*************************************
OANA CIUCURE (STOIAN)
“Fugeam de mine insami…”,
“In spatele usilor inchise se ascundea o mare tristete, o mare singuratate, o mare nevoie de iubire, un gol care mi-a adus multa nefericire, lipsa de pace si bucurie si poate o mare nemultumire pentru tot ce aveam."
“Stiu ca absolut tot ce a fost in trecut a fost iertat.”
“Eram o profesie, nu un om, nu aveam o viata de om.”
Oana Ciucure (Stoian):
- Tatal meu a fost primar in timpul comunismului si in familia noastra cel mai mult s-a discutat doctrina comunista. Aceasta m-a marcat foarte mult pentruca nu mi-am putut dezvalui sufletul si adevaratul meu fel de a fi.
Eu si sora mea trebuia sa invatam intotdeauna foarte bine. Am facut lectii de vioara si de fiecare data cand erau intalniri comuniste de primari sau cu alt scop in casa parintilor mei, noi eram chemate ca un fel de papusi care trebuia sa ne facem jocul. Trebuia sa mergem sa cantam, n-aveam voie sa spunem nimic, decat sa zambim si sa iesim dupa aceea.
Reporter:
In afara acelor intalniri, puteai discuta cu parintii tai despre gandurile sau dorintele tale?
Dostları ilə paylaş: | 
