Mario Puzo

~ Dacă joci acest rol, am sa mor un om fericit, declarase Kevin.

»Sunt eu nebună sau tipul e cretin?” se întrebase Athena. Dar era un extraordinar producător. Evident sincer şi evident un om capabil să realizeze ceea ce-şi punea în gând. îi aruncase o privire disperată lui Melo Stuart şi acesta zâmbise încurajator. Dar Athena nu era în stare să scoată un sunet.

— Minunat! Splendidă idee! exclamase Melo. Clasic. Ascensiune şi cădere

Suişuri şi coborâşuri. Esenţa pură a dramei. Insă tu ştii, Kevin, cât de imponam e ca, după primul mare succes, Athena să-şi aleagă calea potrivită. Lasă-ne scenariul să-l citim şi pe urmă ţi-l înapoiem.

— Sigur, se învoise Kevin, oferind fiecăruia câte un exemplar al scenariului Sunt convins că o să vă placă.

Melo o dusese pe Athena într-un mic restaurant thailandez din Melrose

Comandaseră meniul şi începuseră să răsfoiască paginile scenariului.

— Mai bine mă omor! izbucnise Athena. Kevin e cumva debil mintal?

— încă nu înţelegi cum merg treburile în lumea filmului, îi spusese Melo.

Kevin e inteligent. Pur şi simplu, face un lucru pentru care nu e înzestrat. La viaţa mea am văzut lucruri şi mai rele.

— Unde? Când? întrebase Athena.

— Nu-mi pot aminti la comandă, replicase Melo. Eşti un nume suficient de mare ca să refuzi, dar nu într-atât, încât să-ţi faci duşmani în mod inutil.

— Eli Marrion e prea deştept ca să-şi sprijine fiul în aşa ceva, spusese

Athena. Nu se poate să nu-şi dea seama că scenariul e o oroare.

— Bineînţeles că-şi dă seama, răspunsese Melo. Ba chiar glumeşte, spunând că fiul lui face filme proaste, dar comerciale, iar fiica lui face filme bune, din care nu câştigă nici un ban. Eli trebuie totuşi să le dea o satisfacţie copiilor săi. Noi nu avem această obligaţie. Refuzăm filmul. Dar există un risc. LoddStone a obţinut dreptul de ecranizare a unui celebru roman, cu un rol mare pentru tine. Dacă-l refuzi pe Kevin, s-ar putea să nu primeşti celălalt rol. Athena ridicase din umeri.

— De data aceasta am să aştept.

— De ce să nu accepţi ambele roluri? Pune condiţia să filmezi mai întâi romanul. Pe urmă vom găsi o cale să scăpăm de filmul lui Kevin. – în acest caz nu ne mai facem duşmani? îl întrebase, zâmbind, Athena. | – Primul film va fi un succes răsunător, aşa că nu va mai conta. După el ÎP vei putea permite să-ţi faci duşmani.

— Eşti sigur că după aceea voi reuşi să scap de filmul lui Kevin? insistase Athena.

— Dacă nu te scap, mă poţi concedia, o liniştise Melo.

Deja căzuse la înţelegere cu Eli Marrion, care nu se putea împotrivi dirdl fiului său, aşa că alesese această portiţă de scăpare. Eli voia ca răspunderea şi le revină lui Melo şi Athenei. Lui Melo puţin îi păsa. Pe lângă alte obligaţii* 133 eseria de impresar de film o implica şi pe aceea de a juca personajul negativ dintr-un scenariu.

Totul se petrecuse întocmai. Primul film, ecranizarea romanului, făcuse din Athena un megastar. Din păcate, consecinţele acestui succes o determinaseră să adopte o perioadă de abstinenţă sexuală.

În timpul aşa-ziselor pregătiri pentru filmul lui Kevin, care nu avea să fie turnat niciodată, era de prevăzut că tânărul se va îndrăgosti de Athena. Kevin Marrion era destul de inocent pentru un producător şi o curtase pe Athena sincer şi pătimaş, fără fereala. Farmecul lui consta în primul rând în entuziasmul şi conştiinţa sociala. Într-o seară, într-un moment de slăbiciune, la care se adăuga sentimentul de vinovăţie pentru că va refuza să joace în film, Athena îl primise în patul ei. Fusese destul de plăcut, iar Kevin o ceruse insistent în căsătorie. între timp, Athena şi Melo o convinseseră pe Claudia De Lena să rescrie scenariul. Ea îl refăcuse sub forma unei farse şi Kevin o concediase. Fusese atât de furios, încât începuse să devină plicticos.

Pentru Athena fusese o legătura convenabilă. Se potrivea de minune cu programul ei de lucru. Iar ardoarea lui Kevin era agreabilă la pat. Insistenţele lui de a se căsători, chiar şi fără un acord prenupţial, reprezentau o perspectiva atrăgătoare, întrucât într-o zi tânărul urma să moştenească studiourile LoddStone. Dar într-o seara, după ce-l auzise pălăvrăgind fără încetare despre filmele pe care le vor face împreuna, pe Athena o fulgerase un gând: „Dacă trebuie să-l mai ascult pe tip încă un minut, mă omor.” Ca multe alte persoane pe care exasperarea le face să devină grosolane, Athena nu se oprise aici. Deşi ştia că va avea remuşcări, îşi descărcase sufletul. îi spusese lui Kevin nu numai că nu-l va lua în căsătorie, dar ca pe viitor nu se va mai culca cu el şi nici nu avea de gând să apară în filmul lui.

Kevin rămăsese năucit.

— Avem un contract, bâiguise tânărul. Şi vom face uz de el. M-ai înşelat în toate privinţele.

— Ştiu, răspunsese Athena. Discuta cu Melo.

Simţea dezgust faţă de propria-i persoana. Desigur, Kevin avea dreptate, dar Athenei i se păruse interesant că îl îngrijora mai mult soarta filmului decât dragostea pe care i-o purta.

După această legătură, cariera ei fiind acum asigurata, Athena îşi pierduse wteresul pentru bărbaţi. Hotărâse sa rămână singura. Avea lucruri mai importante de făcut, lucruri în care dragostea bărbaţilor nu-şi avea locul. Athena Aquitane şi Claudia De Lena se împrieteniseră numai pentru că Claudia ţinea să câştige prietenia femeilor pe care le aprecia. O cunoscuse pe

Athena cu ocazia rescrierii scenariului la unul dintre primele ei filme, pe chA Athena încă nu era o celebritate.

Athena insistase s-o ajute la scenariu şi, deşi de regulă asemenea situaţii îi snţ. riau pe scenarişti, Athena se dovedise inteligentă şi îi fusese de un real ajut0r Instinctul ei pentru personaj şi naraţiune era de fiecare dată fără greş şi aproape întotdeauna altruist. Era îndeajuns de inteligentă ca să-şi dea seama că prezenţa unor caractere puternice în jurul ei o stimula să-şi joace rolul mai convingător. Deseori lucrau la reşedinţa Athenei din Malibu; aici descoperiseră că aveau multe lucruri în comun. Amândouă erau sportive: înotătoare de rezistenţa, foarte bune jucătoare neprofesioniste de golf şi foarte bune jucătoare de tenis. La partide de dublu jucau împreuna şi învingeau majoritatea echipelor de bărbaţi de pe terenurile de tenis din Malibu. Astfel, la terminarea filmărilor, continuaseră sa rămână prietene.

Claudia îi istorisise Athenei totul despre viaţa ei. Athena îi povestise doar foarte puţine lucruri. Aşa era prietenia lor. Claudia îşi dădea seama, dar pentru ea nu conta. Claudia îi relatase legătura ei cu Steve Stallings. Athena râsese amuzată, apoi amândouă făcuseră schimb de impresii. Erau de acord că Steve fusese un partener amuzant şi foarte bun la pat. De asemenea, extrem de talentat, nespus de înzestrat ca actor şi foarte agreabil ca persoana.

— Era aproape tot atât de frumos ca tine, îi mărturisise Claudia, care admira cu generozitate frumuseţea altora.

Athena părea să n-o fi auzit. Aşa făcea de fiecare data când cineva vorbea despre frumuseţea ei.

— Asta înseamnă că e mai bun şi ca actor? întrebase în glumă Athena. |

— Oh, nu! Tu eşti cu adevărat o mare actriţă, răspunsese Claudia. Apoi, ca s-o îndemne pe Athena la confidenţe, adăugase: Dar e o persoana mult mai fericită decât tine.

— Zău? întrebase Athena. Se poate. Numai că într-o zi va fi mult mai nefericit decât voi ajunge eu vreodată.

— Mda, încuviinţase Claudia. Cocaina şi băutura îl vor da gata. Nu va avea parte de o bătrâneţe prea frumoasă. Dar e un tip inteligent, poate se va adapta.

— Eu nu vreau să ajung cu nici un preţ aşa cum va ajunge el, declarase Athena. Şi n-am să ajung.

— Tu eşti eroina mea, spusese Claudia. Dar n-ai să poţi învinge bătrâneţea.

Ştiu că nu bei şi nu te droghezi, că nu faci nici excese sexuale, dar secretele pe care le ascunzi îţi vor veni de hac.

Athena râsese. 135

_ Secretele vor fi salvarea mea, răspunsese ea. Secretele mele sunt atât de banale, încât nici nu merită să fie dezvăluite. Noi, stelele de cinema, avem nevoie să ne înconjurăm de mister.

În fiecare duminică dimineaţă, când nu lucrau, mergeau împreuna la cumpărături pe Rodeo Drive. Pe Claudia o uimea întotdeauna cum reuşea

Athena să se deghizeze, încât să nu fie recunoscută de admiratori sau de vânzătorii din magazine. Purta perucă neagră şi haine largi, care-i mascau silueta. îşi schimba machiajul aşa ca maxilarul să pară mai proeminent, buzele mai groase; dar cel mai interesant lucru dintre toate, îşi putea modifica până şi trăsăturile feţei. în acelaşi timp, purta lentile de contact, care-i schimbau verdele strălucitor al ochilor într-un căprui sever. Vorbea cu accentul moale şi tărăgănat din Sud.

Când făcea cumpărături, Athena trecea totul pe cartea de credit a Claudiei, ca mai târziu, când luau prânzul, să ramburseze cu un cec. Era minunat să se poată relaxa într-un restaurant, ca două persoane obişnuite; după cum spunea în gluma Claudia, nimeni nu recunoştea un scenarist.

De două ori pe luna Claudia petrecea un week-end întreg la Malibu, în casa de pe plajă a Athenei, ca să înoate şi să joace tenis. Claudia îi dăduse Athenei să citească a două schiţă de scenariu la Messalina, iar Athena îi ceruse rolul principal. Ca şi cum nu ea ar fi fost celebritatea, ca şi cum nu Claudia ar fi trebuit s-o roage să-l accepte.

Aşadar, ajungând la Malibu, ca s-o convingă pe Athena să reia filmările, Claudia simţea că are oarecare sorţi de izbândă. în definitiv, Athena nu numai că şi-ar fi distrus propria cariera, dar ar fi ruinat-o şi pe cea a Claudiei. Primul lucru care îi zdruncină încrederea fu paza severă din jurul casei în care locuia Athena, pe lângă obişnuiţii paznici postaţi la poarta Coloniei Malibu. Doi bărbaţi în uniforma Agenţiei de Paza şi Protecţie Pacific Ocean stăteau la poarta vilei. Alţi doi patrulau în interiorul uriaşei grădini. Când micuţa menajera sud-americană o conduse în salonul cu vedere la ocean, Claudia văzu alţi doi oameni de pază afară, pe plajă. Toţi aveau bastoane şi pistoale vârite în toc. Athena o întâmpină pe Claudia şi o strânse la piept.

— îmi va fi dor de tine, spuse ea. Peste o săptămână plec.

— De ce te porţi aşa prosteşte? întreba Claudia. Ai de gând să laşi o javră ticăloasă să-ţi ruineze întreaga viaţă? La fel şi pe a mea? Nu pot să cred că eşti aia fricoasa. Ascultă, la noapte rămân la tine, iar mâine vom face rost de permis P°rtarmă şi vom începe să ne antrenăm. în câteva zile vom fi trăgătoare de elită.

Athena râse şi o îmbrăţişa din nou.

~ Sângele tău mafiot iese la iveală, zise ea.

Claudia îi povestise despre Familia Clericuzio şi despre tatăl ei.

Îşi pregătiră băuturi şi se aşezară în fotoliile din care puteau privi ocearmk ca pe un un tablou cu valuri de un verde-albăstrui intens.

— Nu mă poţi face să mă răzgândesc şi nu sunt fricoasă, spuse Athena. Uit» am să-ţi destăinui secretul pe care voiai să-l afli. Poţi să-l spui şi celor de u studio, poate că atunci toată lumea va înţelege.

Îi istorisi Claudiei toată povestea căsniciei ei. îi vorbi despre sadismul şj cruzimea lui Skannet, despre felul în care o umilise cu bună ştiinţă şi despre fuga ei de acasă…

Cu intuiţia-i ascuţită de scriitoare, Claudia simţi că din poveste lipsea ceva, că Athena îi ascundea intenţionat unele elemente importante.

— Ce s-a întâmplat cu fetiţa? întrebă Claudia.

Figura Athenei deveni masca unei actriţe de film.

— Deocamdată nu-ţi pot spune mai mult. De fapt, ceea ce ţi-am povestit adineauri, anume că am un copil, vreau să rămână între noi. Asta să nu le spui celor de la studio. Am încredere că vei păstra secretul.

Claudia ştia că nu va putea scoate mai mult de la Athena pe acest subiect – Dar de ce renunţi la filmări? întrebă Claudia. Ţi se va acorda protecţie. După aceea poţi să-ţi pierzi urma.

— Nu, răspunse Athena. Studioul îmi va oferi protecţie doar pe durata filmărilor. Ceea ce este egal cu zero. îl cunosc pe Boz. Nimic nu-l va opri. Dacă rămân, oricum nu voi apuca să termin filmul.

În acel moment observară un bărbat în costum de baie care ieşise din apă şi se îndrepta spre vilă. Cei doi paznici îl opriră. Unul din ei suflă într-un fluier şi ceilalţi doi oameni de pază din grădină veniră alergând. Pus faţă în faţă cu patru adversari, bărbatul în costum de baie păru să dea uşor înapoi. Athena se ridicase în picioare, vădit şocata.

— E Boz, spuse ea calmă, adresându-se Claudiei. Face asta doar ca să mă sperie. Altceva vrea, de fapt.

Ieşi pe terasă şi se uită la cei cinci bărbaţi.

Boz Skannet ridică privirea către ele, mijind ochii, cu obrazul bronzat luminat de soare. în costum de baie, trupul lui era cu adevărat ameninţător. 1 Zâmbi şi spuse:

— Bună, Athena, ce-ai zice să-mi oferi ceva de băut? Athena îi răspunse cu un surâs strălucitor.

— Ţi-aş oferi, dacă aş avea otravă. Ai încălcat ordinul judecătorului… Te-aş putea trimite după gratii.

— Nu, n-ai putea, răspunse Boz. Suntem prea intimi, ne leagă prea multe secrete. 137 peşi zâmbea, expresia lui era sălbatică.

ţi amintea Claudiei de bărbaţii care veneau la petrecerile Familiei Clericuzio, la reşedinţa Quogue.

_ A ocolit gardul înot, dinspre plaja publică, spuse unul dintre paznici, probabil că şi-a lăsat maşina acolo. La o adică, îl putem trimite la puşcărie. _ Nu, se împotrivi Athena. Duceţi-l la maşină. Şi anunţaţi agenţia ca vreau încă patru oameni de pază în jurul casei.

Boz continua să stea cu faţa ridicata înspre ea, cu trupul ca o statuie uriaşă înfipta în nisip.

— Pe curând, Athena, spuse el. Apoi paznicii îl luară de acolo.

— E înfricoşător, murmură Claudia. Poate că ai dreptate. Ca să-l oprim, ar trebui să tragem cu tunul.

— Te sun înainte să-mi iau zborul, o asigură Athena, pe un ton actoricesc. Am putea lua masa împreună pentru ultima oară.

Claudia era aproape cu ochii în lacrimi. Boz o înfricoşase cu adevărat, i-l adusese în minte pe tatăl ei.

— Iau avionul până la Vegas, să vorbesc cu fratele meu, Cross. E inteligent şi are o sumedenie de relaţii. Sunt convinsă că ne poate ajuta. Nu pleca până nu mă întorc.

— De ce ne-ar ajuta? întrebă Athena. Şi cum? Face parte din Mafie?

— Bineînţeles că nu, răspunse indignată Claudia. Ne va ajuta pentru că ţine la mine. Rostise cuvintele cu mândrie în glas. Şi pentru că, în afara de tata, eu sunt singura persoana pe care o iubeşte cu adevărat.

Athena îi aruncă o privire încruntată.

— Fratele tău pare puţin cam dubios. Eşti foarte naiva pentru cineva care lucrează în cinematografie. Apropo, cum de te-ai culcat cu atâţia bărbaţi? Doar nu eşti actriţă şi, după părerea mea, nici femeie uşoară.

— Nu-i nici un secret, răspunse Claudia. De ce se culcă bărbaţii cu atâtea femei? O strânse în braţe pe Athena. Am plecat la Vegas, spuse ea. Să nu te ntişti de aici până nu mă întorc.

În seara aceea Athena se aşeza pe terasă şi rămase privind oceanul negru sub cerul fără luna. îşi revăzu în minte planurile şi se gândi cu afecţiune la

Uaudia. într-adevăr, era ciudat că nu ştia cine este propriul ei frate, dar iubirea este oarbă.

Târziu, în aceeaşi după-amiaza, când Claudia se întâlni cu Skippy Deere şi-i relată povestea Athenei, amândoi râmaseră un timp tăcuţi. Apoi Deere spuse:

— Ne ascunde unele lucruri. Am încercat să-i ofer bani lui Boz Skanneţ ca să ne lase în pace. M-a refuzat. M-a avertizat că dacă ne mai ţinem 4 prostii, va da publicităţii o poveste care ne va ruina. Cică Athena şi-ar fi abandonat copilul.

Claudia îşi ieşi din fire.

— Nu-i adevărat! protestă ea. Oricine o cunoaşte pe Athena îşi dă seama că n-ar fi în stare de aşa ceva.

— Desigur, răspunse Deere. Dar noi n-am cunoscut-o pe Athena la douăzeci de ani.

— Du-te dracului şi tu! zise Claudia. Iau avionul până la Vegas să-l întâlnesc pe fratele meu, Cross. El are mai multă minte şi mai mult curaj decât oricare dintre voi. Cross va pune lucrurile la punct.

— Nu cred că-l poate speria pe Boz Skannet, spuse Deere. Am încercat şi noi. Deere ştia unele lucruri despre Cross. Cross încercase să intre în industria filmului. Investise în şase dintre filmele lui Deere şi pierduse toţi banii, deci nu era chiar atât de inteligent. Se zvonea că avea „relaţii”, ca se bucura de oarecare influenţă în Mafie. „Dar toţi au relaţii cu Mafia”, gândi Deere. Asta nu însemna că erau periculoşi. Se îndoia că Cross i-ar putea ajuta în privinţa lui Boz Skannet. Dar un producător pleca urechea întotdeauna la un sfat, un producător era expert în posibilităţile cele mai îndrăzneţe. în fond, îl putea oricând determina pe Cross să investească într-un alt film. întotdeauna era util să ai parteneri neimportanţi, fără un cuvânt decisiv în realizarea propriu-zisă a filmului sau în problemele financiare.

Skippy tăcu, apoi îi spuse Claudiei:

— Merg cu tine.

Claudia De Lena ţinea mult la Skippy, deşi acesta o escrocase cândva de jumătate de milion de dolari. îl iubea pe Deere pentru greşelile lui, pentru diversitatea corupţiei lui şi pentru ca Skippy era întotdeauna o companie plăcută, excelente însuşiri pentru un producător.

Cu ani în urmă lucraseră împreună la un film şi deveniseră prieteni. Inca de pe atunci, Deere era unul dintre cei mai renumiţi şi mai pitoreşti producători de la Hollywood. Cu ocazia unei filmări, actorul principal se lăudase că se culcase cu soţia lui Deere. Acesta ascultase relatarea, stând pe o grinda aflată cu trei etaje mai sus, după care sărise de acolo drept în capul actorului şi-i frac' turase umărul, pe lângă directa de dreapta cu care îi făcuse nasul zob. Claudia mai păstra încă o amintire. Se plimbau amândoi pe Rodeo Drive 1 ea remarcase o bluză într-o vitrină. Era cea mai frumoasa bluză pe care 0 văzuse vreodată. Albă cu dungi verzi aproape invizibile, atât de minunata „e 139 arca ar fi fost pictată de Monet. Magazinul făcea parte din categoria celor în care cumpărăturile se făceau pe baza de programare, ca şi cum patronul ar fi foSt un mare medic. Nici o problemă. Skippy Deere era la fel de bun prieten u patronul ca şi cu directorii de studiouri, preşedinţii de mari corporaţii sau şefii de state din lumea occidentală.

După ce intraseră în magazin, vânzătorul le spusese că bluza costa cinci sute de dolari. Claudia se trăsese înapoi, apăsându-şi pieptul cu palmele.

— Cinci sute de dolari pentru o bluză? întrebase ea. Glumiţi. La rândul său, vânzătorul rămăsese şocat de tupeul Claudiei.

— E făcută din cel mai fin material, spusese el. Ţesut de mâna… Iar dungile sunt de un verde cum nu mai exista în întreaga lume. Preţul e foarte rezonabil. Deere zâmbea.

— N-o cumpăra, Claudia. Ai idee cât costa ca s-o dai la curăţat? Cel puţin treizeci de dolari. De fiecare dată când o porţi, treizeci de dolari. Şi trebuie să ai grijă de ea ca de un copil mic. Fără pete de mâncare şi, bineînţeles, fără ţigări. Dacă îţi pică scrum pe ea, bang! S-au dus cinci sute de dolari. Claudia îi zâmbise vânzătorului.

— Spuneţi-mi, întrebase ea, dacă cumpăr bluza primesc şi un obiect cadou? Vânzătorul, un bărbat îmbrăcat elegant, îi spusese cu lacrimi în ochi:

— Vă rog să plecaţi.

Ieşiseră amândoi din magazin.

— De când poate un vânzător să arunce un client în stradă? întrebase, râzând, Claudia.

— Aici e Rodeo Drive, îi explicase Skippy. Ai noroc că ai reuşit să intri.

A doua zi, când Claudia venise la studio ca să lucreze, pe birou o aştepta un pachet. înăuntru se găseau douăsprezece bluze, împreună cu un bilet de la Skippy Deere: „A nu se purta decât la Premii Oscar.”

Claudia ştia că atât vânzătorul de la magazin cât şi Skippy Deere exageraseră. Ulterior văzuse acelaşi frumos material cu dunguliţe verzi la rochia unei femei şi la o bentiţa specială de tenis, în valoare de o sută de dolari. Filmul la care lucra cu Deere era o porcărie, o combinaţie de acţiune şi amor care nu putea spera la Premiul Oscar, la fel cum Deere nu putea să aspire 'a o funcţie în Tribunalul Suprem. Dar gestul lui o mişcase. Venise şi ziua când filmul la care lucraseră împreună înregistrase cifra astronomică de încasări de o sută de milioane, iar Claudia îşi închipuise că se va îmbogăţi. Skippy Deere o invitase la masă ca să sărbătorească. Skippy era Uttr-o dispoziţie de zile mari.

~ Asta-i ziua mea cea norocoasa! exclamase el. încasările au depăşit o sută ae milioane, am regulat-o pe secretara lui Bobby Bantz, iar azi-noapte fosta mea soţie a murit într-un accident de maşină. La masă cu ei mai erau alţi dn producători, care îi aruncaseră o privire încruntată. Claudia îşi închipuia Deere făcuse o glumă. Dar Deere li se adresase celor doi producători: Vădc v-aţi înverzit de invidie. Pe viitor voi economisi cinci sute de mii pe an pensie alimentară, iar cei doi copii ai mei vor moşteni proprietatea ei, după cum a fbs. înţelegerea, aşa că eu nu mai sunt obligat să-i întreţin. Brusc, Claudia se simţise cuprinsa de mâhnire şi Deere se întorsese către ea: Sunt sincer, aşa ar gândi orice bărbat, numai că n-ar spune-o în gura mare.

Skippy Deere îşi făcuse datoria către industria cinematografului. Fiu de dulgher, îşi ajutase tatăl să construiască vilele celebrităţilor din Hollywood.

Într-una dintre acele ocazii posibile doar la Hollywood, devenise amantul unei actriţe între două vârste, care-i făcuse rost de o slujbă ca practicant la agenţia ei de impresariat, primul pas în încercarea de a se descotorosi de el. Muncise din greu şi învăţase cum să-şi stăpânească firea pătimaşă. Dar mai presus de orice, cum să curteze talentul. Cum să implore regizori tineri şi entuziaşti, cum să le convingă rapid pe tinerele stele, cum să devină cel mai apropiat prieten şi, totodată, mentorul autorilor de scenarii de doi bani. Făcea haz de propriul lui comportament, citând un mare cardinal din epoca Renaşterii, care pledase cauza Papei Borgia în faţa regelui Franţei. Când regele îşi arătase fundul, făcându-şi nevoile în semn de dispreţ faţă de Papă, cardinalul exclamase: „Oh, ce fund de înger!” şi se repezise să-l sărute. însă Deere stăpânea toate mărunţişurile indispensabile meseriei. învăţase arta negocierii, pe care o simplificase la, Arta de a cere totul”…îşi lărgise orizontul cultural, formându-şi ochiul pentru acel gen de romane din care se puteau realiza filme de calitate. Ştia să descopere talentul actoricesc. Aprofundase detaliile producţiei de film, deprinsese diverse modalităţi de a fura bani din bugetul unui film. Devenise un producător de succes, capabil să realizeze pelicule cu cincizeci la sută din scenariu şi şaptezeci la sută din buget. îi era de ajutor faptul că îi plăcea să citească şi că se pricepea să scrie scenarii. Nu chiar de la zero, dar ştia să taie scene şi să refacă dialoguri, ba chiar putea crea fragmente de acţiune, mici scene improvizate, uneori magistrale în sine, dar rareori utile firului epic. Calitatea cu care se mândrea şi care contribuia la succesul financiar al filmelor sale era aceea de mare specialist în finaluri: mereu optimiste, ele demonstrau triumful binelui asupra răului – sau, dacă reţeta nu se potrivea, atunci cel puţin grandoarea înfrângerii. Capodopera sa fusese finalul unui film despre distrugerea oraşului New York cu o bomba atomica, poveste în care toate personajele deveneau mai bune şi mai dispuse să-şi iubească aproapele, inclusiv cel care lansase bomba. Angajase cinci scenarişti care să colaboreze la realizarea proiectului. Toate acestea nu arj 141 orat mare lucru pentru el ca producător, dacă nu ar fi fost deosebit de iscusit problemele financiare. Obţinea investiţii din pământ, din piatra seacă, f ompania lui era favorita oamenilor bogaţi, ca şi a femeilor frumoase care i se agăţau de braţ. Vedetele şi regizorii apreciau felul lui sincer şi vulgar de a savura plăcerile vieţii. îşi punea la bătaie farmecul personal ca să obţină bani de la studiouri şi învăţase că aprobarea unor şefi de studiouri se putea obţine cu ajutorul unor mite consistente. Listele lui de felicitări şi daruri de Crăciun erau nesfârşite, incluzând celebrităţi, cronicari de film de la ziare şi reviste, ba chiar şi înalte autorităţi. Pe toţi îi numea „scumpi prieteni”, iar când nu-i mai erau utili, îi tăia numai de pe lista de cadouri, niciodată de pe cea de felicitări. Un element cheie în a deveni producător era deţinerea unei lucrări literare. Putea fi un roman obscur, fără succes la public, totuşi un element concret despre care puteai discuta la studio. Deere îşi asigura drepturile la astfel de romane pe o perioadă de cinci ani, cu cinci sute de dolari anual. Sau alegea un scenariu şi lucra împreună cu autorul, transformându-l în ceva ce putea fi cumpărat de studio. Era o muncă grea, scriitorii erau creaturi atât de fragile. „Fragil” era cuvântul lui preferat pentru cei pe care-i socotea dobitoci. Un termen deosebit de util în relaţia cu actriţele.

Una dintre cele mai reuşite şi, totodată, mai plăcute relaţii fusese cea cu