, echipamente de uz casnic şi bunuri de folosinţă privată;

– acţiuni, obligaţiuni şi alte titluri financiare;

– mijloace media;

– întreprinderi şi complexuri de producţie de bunuri de larg consum şi bunuri destinate pieţei sociale şi pieţei culturale, cu excepţia anumitor tipuri de bunuri care, în condiţiile legii, nu pot, din motive de siguranţă a statului sau siguranţă publică sau din cauza obligaţiilor internaţionale, să fie deţinute de cetăţeni.

[...]

5. Un cetăţean care deţine un apartament, o casă, o casă la ţară, un garaj sau orice alt bun imobiliar are dreptul să dispună de acestea după propria sa voinţă: le poate vinde, lăsa moştenire, închiria, dona sau poate lua orice altă măsură care nu încalcă legea.”

3. Codul funciar din 1992

87. Noul Cod funciar, intrat în vigoare la 31 ianuarie 1992, conţinea următoarele dispoziţii:
Art. 10 – Proprietatea privată asupra parcelelor de teren

„Parcelele de teren sunt atribuite în proprietate privată cetăţenilor Republicii Azerbaidjan, în conformitate cu solicitările formulate de autorităţile executive locale, pe baza unor decizii ale Sovietului Reprezentanţilor Poporului din raion sau oraş, în scopurile menţionate mai jos:

1) construcţia de case private şi dependinţe şi dezvoltarea unei agriculturi familiale, pentru persoanele care au reşedinţa permanentă pe teritoriul respectiv;

2) activitatea fermelor şi a altor organisme implicate în producţia de produse agricole destinate vânzării;

3) construcţia de case la ţară, private sau colective, şi de garaje private în interiorul oraşului;

4) construcţia de clădiri destinate activităţilor comerciale;

5) activităţi de producţie etnică tradiţională.

În conformitate cu legislaţia Republicii Azerbaidjan, parcele de teren pot fi atribuite în proprietate privată către cetăţeni şi în alte scopuri.”

Art. 11 – Condiţii de atribuire a parcelelor de teren
în proprietate privată

„Pentru scopurile prevăzute la art. 10 din prezentul cod, dreptul de proprietate asupra unei parcele de teren se acordă cu titlu gratuit.

Parcelele de teren atribuite cetăţenilor înainte de data intrării în vigoare a prezentului cod pentru a-şi construi casa de locuit, casa la ţară sau garaj devin proprietatea acestora.

Un drept de proprietate privată sau de utilizare pe toată durata vieţii transmisibil prin succesiune asupra unei parcele de teren nu se poate acorda persoanelor fizice sau juridice străine.

O parcelă de teren nu poate fi restituită foştilor proprietari, nici moştenitorilor acestora. Aceştia pot obţine un drept de proprietate asupra parcelei de teren în condiţiile prevăzute de prezentul cod.”
Art. 23 – Atribuirea parcelelor de teren

„Dreptul de proprietate, de folosinţă, de utilizare sau de închiriere asupra unei parcele de teren este acordat cetăţenilor, întreprinderilor şi organizaţiilor prin decizia Sovietului Reprezentanţilor Poporului din respectivul raion sau oraş în conformitate cu procedura de atribuire a terenurilor şi documentele referitoare la utilizarea terenurilor.

Utilizarea în scopul căreia este destinată parcela de teren este indicată în certificatul de atribuire a terenului.

Procedura de introducere şi examinare a cererilor de atribuire sau de confiscare a parcelelor de teren, inclusiv a parcelelor de teren confiscate din motive de necesitate a statului sau necesitate publică este stabilită de Consiliul de Miniştri al Republicii Azerbaidjan.

Cererile de atribuire a parcelelor de teren introduse de cetăţeni sunt examinate în termen de cel mult o lună.”
Art. 30 – Documente care atestă dreptul de proprietate şi dreptul de folosinţă şi de utilizare permanentă asupra terenurilor

„Dreptul de proprietate şi dreptul de folosinţă şi de utilizare permanentă sunt atestate printr-un certificat de stat emis de către Sovietul Reprezentanţilor Poporului din respectivul raion sau oraş.

Forma certificatului de stat menţionat este aprobată de către Consiliul de Miniştri al Republicii Azerbaidjan.ˮ

4. Constituţia din 1995

88. Constituţia din 1995 protejează dreptul de proprietate şi prevede că statul este răspunzător pentru orice prejudiciu rezultat din acţiuni sau omisiuni ilegale ale organelor sau agenţilor săi.

Dispoziţiile relevante din Constituţie sunt redactate astfel:

Art. 29

„I. Orice persoană are dreptul de a deţine bunuri.

II. Niciun tip de proprietate nu prevalează asupra altuia. Legea protejează dreptul de proprietate, inclusiv cel al proprietarilor privaţi.

III. Orice persoană poate deţine bunuri mobile sau imobile. Drepturile de proprietate conferă titularului său dreptul de a deţine bunurile, de a le folosi şi de a dispune de ele în mod individual sau împreună cu alţii.

IV. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale decât printr-o hotărâre judecătorească. Se interzice privarea totală de proprietate. Transferul de proprietate în favoarea statului sau altor instituţii publice nu este posibil decât prin intermediul unei despăgubiri anterioare şi echitabile.

V. Statul garantează drepturile succesorale.”

Art. 68

„I. Legea protejează drepturile victimelor infracţiunilor sau uzurpării de calităţi oficiale. Victimele au dreptul de a participa la procesul judiciar şi de a solicita despăgubiri pentru prejudiciul suferit.

II. Fiecare persoană are dreptul de a fi despăgubită de stat pentru prejudiciul suferit ca urmare a acţiunilor sau inacţiunilor ilegale ale organelor sau reprezentanţilor statului.”

5. Codul civil

89. Dispoziţiile Codului civil care erau în vigoare înainte de 1 septembrie 2000:
Art. 8
Aplicarea legislaţiei civile a altor republici ale Uniunii în
RSS Azerbaidjan

„Legislaţia civilă a altor republici ale Uniunii se aplică în RSS Azerbaidjan potrivit următoarelor reguli:

1) Relaţiile care decurg din dreptul de proprietate sunt reglementate de legea locului unde se află bunul.

[...]

4) Obligaţiile născute din cauzarea unui prejudiciu se supun legii forului sau, la cererea părţii vătămate, legii locului unde s-a produs prejudiciul; [...]”
Art. 142
Recuperarea unui bun de la o terţ care îl deţine fără drept

„Proprietarul are dreptul de a-şi recupera bunul de la un terţ care îl deţine fără drept.”

Art. 144
Recuperarea bunurilor statului, a bunurilor deţinute în proprietate cooperatistă sau a altor bunuri publice transferate ilegal

„Bunurile statului, ale colhozurilor sau ale altor organizaţii cooperatiste sau publice care au fost transferate ilegal, indiferent prin ce mijloc, pot fi recuperate de la dobânditor de către organele în cauză.”

Art. 146
Reglementarea recuperării unui bun deţinut fără drept

„La recuperarea unui bun deţinut ilegal de către un terţ, proprietarul are dreptul de a solicita deţinătorului, dacă acesta ştia sau ar fi trebuit să ştie că deţine bunul fără drept (deţinător de rea-credinţă), despăgubiri pentru foloasele pe care terţul le-a reţinut sau ar fi trebuit să le reţină de pe urma bunului pe întreaga perioadă a deţinerii. În cazul deţinătorului de bună-credinţă, proprietarul poate solicita despăgubiri pentru orice foloase pe care acesta le-a reţinut sau ar fi trebuit să le reţină de pe urma bunului din momentul în care a avut cunoştinţă despre faptul că deţine bunul fără drept sau a primit de la proprietar o notificare prin care solicita restituirea.”

Art. 147
Protecţia drepturilor proprietarului împotriva încălcărilor fără tulburare de posesie

„Proprietarul are dreptul de a solicita despăgubiri pentru orice încălcare a drepturilor sale, chiar dacă încălcările în cauză nu au antrenat tulburare posesiei.”

Art. 148
Protecţia drepturilor persoanelor care deţin bunuri fără a fi proprietarii acestora

„Drepturile prevăzute la art. 142-147 din prezentul cod se acordă, de asemenea, persoanelor care, fără a fi proprietari ai bunurilor, le deţin în temeiul unei legi sau unui contract.”

Art. 571-3
Legea aplicabilă dreptului de proprietate

„Dreptul de proprietate asupra unui anumit bun este stabilit în conformitate cu legislaţia ţării în care se află bunul.

Sub rezerva unor eventuale dispoziţii contrare legislaţiei URSS şi RSS Azerbaidjan, dreptul de proprietate asupra unui bun se naşte şi se stinge în conformitate cu legislaţia ţării în care este situat bunul la momentul în care survine actul sau fapta aflată la originea naşterii sau stingerii dreptului de proprietate.”
Art. 571-4
Legea aplicabilă obligaţiilor rezultate din cauzarea unui prejudiciu

„Drepturile şi îndatoririle părţilor cu privire la obligaţiile care decurg din producerea unui prejudiciu sunt stabilite în conformitate cu legea ţării în care s-a produs actul sau fapta care a stat la originea cererii de reparare a prejudiciului.ˮ

90. Dispoziţiile Codului civil în vigoare începând cu 1 septembrie 2000:
Art. 21
Compensarea pierderilor

„21.1 Persoanele care au dreptul de a solicita despăgubiri integrale pentru pierderile lor nu pot face acest lucru decât dacă nu a fost prevăzută prin lege sau printr-un contract o despăgubire cu un cuantum inferior.

21.2 Prin pierderi se înţeleg cheltuielile pe care o persoană al cărei drept a fost încălcat le-a suportat sau urmează să le suporte pentru a compensa pierderea sau prejudiciul cauzat bunurilor sale (damnum emergens), precum şi suma foloaselor pe care le-ar fi putut obţine în condiţii normale din tranzacţii civile dacă dreptul său nu ar fi fost încălcat (lucrum cessans).”
Art. 1100
Răspunderea pentru pierderile cauzate de organele statului, organele autorităţii locale sau de agenţii acestora

„Pierderile cauzate unei persoane fizice sau juridice de acţiunile sau omisiunile ilegale ale organelor de stat, organelor autorităţii locale sau ale agenţilor acestora, inclusiv adoptarea de către astfel de organe a unei măsuri ilicite, trebuie să fie remediate de Republica Azerbaidjan sau de municipalitatea competentă.”

6. Codul de procedură civilă

91. Dispoziţiile Codului de procedură civilă în vigoare înainte de 1 septembrie 2000:
Art. 118
Formularea unei acţiuni la locul de reşedinţă al pârâtului

„Acţiunile sunt formulate în faţa instanţei de la locul de reşedinţă al pârâtului.

Acţiunile împotriva unei persoane juridice sunt formulate la adresa acesteia sau la adresa la care se află bunul care îi aparţine.”
Art. 119
Competenţa la alegerea reclamantului

„[...] Acţiunile în despăgubire pentru prejudiciu cauzat bunurilor unei persoane fizice sau juridice pot fi, de asemenea, formulate la locul producerii prejudiciului.”

92. Dispoziţiile Codului de procedură civilă în vigoare începând cu 1 iunie 2000:
Art. 8
Egalitatea în faţa legii şi a instanţelor

„8.1 În materie civilă şi în litigiile economice, justiţia este administrată cu respectarea principiului egalităţii în faţa legii şi a instanţelor.

8.2 Instanţele examinează de manieră identică toate părţile în cauză, indiferent de rasă, religie, sex, origine, avere, situaţie comercială, convingeri, apartenenţă politică, sindicală sau asociativă, reşedinţă sau subordonare şi indiferent de tipul de proprietate sau orice alt motiv care nu este prevăzut de lege.”
Art. 307
Cauze referitoare la stabilirea faptelor care au importanţă juridică

„307.1 Instanţa stabileşte faptele care au condiţionat naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor personale şi a drepturilor reale ale persoanelor fizice şi juridice.

307.2 Instanţa examinează cauzele referitoare la stabilirea faptelor în următoarele cazuri:

[...]

307.2.6 în materia dreptului de proprietate, posesie, folosirea sau înstrăinarea bunurilor imobile [...]”
Art. 309
Introducerea unei acţiuni

309.1 Acţiunile referitoare la stabilirea faptelor care au importanţă juridică sunt introduse în faţa instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază reclamantul.

309.2 În materia dreptului de proprietate, acţiunile privind stabilirea posesiei, folosinţa sau înstrăinarea bunurilor imobile sunt introduse în faţa instanţei în a cărei circumscripţie se află bunul respectiv.”
Art. 443
Competenţa instanţelor din Republica Azerbaidjan în cauzele care implică străini

„443.0 Instanţele din Republica Azerbaidjan au competenţă să examineze cauzele care implică străini în următoarele cazuri: [...]

443.0.6 în cauzele de despăgubire în urma unui prejudiciu cauzat unui bun, dacă actul sau fapta aflată la originea acţiunii în despăgubire s-a produs pe teritoriul Republicii Azerbaidjan.”