Maria morariu

Mariana Timofte:

Aveam o vecina care ma tot chema la biserica. Eram asa de impietrita, asa de rautacioasa si asa de plina de sine, incat cum sa ma fi dus eu acolo, ca acolo erau oameni saraci.

intr-o zi, m-am dus cu vecina aceasta la biserica si am inceput sa merg in fiecare duminica.

Dar sotul meu mi-a spus ca divorteaza de mine daca ma pocaiesc. Au trecut 14 ani in care sotul meu mergea la ortodocsi, eu am mers la penticostali. Am simtit inlauntrul meu ca Dumnezeu va schimba starea noastra. Daca ne suparam unul pe altul, era foc, nici nu mai vorbeam, ne scriam bilete.

Prin anii ’90, copilul meu a jucat la Poli, prin Harul lui Dumnezeu, nu prin meritele lui. si am venit la Timisoara. Era vara. La Sala Olimpia era o evanghelizare. Am mers si eu cu sotul meu. Acolo fratii mi-au facut ungerea cu untdelemn, pentruca eram bolnava, am avut o cadere de calciu. Dar dupa ce am plecat de acolo, mi-am luat din nou pastilele pe care le luam si inainte de ungere. in noaptea aceea am auzit o voce care mi-a spus “Sa nu mai iei pastile. Eu mi-am intins mana peste tine.” De atunci ii multumesc lui Dumnezeu ca au trecut 10 ani si n-am mai luat nici o pastila. Daca Dumnezeu mi-a spus ca si-a intins mana, L-am crezut. Am vazut atunci minunea, si eu si sotul meu, dar de intors nu ne-am intors la Domnul.

Asta era prin luna Mai. in Noiembrie, copilul trebuia sa vina din Portugalia, pentruca era convocat la Nationala. in timpul ce mergeam cu sotul meu cu masina, am avut un mare accident, ne-am rasturant, dar fara sa avem nici o zgarietura. Atunci o voce tot asa imi spunea: “Mariano, Dumnezeu ti-a mai dat o sansa. Mariano, Dumnezeu ti-a mai dat o sansa.”

in ’92 am inceput sa mergem mai des la Elim. in ’93 vine Nelutu si-l face cetatean de onoare al Aninei. si ne spune fiul nostru: “am auzit ca voi vreti sa va pocaiti”. De parca ii mare rusine sa fii pocait. Sa fii beat in sant nu e rusine deloc, este normal, dar sa fii pocait nu poti sa fii acceptat de societate deloc.

Atunci am avut un vis de noapte in care o voce imi spunea: “Oare trebuie sa-ti vorbesc mult?”.

intr-o zi stau cu sotul meu de vorba si el imi spune: “Asa de jucam cu viata noastra, pentruca nici nu suntem pocaiti, nici nu ne ducem niciunde.” Atunci am mers la Biserica Elim. A predicat fratele Codreanu si a facut chemare, la care noi ne-am predat. Am venit acasa si am multumit lui Dumnezeu ca mi-a dat taria sa merg acolo in fata, la chemare, ca de multe ori am vrut sa merg, dar erau cerceii mari in ureche si nu puteam sa-i dau jos. De atunci sotul meu si cu mine am ramas la biserica penticostala Elim si nu l-as lasa pe Dumnezeu pentru nimic.
Reporter:

Cand nu-L cunosteati pe Dumnezeu, ati avut de toate, n-ati dus lipsa de nimic, dar n-ati avut pace sufleteasca, n-ati avut bucurie in inima.