Marea evanghelie după ioan

Cei doi tineri păşesc acum înapoi puţin umiliţi şi spun: „Cu adevărat, această înţelepciune înaltă, curat dumnezeiească n-ar fi căutat-o nici un înger în acest băiat!“

Spun Eu: „Da, dragii Mei, ochiul lui Dumnezeu vede foarte ascuţit şi descoperă pete şi în cel mai desăvârşit înger, - deci şi inima cea mai curată a unui om, care este aici ca o pupilă de ochi a lui Dumnezeu. Eu n-am lăsat, însă, să se întâmple aceasta din pricina voastră, ci din pricina oaspeţilor, ca ei să afle din gura curată a unui băiat înviat, cât de mult duc ei încă lipsă de asemănarea cu Dumnezeu. De altfel, are însă băiatul deja de la naştere un duh ieşit din comun de ascuţit şi doară să nu fie nimeni de părere, că Eu i-am pus acum la această ocazie cuvintele în inimă şi în sfârşit în gură. Ele au crescut pe pământul şi temelia lui foarte proprie; de aceea va fi el într-un timp pentru Mine un utilaj iscusit.“

80. Cireniu îl primeşte pe Josoe
Spune Cireniu: „Doamne, pe acest băiat vreau să-l primesc la mine şi dacă vrea să vină la mine, nu vreau ca să fie egal cu copiii mei, ci mai presus decât aceştia. Într-adevăr, pentru mine ar fi cea mai mare bucurie, dacă acest băiat, care este şi aşa mai mult înger decât om, aş putea eu să-l numesc al meu! El va avea şi aşa o poziţie mai nefavorabilă la părinţii săi şi întrebarea cea mare este, dacă aceştia îl vor accepta. Eu însă ştiu acum totul şi cu timpul pot ghida, ca părinţii lui Josoe, care sunt fideli templului, după cunoştintele mele, să-l recunoască în timp pe băiatul lor. Dacă îl vor accepta, atunci li se va îngădui aceasta, dar doar cu condiţia, că el va rămâne în casa şi în jurul meu, acolo unde sunt, - acum în Asia, în scurt timp în Europa sau altădată în Africa; căci înţelepciunea sa este mai importat pentru mine decât toate!“

Spun Eu: „Înţelege-te tu cu Iair şi cu acest băiat! Mie îmi este totul drept; căci băiatul, dragul Meu Josoe, îmi va rămâne peste tot fidel!“

Spune băiatul: „Tată, de aceasta nu te vei îndoi, aşa-i? Doar Tu ai putea să-mi schimbi inima! Dar acest lucru Tu nu-l vei face în veci şi prin urmare eu îţi voi rămâne credincios pe veci. Dar dacă aş putea să aleg şederea mea aici pe pământ, atunci eu aş rămâne din toată inimă doar cu Tine! Căci ceva mai înalt, ceva mai bun şi ceva mai îmbucurător nu poate exista în întreg universul şi în toate cerurile vechi sau noi, decât la Tine, izvorul de vecie a dragostei, a înţelepciunii şi a toturor vieţilor? Dar aceasta este de fapt dorinţa interioară a inimii mele; dar în rest mă pricep eu să ascult şi merg peste tot cu bunătate, unde mă va trimite voinţa Ta sfântă şi veşnică! Eu mă duc la Cireniu, pe care îl respect şi îl ador, dar tot aşa mă întorc la părinţii mei lumeşti, care îmi sunt foarte dragi şi preţioşi; dar totuşi, fără voinţa Ta sfântă eu nu voi face cu uşurinţă ceva.“

Spun Eu: „Că tu doreşti să rămâi la Mine şi cu timpul tu vei rămâne, la aceasta este mărturie destulă întreaga ta fiinţă; dar acum mai ai tu însă nevoie de puţină linişte, care îţi este necesară prin despărţirea vizibilă de Mine, ca să se formeze în consistenţă mai puternică între sufletul şi trupul tău. Dacă aceasta se întâmplă în decurs de un an, atunci tu te poţi întoarce din nou la Mine şi te vei menţine destul de bine în apropierea Mea, fără ca Eu, cum este acum cazul, să fiu nevoie, să ţin cu puterea voinţei Mele sufletul tău în acest corp. Iată, acesta este motivul, pentru care Eu te las să pleci de lângă Mine pentru un timp scurt şi spre binele tău! Dar acum întreabă-te pe tine, dacă vei pleca de aici cu guvernatorul roman Cireniu, sau dacă tu vrei să te întorci iarăşi la părinţii tăi lumeşti! Mie îmi este tot una, - doar un singur lucru este adevărat, că la Cireniu poţi câştiga tu mai multe, decât ca un străin aparent în casa părinţiilor tăi; căci aceştia nu vor şti mult timp ce să facă şi cum să se comporte cu tine.“

Spune Josoe: „Foarte bine, pentru că ştiu acum aceasta, voi merge eu cu înaltul guvernator Cireniu. Dar vreau să-mi văd părinţii şi vreau să aflu, ce chipuri întrebătoare vor avea ei atunci când mă vor vedea.“

Spune Cireniu: „Acest lucru îl putem afla mâine, atunci când vom călători din Capernaum spre Tir şi Sidon! Dacă noi vom mânca de amiază la fratele meu în Caprenaum, acesta este care stă lângă mine şi îl cheamă Corneliu, atunci vor fi chemaţi, pe lângă alte persoane şi părinţii tăi şi prin urmare tu vei avea ocazia, să-ţi vezi părinţii, să-i asculţi şi să observi, ce fel de remărci vor face ei la adresa ta. Dar tu trebuie să ai foarte mare grijă, ca nu cumva să te trădezi cu vreun cuvânt neatent rostit! La îmbrăcămintea pe care o porţi ei nu te vor recunoaşte, deoarece mâine îţi voi da din rezervele mele o togă, aşa cum o poartă romanii. Dar, cum am mai spus, de gura ta trebuie să-ţi porţi singur de grijă, ca nu cumva să te trădezi înainte de vreme!“

Spune băiatul: „Din această pricină nu trebuie să-ţi faci griji! Limba romană o cunosc foarte bine, cât şi cea greacă şi de aceea voi vorbi eu în aceste limbi, atunci când cineva mă va întreba ceva. Bineînţeles că şi părinţii mei cunosc aceste limbi; dar acest fapt nu este grav! Pe scurt, cu ajutorul Domnului, care m-a înviat, voi putea să aranjez totul în cea mai bună ordine.“

Cireniu îl strânge pe băiat la pieptul său, îl sărută şi îi spune: „Foarte bine, eu te iubesc şi pentru mine eşti de acum înainte ca un fiu, pe care îl iubesc mai mult decât pe proprii mei copii şi decât alţi copii, cărora le-am devenit din propria iniţiativă tată, aşa cum ţi-am devenit ţie. Căci tuturor le vei fi de folos cu spiritul tău.“

Spune băiatul: „Eu mă bucur; căci bucuria mea din-totdeauna a fost, ca eu să fi ştiut că am putut fi de folos cuiva.“

Spun Eu: „Bine, al Meu Josoe! Dacă voi vedea, că te vei ţine de cele rostite, atunci Eu îţi voi trimite din ceruri o putere, cu ajutorul căreia vei fi în stare să pricinuieşti şi mai mult bine. Dar în ce va consta acea putere, vei şti tu de abia atunci, când ea va veni peste tine. Dar acum să mergem la odihnă; căci a venit deja miezul nopţii. Mâine mai este încă o zi şi Eu nu vreau să cerceţez din-ainte ce va aduce, ci ce va aduce, aceia vom accepta cu toţii. Binele să fie partea noastră şi răul îl vom şti înlătura. Dar acum să mergem ca să ne odihnim!“ - După aceste cuvinte ale Mele, merg toţi să se odihnească.

MOARTEA LUI IOAN BOTEZĂTORUL. IISUS ÎN DEŞERT

ŞI LA LACUL GHENIZARET

Ev. Matei. Cap.14.

81. Relatarea lui Roban despre noul superior.
Ziua următoare a fost din nou una minunată şi mulţi dintre oaspeţii prezenţi, care au mers mai repede să se odihnească decât noi, se aflau deja în aerul liber al dimineţii, atunci când Eu, ucenicii, romanii şi Kisjonhah am ieşit afară din casă.

Dar când noi am stat puţin în aerul liber, a venit şi Bab cu întreaga sa familie din oraş; căci el a mers seara târziu acasă în oraş, ca să nu creeze muncă în casa Mea. Dar atunci când a ajuns - ne-a povestit în mare grabă -, a fost o agitaţie mare în oraş, sau mai exact în sinagogă, că el nu a avut curajul ca să întrebe pe cineva ce s-a putut întâmpla. Dar ceva importat a trebuit să se întâmple, deoarece nu i-a mai văzut vreodată atât de agitaţi pe stăpânii şi pe slujitorii sinagogi.

Spun Eu: „Acesta este cu siguranţă urmaşul, care a ajuns îl locul lui Iair, după ce a abdicat acesta şi cu siguranţă doreşte să facă astăzi o vizită oraşului Nazaret! Acest lucru este lipsit de importanţă şi noi vrem să mâncăm în linişte hrana noastră festivă a dimineţii.“

După aceasta, m-am întors Eu spre cei doi tineri încă prezenţi: „Mergeţi repede la sinagogă şi aduceţi-l încoace pe Roban şi pe cel mai bătrân; Eu trebuie să vorbesc cu ei! Mergeţi însă cu paşi mărunţi, ca nu cumva să vă trădaţi prin apariţia voastră fulgerătoare!“ - Cei doi îngeri fac repede ceea, ce Eu le-am ordonat; noi însă ne apucăm de masa dimineţii şi mâncăm cu toţii bucuroşi.

Atunci când părăsim masa, apare deja Roban cu cei doi îngeri, se închină adânc în faţa Mea şi în faţa romanilor prezenţi şi spune foarte obosit: „Ah, Doamne, aici este cerul şi acolo în sinagogă se află furiile iadului! Doamne, eu ştiu că nu trebuie să-ţi spun, deoarece ştiu prea bine, că ţie nu-ţi este nimic necunoscut în întreaga lume; dar într-adevăr, este deja teribil, ce face noul nostru superior!

Dacă acest om nu este un adevărat frate al lui Satana, atunci eu renunţ cu totul la omenirea mea! În primul rând, nu numai că ne ia toţi banii, ci ne goleşte pur şi simplu de toate bogăţiile noastre, aşa că noi nu mai ştim prin urmare, din ce să trăim noi împreună cu familiile noastre; ia toată făina, toate fructele, toate cerealele, toţi peştii afumaţi; descrie boii şi vaciile şi viţeii, oile şi măgarii noştri ca fiind o proprietate a templului şi prin aceasta ni le va lua pe toate fără pic de milă! Pe lângă aceasta, ne declară pe toţi renegaţi ai templului şi mai vrea să ne dea tot felul de pedepse; căci în Ierusalim se ştie totul exact ce se întâmplă aici şi el are misiunea, ca să te prindă pe Tine, deoarece eşti în ochii lor un ispititor al poporului şi îl aţâţi pe acesta şi prin urmare vrea să te pună în faţa judecătorului! - Ce spui Tu la o astfel de bestialitate?

Se spune că Irod ştie fiecare pas al Tău; el ar fi făcut deja de mult paşi serioşi împotriva Ta, dacă nu ar fi el de părerea greşită, care i-a impus-o un prezicător, care în secret este un ucenic a lui Ioan, că Tu eşti Ioan care a înviat de la moarte; căci la cererea cocotei Irodiada l-a decapitat în închisoare şi i-a prezentat acesteia capul pe un platou, spre dovadă, că s-a ţinut de promisiunea rostită!

Din aceste puţine lucruri poţi Tu deja să înţelegi, cum stau toate lucrurile! Eu îţi spun: dacă nu te vei împotrivi cu toate puterile Tale, atunci eşti Tu, împreună cu toţi care se află aici, pierdut pentru carnea trupească! Deoarece eu nu îţi pot spune mai multe, decât că acolo s-a dezlănţuit iadul; pe capul Tău s-au pus doar zece mii de livre de aur!“

Eu îl chem pe Matei la Mine şi îi spun: „Ce vei auzi acum, aceasta tu vei scrie!“

Matei îşi aduce de îndată toate instrumentele de scris şi se pregăteşte să scrie.

Eu însă mai îi spun încă o dată lui Roban: „Prietene, tu ai spus acum foarte repede povestea lui Ioan; fi bun şi povesteşte-o aşa, cum a povestit-o noul vostru superior! Căci Eu vreau, ca acest lucru să fie scris!“

Spune Roban: „Cu cea mai mare bună-voinţă din lume fac eu aceasta; doar că mă tem, că mi se simte lipsa şi noi suntem în primejdie, dacă fratele lui Satana întruchipat în noul superior vine afară şi ne prezintă un spectacol îngrozitor!“

Spun Eu: „Nu te teme; căci atâta putere mai avem şi noi aici, pentru a-i arăta un conducător!“

Spune Roban: „Dacă aşa stau lucrurile, atunci vreau eu să vă redau cuvânt cu cuvânt povestea lui Ioan, aşa cum am auzit-o eu de la noul superior. Aşa au sunat cuvintele sale:

82. Povestea şi sfârşitul lui Ioan Botezătorul.

Ev. Matei. 14, 1-12.

(Roban:) „Cu puţin timp în urmă, au relatat slujitorii perceptori ai tetrarhului Irod tocmai acestui Irod vestea ce se dusese despre Tine şi faptele Tale (Matei 14, 1), i-au povestit, cum Tu i-ai pus pe fugă în timp ce şantajau pentru a scoate impozitele şi cum ei nu puteau absolut nimic să facă contra puterii Tale. Apoi, l-a chemat Irod de îndată pe prezicătorul lui. Acesta însă, în primul rând, o clientelă fină şi în al doilea rând, în secret un ucenic al lui Ioan, care nu putea să-i ierte lui Irod uciderea acestui prooroc, a găsit aici ocazia, de a lua o primă răzbunare faţă de Irod şi i-a explicat cu o vorbire şi mină puternică: ‘Acesta este Ioan, care s-a sculat din morţi şi lucrează acum împotriva ta asemenea fapte!’

De aceasta se sperie Irod şi veni tremurând la slujitorii săi şi le spuse: ‘Acesta nu este tâmplarul Iisus, pe care îl cunosc eu, deoarece el făcuse la mine un tron nou înainte cu încă abia cinci ani cu tatăl său şi a arătat la această muncă ca tâmplar de artă, cu toate că el era un om foarte simplu, o îndemânare însemnată, ci acesta este Ioan cel decapitat de mine, care s-a sculat iarăşi din morţi şi acum ca un duh indestructibil săvârşeşte împotriva mea asemenea fapte, pe care altfel nici un om nu le poate săvârşi. (Matei. 14, 2) De aceea, voi să nu inteprindeţi nimic împotriva lui; pentru că aşa ceva ar putea să vă pricinuiască vouă şi mie cea mai mare nenorocire!’

La această explicaţie ar fi făcut slujitorii nişte ochi foarte mari şi ar fi plecat foarte stupefiaţi; pentru că ei ştiau în sine, că Tu n-ai fi Ioan, - dar ei nu îndrăzneau să-i facă emoţionatului Irod o contrazicere.

Noi am întrebat însă la această relatare a superiorului, ce natură ar avea, aşadar, aceasta în ceea ce priveşte uciderea lui Ioan. Pentru că noi ştiam bine, că Irod îl aruncase la închisoare; dar că el a rânduit să-l şi ucidă, despre aceasta n-am ştiut încă nici o silabă. Apoi, ne-a povestit superiorul foarte pe scurt: Irod fusese el însuşi la început - fireşte numai foarte nestatornic - un adept al lui Ioan şi îl cinstea ca pe un înţelept deosebit; el l-a luat de aceea la curtea lui şi vroia să înveţe de la el înţelepciunea tăinuită. Deoarece el însă nu vroia să renunţe la dragostea rea faţă de Irodiada, care era femeia fratelui său Filip (Matei 14, 3), de aceea s-a emoţionat Ioan şi a vorbit în tonul cel mai serios către Irod: ‘Nu este drept în faţa lui Dumnezeu şi a fratelui tău, ca tu să o ai! (Matei 14, 4) Pentru că scris este: ‘Să nu râvneşti la femeia aproapelui tău!’ Atunci s-a supărat mândrul Irod, a rânduit ca Ioan să fie aruncat în temniţă şi ar fi şi rânduit de îndată să fie omorât, dacă nu s-ar fi temut de popor, care îl considera pe Ioan un prooroc. (Matei. 14, 5)

S-a făcut însă că puţine zile după aceea Irod şi-a ţinut prăznuirea zilei de naştere. În acea zi a dansat fiica frumoasă a Iodiadei în faţa lui şi a oaspeţilor înalţi ai lui, ceea ce lui Irod i-a plăcut foarte bine. (Matei 14, 6) De aceea, cu jurământ i-a făgăduit dansatoarei frumoase, că el îi va da, ce ea va cere de la el. (Matei. 14, 7) Fiica s-a dus însă mai înainte la mama ei, care îi jurase răzbunare lui Ioan, pentru că el voia să-l facă pe Irod înstrăinat de ea; şi ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis că să ceară capul lui Ioan.

Atunci s-a dus fiica acolo şi i-a spus lui Irod: ‘Dă-mi capul lui Ioan Botezătorul pe o tipsie aurită!’ (Matei 14, 8) Atunci a fost regele aşadar totuşi trist, anume nu prea mult aşa din cauza lui Ioan, decât cu mult mai mult din pricina poporului, de care se temea, că acesta s-ar răzbuna pe el. Dar din cauza jurământului şi a acelora, care stăteau cu el la masă, le-a poruncit slujitorilor săi, să dea fiicei ceea ce a cerut. (Matei. 14, 9) şi slujitorii s-au dus într-acolo, i-au tăiat în temniţă capul lui Ioan (Matei 14, 10), după ce ei mai înainte îndepărtaseră de el unii ucenici cu un pretext şi au dus atunci capul lui pe o tipsie în încăperea unde se mânca, pentru a-l înmâna fiicei; şi aceasta l-a dat apoi mamei sale rele. (Matei. 14, 11)

Apoi, au venit iarăşi ucenicii lui şi au găsit spre cea mai mare înspăimântare şi durere a lor trupul mort al lui Ioan. Ei au luat însă trupul mort, l-au dus afară şi l-au îngropat (Matei 14, 12) în prezenţa a multor mii, care plângeau acolo şi îl împovărau pe Irod şi întreaga casă a lui cu nenumărate blesteme. Irodiada, însă, ar fi căzut în acelaşi moment moartă la pământ la priveliştea capului lui Ioan cu însoţirea a deformări îngrozitoare a feţei sale şi fiica ei câteva momente mai apoi; şi Irod şi toţi oaspeţii săi au fugit din sală plini de groază.

Doamne, aceasta este textual istoria foarte tristă a lui Ioan Botezătorul la râul Iordan nu departe de deşertul Betabara, unde acest râu se varsă în lac, curge prin acesta şi se îndreaptă în sfârşit către marea moartă. - Ce spui Tu acum despre aceasta? Este aşadar într-adevăr posibil, că oameni pot deveni draci chiar aşa şi anume într-un timp, unde Tu, pe care îl ascultă cerul şi pământul, trăieşti Insuşi ca om pe pământ? Nu mai ai Tu, deci, fulgere şi tunete?“

Vin apoi Cireniu şi Corneliu la Mine şi spun foarte supăraţi: „Doamne, aici este pericol în devenire! Aici nu mai putem aştepta bazându-ne pe răbdarea şi îngăduinţa Ta prea mare; aici este deviza: să se pună de îndată mâna la lucru! În cel mult zece zile trebuie distrusă de pe pământ toată clocirea iadului împreună cu Ierusalimul şi templul!“

Spun Eu: „Uită-te aici, aceşti doi tineri sunt îndeajuns, de a îndeplini într-o sclipire, ceea ce întregii puteri romane nu i-ar reuşi în o sută de ani! Dacă toate acestea n-ar trebui să se întâmple din cauza ordinii lui Dumnezeu, credeţi aceasta, Mie mi-ar fi un lucru uşor, să distrug toate acestea în cea mai rapidă sclipire! Dar trebuie să se întâmple aşa ceva ieşit din comun din pricina formării unui cer nou şi a unui pământ nou.

Vedeţi însă acum, că voi să scăpaţi de aici, pentru că acest superior nou este un om rău şi Satana îi arată mii de căi, prin care el v-ar putea dăuna foarte straşnic; de aceea, îngrijiţi-vă să mergeţi de aici!

Şi Eu voi pleca astăzi de aici şi nu voi veni aşa de acuşi iarăşi în această împrejurime; pentru că de un câine turbat trebuie să te fereşti! Acesta este unul, care are mult aur şi argint, căci altfel el nu şi-ar fi putut cumpăra acest post; şi cu mult aur şi argint se pot realiza multe în lume la oamenii lumii şi cine îşi cumpără la aceasta încă un asemenea post din lăcomie curată de câştig şi de stăpânire - cum acesta de aici a făcut-o -, în acela nu poţi să ai încredere absolut de loc. De aceea, sculaţi-vă voi toţi acum şi plecaţi de aici şi tu, Roban, întoarce-te şi tu iarăşi acasă; pentru că până acum, nu ţi s-a simţit încă lipsa!“

Spune Roban: „Dacă voi fi eu însă întrebat despre Tine, ce să răspund?“

Spun Eu: „Aceasta îţi va fi pus în inimă şi în gură!“

83. Scenă cu noul superior al templului la Nazaret.
Cu aceste cuvinte se duce Roban repede acasă şi când el se află de-abia de câteva momente în casa lui, vine atunci deja un mesager la el şi îl sileşte să vină la sinagogă, unde noul superior vrea să vorbească cu el tocmai despre Mine; pentru că el ar fi aflat, că Roban fusese din pricina Mea la Sichar. Roban se şi duce repede acolo şi superiorul îl bruschează imediat tare.

Dar Roban spune: „Eu sunt unul dintre cei mai bătrâni din Nazaret, mă aflu între şaptezeci şi optzeci de ani la vârsta şi tu n-ai trăit încă nici pe departe treizeci! De aceea însă, că tu te-ai făcut superior peste noi prin banii tăi, nu eşti tu încă nici pe departe un Moise şi un Aaron şi nu mă vei învăţa nimic, ce eu n-aş fi ştiut deja, înainte încă ca tu să fii zămislit! Noi toţi am îndeplinit slujba noastră totdeauna spre satisfacerea predecesorului tău plin de demnitate şi a templului întreg, am privit toate apariţiile cu ochii potriviţi a unor iudei devotaţi lui Dumnezeu şi am pus acolo baraje, unde era necesar; dacă tu înţelegi însă treaba mai bine şi vrei acum cu o singură lovitură să-i faci cumva evrei chiar pe toţi grecii şi romanii, atunci fă numai aşa mai departe şi eu îţi garantez, că tu aproape de noi eşti singurul evreu în întreaga Galilee!

Uite, pata însemnată Jesaira a devenit în această privinţă din acelaşi motiv pe deplin grecească şi toţi fariseii, învăţătorii de lege şi preoţii au trebuit să părăsească locul! Du-te acolo si începe acolo asemenea cercetări ascuţite şi jesairii vor începe să-ţi povestească ceva pentru aceasta, că tu cu siguranţă nu vei avea destule picioare, pentru a te pune pe fugă atât de repede pe cât este posibil! De ce au făcut însă dizidenţă jesairii? În urmarea a severităţii prea lacome de avuţie a preoţimii de acolo şi ei îl mărturisesc acum pe Pitagora în locul lui Moise!

Şi până la un fir de păr va fi aici cazul acelaşi în cel mai scurt timp şi tu şi noi toţi putem atunci căuta depărtarea! Nu fi deci orb şi recunoaşte adevărul!

Cei mai înalţi purtători ai puterii statale sunt romanii şi grecii şi văd cu drag, când evreii trec la învăţătura lor. Cum vrei tu să înlături asemenea convertiri, mai cu seamă că în toată Galilea este acum numai o prea bine cunoscută treabă, că întreaga stare a templului a devenit numai prea tare asemenea unei nuci goale? Şi cine altcineva este devină la aceasta decât însuşi templierii lacomi de avuţie, care le deschid străinilor bogaţi pentru bani sfânta sfintelor şi aceştia, în ciuda a toată făgăduinţa, aduc apoi râzând şi cu mare bătaie de joc toată întâmplarea prin popor?! Du-te acolo şi întreabă-i pe cetăţenii acestui oraş şi ei îţi vor povesti, ceea ce ne-au povestit nouă!“

Spune superiorul: „Ce spui tu? Toate aceastea le-ar şti poporul?“

Spune Roban: „Da, toate acestea le ştie poporul! Du-te însă la el şi i-ai cunoştinţa (cunoaşterea)!“

Superiorul merge foarte serios încoace şi încolo în sinagogă şi spune după un răstimp: „La aceasta are într-adevăr acest prooroc nazarinean partea lui însemnată! De aceea să se întâmple cu el, ce s-a întâmplat acolo cu Ioan prin regele Irod!“

Spune Roban: „Da, da, depinde aici numai de o încercare, de a folosi forţa asupra doctorului miraculos şi poporul, romani, greci şi evrei, care îl venerează ca pe un Dumnezeu, vor şti atunci de asemenea să-ţi povestească ceva! Eu, ca cel mai bătrân din Nazaret, îţi spun aceasta şi îţi dau sfatul cinstit: Păşeşte tu pe urmele de picioare modeste ale predecesorului tău demn Iair, căci aşa îţi va merge ţie bine încă un timp; dar dacă tu te osteneşti să răstorni aşa, ca acum, toate superioare cel mai jos şi toate inferioare cel mai sus, atunci tu te poţi acuşi interesa de o ocazie înapoi la Ierusalim! Iair însuşi este în mâinile grecilor, Borus este ginerele lui; Borus, al doilea doctor miraculos, puternic în bogăţii de tot felul, va începe numai prea acuşi să-ţi povestească ceva! Pe scurt, încearcă tu numai aceasta şi spune-mi după aceea, dacă ţi-am dat un sfat greşit!“

Superiorul loveşte cu piciorul în pământ de furie şi spune: „Voi sunteţi chiar toţi deja ai diavolului şi păreţi că ţineţi mai mult cu duşmanii noştri decât cu noi şi sunteţi susţinători ai învăţăturii înşelătorului de popor! De aceea vă voi alunga pe toţi din sinagogă, o voi ocupa din Ierusalim cu oameni noi şi pe voi vă voi da pe mâna judecătorilor! Eu te întreb de aceea încă o dată: Ce treabă ai avut tu de-a face în Sichar la samarinieni?“

Spune Roban: „Eu am şaptezeci şi nouă de ani şi ştiu, ce fac şi ce am de făcut! Ameninţarea ta nu mă sperie nici pe mine, nici pe altcineva; dacă vrei tu să ne dai însă pe mâna judecăţii, atunci poţi tu doară să încerci asta şi noi vom vedea, cine va fi cuprins mai degrabă de judecători la sfârşit, - noi sau tu!

Într-un mod norocos ne aflăm noi puşi foarte bine pe socoteala guvernatorul superior, care este un frate al împăratului Augustus şi are în Roma cea mai mare influenţă, din care cauză el nu ne va pune în temniţă chiar aşa de uşor, precum crezi tu! Lui Iisus însă, pe care templul îl urăşte din motivul foarte curat egoist şi din motivul lăcomiei de putere, îi are tocmai templul de a-i mulţumi, că el n-a fost făcut deja acum una cu pămintul de către romani!

Despre faimosul furt de impozite, care a fost comis de agenţii templului sub masca guvernatorului superior de-abia înainte cu abia cinci săptămâni şi transportul ticălos al acestuia - aşa ca multe alte obiecte într-adevăr furate şi şantajate cu putere detestabilă - care a fost captat în Kis de către supraveghetorii nesfârşit de bogatului Kisjonah, vei fii auzit tu desigur ceva! Iată, acolo a fost tocmai cel de templu fără nici un motiv urâtul Iisus, pe care însuşi cei mai înalţi romani îl venerează mai mult decât pe Jupiter al lor, acela, care a prevenit prin cuvântul său şi prin faptele sale miraculoase nemaiauzite furtuna cea mai distrugătoare din faţa Ierusalimului! Aceasta nu este însă de aceea încă nici pe departe înlăturată; numai oarece încăpăţînare din partea voastră, - şi furtuna izbucneşte!

Este de asemenea nevoie numai de o înştiinţare de către Borus, Iair şi respectiv şi din partea mea şi eu îţi dau atunci voie, să te priveşti pe tine, Ierusalimul tău şi templul tău în trei ori şapte zile şi tu vei găsi cu greu locul, pe care se afla odată templul! - M-ai înţeles tu bine?“

Aici loveşte noul superior iarăşi cu piciorul în pământul plin de furie şi mânie şi spune: „Cine poate întări aşa ceva cu jurământ? Pentru că aceia care ar fi comis aşa ceva, se află în templu!“

Spune Roban: „După legile romane nu este permis făptaşul de asemenea niciodată la un jurământ, ci numai alţi martori şi dintre aceştia aduc ei laolaltă zecemii în cazul necesar şi eu sunt de părere, că aceştia vor fi îndeajuns împotriva a aproximativ zece criminali!“

Spune superiorul pe deplin descurajat: „Deci, nu-i mai trebuie dat importanţă lui Iehova, Moise şi prooroci şi poruncile lor are voie - din pricina romanilor - fiecare om să nu le mai respecte?!“

Spune Roban: „Numai nu-mi vorbi tu despre Moise şi Iehova şi despre toţi proorocii! De toţi aceştia nu mai este de găsit nici o urmă nici la tine şi încă mult mai puţin la superiorii şi cei mai superiori ai templului; pentru că templul întreg a fost transformat deja de treizeci de ani într-o casă de schimb şi de vândut şi aici nu mai este de întâlnit deja de mult nici o urmă de adevăratul Iehova şi de Moise! Ceea ce mai este încă acolo, este mască şi înşelare pură şi lupii răpitori umblă pe acolo în piei de oi, pentru a pune mâna cu atât mai uşor pe oile sărace. Dacă tu ai merge după legile lui Moise, atunci nu te-ai fi complăcut niciodată, de a-ţi cumpăra această slujbă pe aur şi argint mult! Iar eu îmi pun în joc viaţa mea pentru faptul, dacă Moise a poruncit vreodată cumva, de a-şi cumpăra postul de preot superior cu aur şi argint!“

La acest răspuns al lui Roban plesneşte aproape noul superior de furie şi spune: „Totul nu face însă nimic! Eu vă voi găsi de aceea vouă tuturor totuşi un domn, ca voi să vă minunaţi până în jos la iad; pentru că eu şi mai ştiu încă unele lucruri multe, pe care voi nu le ştiţi şi cunosc unele căi multe, care vă vor fi necunoscute!“

Spune Roban: „Bine posibil; dar este foarte posibil, că nouă tuturor ne sunt cunoscute căile şi potecile tale probabil încă mai bine decât ţie şi se află foarte tare în întrebare, dacă noi nu ţi-am închis deja toate căile, pe care tu ţi-ai gândit în secret, de a ne lovi din spate! Cum am spus, fă tu numai o singură încercare, atunci să afli tu de îndată, toate contracarările noastre!“

Spun ceilalţi către Roban: „Dar frate, de ce îl aperi tu, aşadar, pe acest neom de o infracţiune sigură? El este doară în mâinile noastre şi să-şi cheme un ajutor din cer, dacă noi ne-am permite libertatea ieşită din comun, de a-i da spre gustare pietrele din Nazaret!“ - Aici spune către superior: „Noi suntem farisei şi cunoscători a scripturilor aşa de bine ca tine şi de fapt suntem mai mult; căci noi ne tragem din Levi, în vreme ce noi ştim foarte bine că tu ţi-ai cumpărat provenirea, în aceste timpuri în care se poate vinde totul împreună cu întregul cer! Prin urmare, tu eşti un intrus în sfânta sfintelor şi un înşelător în faţa lui Dumnezeu şi pentru astfel de comiteri ar trebui ca tu să fii pe loc pietruit; din această pricină să nu faci tu mai multe, deoarece noi vom pune de îndată mâna pe pietre!“

Această ameninţare rostită pe un ton energic la schimbat aparent pe superior şi l-a făcut mai suportabil, dar pentru aceasta cu mult mai revoltat şi după un timp el a rostit aceste cuvinte: „Voi nu trebuie să mă negaţi; căci mie îmi sunt cunoscute neajunsurile templului atât de bine ca şi vouă şi aici este vorba, cum se pot acoperi acestea şi cum se poate scoate în evidenţă templul aşa cum a fost el mai demult.“
84. Mărturia lui Chiwar despre Ioan şi Iisus.
Spune după aceasta vorbitorul Chiwar: „De ce este nevoie de iniţiaţi pentru o astfel de sarcină fără nici un sens? Nu am fost eu doar un slujitor al templului începând de la vârsta de unsprezece ani şi până la vârsta de douăzeci şi cinci de ani şi ştiu foarte bine cum stau acolo toate lucrurile? Dacă aş fi vrut să devin rău, câte aş fi putut eu divulga de atunci şi până acum! Dar eu m-am gândit: poporul orb mai crede în templu - ca şi înainte!

De ce să-i iau eu credinţa poporului, dacă aceasta înseamnă pentru mine o menţinere fără margini şi pentru care noi preoţii avem şi aşa un trai lumesc foarte bun? Dar, dacă întindem noi corzile prea tare, acum când noi nu mai avem vreo bază reală, atunci acestea se vor rupe şi cântatul nostru va lua sfârşit şi prin urmare ne putem uita după plase de pescari ca să începem să pescuim acolo, unde marea se arată a fi fără vreun fund.

Ce putem noi să facem împotriva duşmanilor care se înmulţesc pe zi ce trece? Crezi tu că atunci ne va putea proteja templul? În aceasta tu să nu crezi; căci în Roma trăiesc deja foarte mulţi evrei, care conduc acolo case minunate din comorile strânse fără drept din temple! Aceştia nu sunt înlocuitorii noştrim aşa cum nu sunt nici cei ce se află acum în templu, care îşi ţin aripile depărtate la fel ca şi rândunicile, pentru a prinde cea mai bună ocazie, ca să facă o călătorie peste mare în Europa, mai exact în Italia, pentru a nu se mai întoarce vreodată în Asia.

De aceea, să fie pentru noi toţi un sfat bun, ca în primul rând să lăsăm mai deoparte slujba noastră de preoţi, şi, în al doilea rând, să ne ghidăm cu exactitate după cuvintele romane ‘în medio beati’ ( în mijloc este cel mai bine), căci altfel vom putea noi învăţa în puţin ani să pescuim!

Pe lângă aceasta, mai apar încă doi bărbaţi în aceste vremuri, a căror putere de neânţeles ar fi în stare, cu învăţătura lor nouă să câştige în câţiva ani întreaga lume de partea lor! Ioan, care nu se mai află cu corpul printre cei muritori, este primul, care a câştigat prin învăţătura sa jumătate din Iudeia şi Galilea de partea sa şi ei se botează şi mai mult, acum după ce el a murit! Irod, în desfrânarea sa, a putut să-i ia capul proorocului evident; dar va fi el capabil să-i taie capul spiritului şi duhului învăţăturii sale? Eu nu cred aceasta în veci: căci de abia atunci când este ea urmărită, devine învăţătura mare şi de neântrecut de puternică!

Ioan este măturat din drum prin corp, dar în locul său a apărut binecunoscutul Iisus, pe lângă care pare Ioan, ca un muşuroi pe lângă măreţul munte Ararat! Comportarea Sa prea omenească şi blândă şi apariţia sa prietenoasă şi liberă, înţelepciunea profundă în fiecare propoziţie a discursurilor Sale, a căror balsam şi înţelegerea adevărului nu îl lasă pe nici un om, care are doar puţin mai multă cunoaştere în inima sa decât un grăunte, doar o clipă să se îndoiască, că acestea nu provin din ceruri - şi în sfârşit faptele Sale, de care trebuie să spună fiecare om: Acestea le poate înfăptui doar Dumnezeu!

Ce vrem sau ce putem noi să înfăptuim împotriva Lui? Să fim urâţi şi să devenim insuportabili împotriva unor astfel de apariţii, este posibil, dar cu siguranţă nu ar fi în folosul nostru, ci doar spre distrugerea noastră.

De aceea este bine aici, ca noi să ne comportăm cât mai înţelept posibil şi niciodată altfel şi pe viitor să ne îndreptăm ochii la ce este bine, căci altfel existenţa noastră se va sfârşi peste noapte!“

Spune superiorul: „Tu eşti de părerea, ca noi să nu fim împotriva lui Iisus, ci mai mult, noi să aşteptăm pur şi simplu, până când el ne va stârpi pe toţi?“

La aceasta vorbeşte Chiwar: „Prinde-L, dacă ţie îţi este posibil una ca aceasta! Ce nu am făcut noi împotriva Lui şi la ce au folosit toate acestea? Eu îţi spun: La nimic altceva, decât că El s-a îmbogăţit cu câteva mi de ucenici şi noi am pierdut această cifră, - şi că am fi avut în scurt timp plăcerea, ca să sărim peste lama romanilor, care cred că El este un adevărat Dumnezeu!

Pe lângă toate acestea, are El tot timpul câţiva îngeri de partea Sa, aşa cum nu s-a mai întâmplat vreodată pe pământ şi care în aparenta lor fineţe şi slăbiciune tinerească posedă totuşi o astfel de putere şi forţă, că înţelepciunea noastră nu ar putea să cuprindă aşa ceva. Şi pe acesta tu vrei să pui mâinile şi să-L prinzi? Eu te rog: fii oricum, dar nu fii nebun! Înainte ca să păşeşti tu cu intenţii rele spre El, tu vei fi paralizat! Sau ai tu părerea că El nu ştie, ce vorbim noi acum? Eu îţi spun şi aceasta: tu te înşeli amarnic cu aceasta! Toţi care stau aici sunt martori, cum a ştiut El acum câteva zile, ce am vorbit noi despre El şi ce am hotărât noi în şoaptă la miezul nopţii!

Este cât se poate de plăcut, să auzi pe cineva cum povesteşte despre o furtună pe mare; dar altceva este atunci, când ai trecut tu însuţi prin aceasta! Eu îţi spun: condu-ţi tu în linişte şi fără prea multă zarvă postul tău şi nu te vor lovi neplăceri din nici o parte; dar dacă vei fi un tiran, atunci noi suntem cu toţii siguri, că nu numai tu şi întregul Capernaum, ci chiar şi tot Ierusalimul vor fi la pământ! Prin inteligenţă, vom putea noi aparent să mai ţinem Ierusalimul încă cinzeci de ani, - dar putem să grăbim totuşi căderea sa în câteva săptămâni prin prostia noastră timpurie!

Tu ai acum alegerea liberă, să faci ceea ce doreşti tu; noi suntem doar la un pas depărtare de romani! Ei sunt, mulţumită lui Dumnezeu, prietenii noştri; dar pentru tine ar putea fi acest drum, unul foarte lung! Înţelegerea omenească pricepe, că o nucă goală se poate schimba tot timpul cu una plină! Ce vrei tu cu templul habsân, care deja de multă vreme este o nucă total goală, să pescuieşti? Nu este cu mult mai inteligent, să te alături la ceea ce este în devenire, acolo unde se află ceva în interior? Eu îţi spun drept, că toţi cei mari stăpâni ai Romei se lasă conduşi de Iisus ca nişte miei blânzi! Dacă îi are pe aceştia de partea Sa şi învăţătura Sa, care este într-adevăr dumnezeiască, ce putem noi face împotriva Lui? Dacă vei încerca doar să-L ataci, atunci vei fi deja atacat şi nici un om nu va face vreun pas pentru scăparea ta; dar, dacă te comporţi inteligent, atunci vor deveni romanii şi prietenii tăi şi tu o vei duce la fel de bine ca Iair! Dar, alege ceea ce vrei; urmările îţi vor confirma, dacă noi ţi-am dat un sfat prietenesc sau un sfat duşmănos!“

Acest discurs a lui Chiwar nu şi-a ocolit ţinta; superiorul a devenit mai blând şi a început să înţeleagă, că Roban şi Chiwar aveau dreptate şi le-a promis, că le va urma sfatul cu credinţă. - şi aşa s-a domolit cu bine prima furtună din sinagogă.

85. Domnul îi laudă pe Roban şi pe Chiwar.
După o oră, a venit Chiwar la Mine afară şi a vrut să-Mi povestească, ce au discutat ei cu noul superior al lor.

Iar Eu spun: „Prietene, nu-ţi mai da atâta osteneală; căci tu şti foarte bine, că Mie nu-Mi poate fi nimic necunoscut. Pe lângă aceasta, îţi spun Eu, că tu şi Roban va-ţi descurcat foarte bine în ale voastre; deoarece superiorul ar mai fi făcut multe lucruri teribile. Dar el este acum convins, că ar fi o prostie, să înfăptuiască ceva împotriva romanilor şi prin aceasta va fi el cel puţin o vreme liniştit; dar încredere totală voi nu trebuie să aveţi în el, ci voi trebuie tot timpul să fiţi atenţi şi să nu-l lăsaţi, cum se spune, din priviri. Dar pe tine vreau Eu, pentru că mi-ai ţinut cu hărnicie partea, să-ţi dăruiesc puterea, prin care poţi tu să vindeci bolnavii doar printr-o rugăciune şi prin atingerea mâinilor şi să afli în inima ta noile planuri ale superiorului pentru a folosi cele mai potrivite mijloace, - dar aceasta trebuie să se întâmple de îndată, căci altfel nu va avea vreun efect! Mijloacele drepte le vei afla tu tot în inima ta. Şi de aceea primeşte tu acum de le Mine binecuvântarea!“

Aici se pune Chiwar în genunchi în faţa Mea şi m-a rugat din toată inima pentru această binecuvântare. Iar Eu pun mâna Mea dreaptă pe inima sa şi mâna Mea stângă pe capul său şi dintr-o dată s-a făcut lumină în el. Şi el a spus: „Doamne, acum a dispărut tot întunericul din mine; totul este luminat în mine şi mie mi se pare, de parcă întregul meu corp ar fi dintr-o materie transparentă asemănătoare ca al diamantului, prin care pătrunde lumina zilei. O Doamne, lasă-mi această binecuvântare; eu o voi păstra şi voi şti s-o preţuies veşnic!“

Spun Eu: „Rămâi tu credincios învăţăturii Mele şi tu nu vei fi vreodată întristat de pierderea acestei lumini!“

Aici se ridică Chiwar şi observă că, în afară de Borus şi de Iair şi în afară de Maria şi fraţii Mei, nu se mai află nici un oaspete străin în casa Mea, chiar şi cei doisprezece ucenici ai Mei nu se pot zări niciunde şi El mă întreabă ce s-a întâmpat.

Spun Eu: „Toate acestea au trebuit să se întâmple aşa! Iată, de îndată va veni toamna şi după aceea va veni iarna. Timpul secerişului este aproape şi Eu trebuie să merg afară ca să angajez lucrători la câmp şi la vie. Dacă totul este recoltat pentru acest an, atunci ne putem odihni bine pe timpul iernii; şi după ce trece şi vine primăvara, atunci vom avea puteri noi şi mult de lucru.

Astăzi voi pleca Eu din această regiune; deoarece Irod este o vulpe vicleană şi noul superior este în slujba acestuia; iar prin urmare nu trebuie ca să devină casa Mea un câmp de luptă a lui Satana. Pe ucenicii Mei, i-am trimis Eu deja de câteva ore de aici. Ei au plecat cu fratele Meu Kisjonah şi îi vor aştepta în Kis pe ucenicii lui Ioan şi le vor vesti, că împărăţia lui Dumnezeu este aproape; ei însă vor ajunge încă astăzi cu ucenicii lui Ioan aici şi după aceea vor părăsi împreună cu Mine acest loc deseară. Dar încotro vom pleca noi, vei afla tu în tine, ca şi multe alte lucruri.

Tu însă stai mult timp în preajma lui Borus şi a lui Iair; căci aceştia doi sunt acum cei mai demni bărbaţi din întregul Nazaret şi posedă întreaga Mea dragoste şi prin Mine întreaga milostivire a lui Dumnezeu! Căci aşa cum Mă iubesc şi Mă cunosc aceşti doi bărbaţi, nu Mă iubesc şi nu Mă cunosc nici unul din rândul ucenicilor Mei!

Toţi ucenicii Mei vor fi într-o vreme supăraţi pe Mine, iar acest timp nu mai este departe. Dar cei doi nu se vor lăsa conduşi în eroare de apariţiile care vor apărea în preajma Mea; căci ei Mă cunosc într-u totul. - Dar stai în preajma lor şi atunci vei reuşi să ai aceeiaşi experienţă, cum o au aceşti doi bărbaţi!“

Cu aceste cuvinte, este Chiwar foarte mulţumit şi întreabă doar, ce s-a întâmplat cu cei doi îngeri, pentru că nici aceştia nu se puteau zări undeva.