“Marea noastră eroare constă în încercarea de a obţine de la fiecare în parte virtuţi pe care nu le are, neglijând să le cultivăm pe cele pe care le posedă.”
“Marea noastră eroare constă în încercarea de a obţine de la fiecare în parte virtuţi pe care nu le are, neglijând să le cultivăm pe cele pe care le posedă.” Marguerite Yourcenar
“Tot ceea ce nu reuşeşte să mă omoare îmi dă forţă” F. Nietzsche
Definiţia alternativelor educaţionale
„Dicţionarul de pedagogie”, apărut în 1979, nu conţine termenul.
„Dicţionarul de termeni pedagogici”, elaborat de Sorin Cristea, reia definiţia din „Dictionnaire actuel de l’éducation”.
„Dicţionarul de pedagogie”, autori Horst Schaub şi Karl G. Zenke, tradus la Editura Polirom, în 2001, înregistrează termenul învăţământ alternativ pe care îl defineşte ca fiind „activitatea care se desfăşoară în instituţii şcolare, după obiective, organizare, conţinut, forme de predare şi învăţare, mijloace, viaţa şcolii şi activitatea părinţilor, cu abatere totală sau parţială de la caracteristicile unitare ale şcolii de stat şi care oferă o altă variantă de instruire şi educare”.
EDUCAŢIA NOUĂ
Coordonate ale educaţiei noi / şcolii noi / şcolii active
Studierea riguroasă a fiinţei copilului, într-o dublă perspectivă: conformarea la exigenţele vârstei şi individualizarea acestui proces;
Educaţia se impune a fi funcţională, trebuie să rezolve o trebuinţă conştientizată;
Noua educaţie trebuie să refacă legătura şcolii cu viaţa;
Educaţia nouă se face printr-o şcoală activă, prin angajarea profundă a elevului în procesul propriei transformări;
,,Şcolile gem sub povara materiilor de învăţământ şi de aceea trebuie cultivate preponderent forţele copilului în transformarea ştiinţei într-un bun cu valoare instrumentală pentru fiecare individ’’;
Educaţia moral-cetăţenească se realizeaza prin acordarea unei mai mari autonomii copilului.
SOLUŢII PROPUSE DE EDUCAŢIA NOUĂ / ŞCOALA ACTIVĂ
Introducerea metodelor active;
Promovarea unei legături permanente între şcoală şi viaţa practică;
Individualizarea învăţământului;
Studiul psihologic al individualităţii ca punct de sprijin pentu individualizare;
Ministerul Învăţământului – Gheorghe Ştefan, Liviu Maior, Ioan Neacşu
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei – Viorel Nicolescu
PAIDOCENTRISMUL
Învăţământul tradiţional
* Şcoala pregăteşte elevii pentru viaţă
* Cadrul didactic pune cunoştinţele la dispoziţia elevilor
*Şcolarizarea este o sarcină de suportat
*Educaţia este privită ca rezultat
*Procesul de învăţare este o progresie liniară prin acumularea de informaţii şi deprinderi
*Elevii sunt consumatori pasivi de informaţie şi autoritate
Legislaţie
Legea nr. 84/1995 modificată şi completată, Art. 14 alineatul 1 precizează că „în sistemul naţional de învăţământ, de stat şi particular, pot fi iniţiate şi organizate alternative educaţionale, cu acordul Ministerului Educaţiei Naţionale, conform legii” iar în alineatul 2 se stipulează că „evaluarea şi acreditarea alternativelor naţionale se fac de către Ministerul Educaţiei Naţionale, potrivit legii”.
Legea nr. 87/2006 de adoptare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calitatii in educatie.
OMEN nr. 4517/13.09.2000 privind „Regulamentul de organizare şi funcţionare a învăţământului alternativ (de stat şi particular)”
OMEN nr. 4516/13.09.2000 privind constituirea şi funcţionarea Comisiei Naţionale pentru Alternative Educaţionale
OMEN nr. 3840/16.05.2001 privind modificarea componenţei Comisiei Naţionale pentru Alternative Educaţionale
Proiectul pachetului legislativ
Legea Invatamantului preuniversitar:
Art. 13. In sistemul national de invatamant se pot initia si organiza, conform legii, alternative educationale, cu respectarea specificului alternativei, in conformitate cu acordurile, conventiile incheiate in acest sens, la care Ministerul Educatiei este parte.
Invatamant alternativ
Art. 61. In sistemul de invatamant preuniversitar pot fi initiate si organizate alternative educationale, cu acordul Ministerului Educatiei, pe baza unui regulament, aprobat prin ordin al ministrului.
Art. 62. Alternativele educationale se evalueaza si se acrediteaza potrivit legii.
Structura învăţământului alternativ
Bibliografie
Felea, Gheorghe – Alternativele educaţionale din România, Editura Triade, Cluj-Napoca, 2002
Steiner, Rudolf – Antropologie generală, Editura Triade, Cluj-Napoca, 2001
Carlgren, Frans – Educaţie pentru libertate, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994
Burke, Walsh K.– Predarea orientată după necesităţile copilului, 1998
Burke, Walsh K. - Crearea claselor orientate după neceseităţile copiilor de 8, 9, 10 ani, 1998
Montessori, Maria – Descoperirea copilului, EDP, Bucureşti, 1977
Rădulescu, Mihaela Şt. – Pedagogia Freinet. Un demers inovator, Editura Polirom, Iaşi, 1999
*** - Un deceniu de pedagogie Freinet în România, Timişoara, 2003
Petersen, Peter – O şcoală primară liberă şi generală după Planul Jena, Cultura Românească, Bucureşti, 1940
Bibliografie
Ştefan, Mircea – Lexicon pedagogic, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2006
Cerghet, I. – Sisteme de instruire alternative şi complementare, Editura Aramis, Bucureşti, 2003
Stoian, St.; Alexandru, P. – Pedagogie şi folclor, Editura D. P., Bucureşti, 1978