Mario Puzo

Big Tim ştia când trebuie să se oprească. Izbucniră noi aplauze şi aclamaţii, iar el coborî de pe rampă şi se urcă la volan. Draperiile aurii care ţineau loc de perete se traseră de o parte şi de cealaltă, iar Big Tim scoase Maşina din sală.

Petrecerea se termină curând după ce Cadillac-ul fusese câştigat de unul dintre clienţii cei mai avuţi. Cheful durase patru ore şi toată lumea era nerăbdătoare să se întoarcă la mesele de joc.

În noaptea aceea, duhul lui Gronevelt ar fi fost încântat la culme de rezultatele petrecerii. încasările aproape se dublaseră faţă de serile obişnuite. Pentru relaţiile sexuale nu existau dovezi concrete, dar mirosul de spermă părea să inunde coridoarele. Frumoasele fete invitate la petrecerea dată în cinstea lui Big Tim intraseră rapid în relaţii cu magnaţii mai puţin împătimiţi de joc, cară le ofereau jetoane negre ca să joace.

Gronevelt îi spusese adeseori lui Cross că femeile şi bărbaţii pasionaţi de joc aveau obiceiuri sexuale diferite. Era important ca patronii cazinoului să le cunoască.

În primul rând, Gronevelt proclama ceea ce el numea supremaţia „păsăricii”. Păsărică putea învinge orice. Putea face un jucător degenerat sâ'Ş apuce pe calea cea buna. Numeroase personalităţi din întreaga lume fuseseră, clienţii hotelului. Oameni de ştiinţă, câştigători ai Premiului Nobel, miliardari, mari promotori ai religiei, reprezentanţi de frunte ai literaturii. Un câştigător al Premiului Nobel pentru fizică, poate cea mai strălucită minte de pe mapamond, se zbenguise cu o armată de balerine în cele şase zile cât rămăsese la hotel. Nu jucase mult, dar pentru hotel fusese o onoare să-l aibă client. Gronevelt personal se văzuse nevoit să cumpere câte un dar pentru fiecare dintre fete, laureatului nu-i trecuse prin minte să facă aşa ceva. Fetele îi relataseră ca fizicianul era cel mai grozav amant din lume, dornic, pătimaş, priceput, fără! şmecherii, şi avea unul dintre cele mai frumoase intrumente pe care le văzuseră vreodată. Dar, mai presus de orice, era un om amuzant, nu le plictisea niciodată cu discuţii serioase. îi plăceau bârfele şi cancanurile la fel de mult ca oricărei femei. Dintr-un motiv oarecare, vestea îl înveselise pe Gronevelt, pentru faptul că un asemenea creier putea satisface sexul opus. Nu ca Ernest Vail, un mare scriitor, dar în acelaşi timp un copil între două vârste, mereu pătimaş, neacceptând să discute despre fleacuri. Pe urmă senatorul Wavven, un posibil viitor preşedinte al Statelor Unite, care trata partidele de sex la fel ca pe cele de golf. Ca să nu mai vorbim de decanul de la Yale, de cardinalul oraşului: Chicago, de preşedintele Comitetului Naţional pentru Drepturi Cetăţeneşti şi de potentaţii republicani, veşnic nemulţumiţi. Toţi aceştia deveneau mieluşei în faţa unei păsărici. Singurele posibile excepţii erau homosexualii şi consumatorii de droguri, care de regulă nici nu erau pasionaţi de jocuri de noroc. Gronevelt remarcase că bărbaţii aveau nevoie de fete înainte de a se aşeza la masa de joc. Dimpotrivă, femeile preferau să facă sex după ce jucau. Cuflij 215 hotelul trebuia să satisfacă necesităţile sexuale ale tuturor clienţilor şi cum nu existau bărbaţi de consumaţie, ci numai gigolo, hotelul folosea crupierii, ei îi raportaseră lui Gronevelt aceste lucruri. Astfel, bătrânul ajunsese la o concluzie. Bărbaţii aveau nevoie de sex ca să-i pregătească să intre în luptă încrezători în forţele lor. Femeile aveau nevoie de sex ca să se consoleze după pierdere sau ca parte din răsplată după câştig.

Era adevărat ca Big Tim ceruse o fată cu o ora înainte de petrecere; în dimineaţa următoare se culcă cu cele două chelneriţe, după ce pierduse o mare sumă de bani. Fetele se cam codiră, erau fete cinstite. Big Tim rezolvă problema în felul său caracteristic. Ceru jetoane negre în valoare de zece mii de dolari şi le spuse că banii le aparţineau, dacă acceptau să petreacă noaptea împreună cu el. Adăugă obişnuita promisiune ca, dacă se distrau pe cinste, urma să primească şi mai mult. îi plăcu modul în care fetele studiară gânditoare jetoanele înainte de a-şi da acordul. Partea comică era că-l îmbătară atât de tare, încât nu apucă să depăşească stadiul giugiulelilor, ci adormi, îmbuibat de mâncare şi băutură. Adormi între ele, împingându-le cu trupul lui mătăhălos până la marginea patului şi amândouă râmaseră agăţate de el, până când, într-un târziu, căzură pe podea şi aţipiră.

Târziu, în aceeaşi noapte, Cross primi un telefon de la Claudia.

— Athena a dispărut, îl anunţă ea. Cei de la studio şi-au ieşit din minţi, iar eu sunt îngrijorată. Atâta doar că, de când o cunosc, Athena obişnuieşte să dispară cel puţin o săptămână la sfârşitul fiecărei luni. însă de data aceasta m-am gândât că trebuie să ştii şi tu. Ar fi bine să faci ceva înainte să-şi ia zborul definitiv.

— Bine, răspunse Cross.

Nu-i spuse că ordonase oamenilor săi să nu-l scape din ochi pe Skannet. Telefonul îl trimise din nou cu gândul la Athena. Chipul ei magic, pe care i se citeau toate sentimentele, picioarele lungi şi frumoase. Inteligenţa din Priviri, asemenea vibraţiei unui instrument invizibil din adâncul fiinţei ei. Ridica receptorul şi telefona unei balerine cu care se întâlnea uneori, o fată Pe nume Tiffany.

Tiffany era conducătoarea trupei de balet din marele spectacol de cabaret dat la hotelul Xanadu. Această poziţie îi dădea dreptul la un câştig suplimentar, precum şi la prime, pentru faptul că menţinea disciplina, evitând obişnuitele scandaluri şi chiar bătăi care se mai iscau între dansatoare. Avea o frumuseţe statuară, cu care însă nu reuşise la probele de filmare, din simplul motiv că era prea înaltă pentru ecran. Dacă pe scenă frumuseţea ei era impozantă, pe ecran părea uriaşă.

Când veni la Cross, fata râmase surprinsă de graba lui de a face dragoste.

Tânărul, pur şi simplu, puse mâna pe ea şi-i smulse hainele, după care îi acoperji trupul cu sărutări. O pătrunse imediat şi termină rapid. Era o deosebire atât dhj mare faţă de stilul lui obişnuit, încât fata spuse aproape cu tristeţe:

— De data asta se pare că e dragoste adevărată.

— Sigur că da, răspunse Cross şi începu din nou să facă dragoste.

— Nu vorbesc de mine, prostuţule, preciza Tiffany. Cine-i norocoasa?

Cross se supără că fata îl ghicise atât de uşor. Cu toate acestea, nu se putu stăpâni să devoreze trupul pe care-l avea alături. Nu se mai sătura de sânii ei savuroşi, de limba ei mătăsoasă, de ridicătura catifelată dintre coapsele eij toate emanau o căldură irezistibilă. După câteva ore, când îşi domoli, în sfârşh pofta trupeasca, tot nu reuşi să şi-o scoată din minte pe Athena. Tiffany ridică receptorul şi ceru să li se aducă de mâncare în cameră.

— O plâng pe fata aceea când, în cele din urmă, va fi în mâna ta, spuse Tiffany.

După plecarea ei, Cross se simţi eliberat. Era o slăbiciune să fie atât de îndrăgostit, dar faptul că-şi satisfăcuse pofta trupească îi reda încrederea înj sine. La ora trei dimineaţă făcu o ultimă inspecţie prin cazinou. La cafenea tf| văzu pe Dante în compania a trei femei frumoase şi volubile. Deşi una dintre» ele era Loretta Lang, cântăreaţa pe care o ajutase să-şi anuleze contractul,' Cross nu o recunoscu. Dante îi făcu semn cu mâna să se apropie, dar el clătină| din cap. întors în apartamentul de pe terasă, înghiţi două somnifere, apoi şei duse la culcare. Dar o visa tot pe Athena.

Cele trei femei de la masa lui Dante erau cunoscute figuri de la Hollywood, soţii de megastaruri şi actriţe de mâna a doua, ajunse prin propriile lor puteriJ Toate trei fuseseră chemate la petrecerea lui Big Tim, nu cu invitaţii, ci fiindcă! făcuseră apel la farmecul personal.

Cea mai vârstnică era Julia Deleree, căsătorita cu unul dintre cele mai celebre megastaruri din lumea filmului. Aveau doi copii şi familia lor apărea adesea în paginile revistelor, ca un exemplu de căsnicie fericita şi lipsită de probleme, ambii soţi fiind încântaţi de mariajul lor.

Cea de a doua era Joan Ward. Era încă foarte frumoasă, deşi se apropia de cincizeci de ani. Acum juca numai roluri secundare, de regulă femefl inteligente, mama îndurerată a unui copil suferind de o boală incurabila sattj femeia părăsita, a cărei tragedie duce la un al doilea mariaj, de astă dată reuşit! Mai interpreta şi înfocate apărătoare ale drepturilor femeii. Era căsătorită cu ura director de studio, care-i achita notele de plata fără comentarii, indiferent dd sumă, şi care nu-i pretindea decât un singur lucru, să fie amfitrioana 217 numeroaselor reuniuni de societate şi afaceri pe care le organiza. Nu aveau copiiCea de a treia era Loretta, care ajunsese favorita rolurilor principale din comedii trăsnite. Şi ea făcuse un mariaj avantajos, cu un megastar de filme de acţiune lipsite de substrat psihologic, care-l obligau să filmeze peste hotare în cea mai mare parte a anului.

Cele trei femei se împrieteniseră fiindcă jucau în aceleaşi filme, îşi făceau cumpărăturile pe Rodeo Drive şi luau prânzul în Polo Lounge, la hotelul Beverly Hills, unde comparau cronicile despre soţii lor şi cărţile de credit ale acestora. în privinţa cărţilor de credit, nu aveau motive să se plângă. Erau un fel de lopata cu care săpau într-o mină de aur, fără ca soţii să comenteze vreodată notele de plată.

Julia îi imputa soţului ei că nu petrece mai mult timp cu copiii. Joan, al cărei bărbat era un renumit descoperitor de noi talente, se plângea că nu avea copii. Loretta se plângea că soţul ei ar trebui să obţină şi roluri mai serioase. Venise însă o zi când Loretta, cu volubilitatea ei caracteristica, spusese:

— Să lăsăm prostiile. Toate trei avem casnicii fericite şi suntem măritate cu persoane importante. Ceea ce nu ne convine e faptul că bărbaţii noştri ne trimit la cumpărături pe Rodeo Drive ca să-şi răscumpere sentimentul de vinovăţie fiindcă se culcă cu alte femei.

Făcuseră haz toate trei. Era cât se poate de adevărat.

— îmi iubesc soţul, declarase Julia, dar e plecat o lună în Tahiti ca să facă un film. Şi sunt convinsă că nu stă pe plajă, masturbându-se. Cum eu n-am chef să petrec o lună în Tahiti, el se culcă fie cu partenera lui din film, fie cu talentele locale.

— Ceea ce ar face oricum, chiar dacă ai fi şi tu acolo, completase Loretta.

— Iar bărbatu-meu, deşi nu are sperma nici cât o furnica, are penisul ca o tulpina de bambus, adăugase cu nostalgie Joan. Cum se face că majoritatea talentelor pe care le descoperă sunt femei? Proba lor de film constă în cât reuşesc sa înghită din organul lui.

Deja erau aproape bete. Toate credeau că vinul nu are calorii.

— Nu putem da vina pe bărbaţii noştri, spusese cu asprime Loretta. Cele mai frumoase femei din lume îşi arată farmecele în faţa lor. Zău că nu au încotro. Dar de ce să suferim noi? Daţi-le naibii de note de plată, haideţi să ne distrăm. începuseră sa petreacă în oraş câte o noapte în fiecare lună, obicei pe care-l respectau cu sfinţenie. Când soţii lor erau plecaţi, ceea ce se întâmpla adeseori, 'Şi îngăduiau şi aventuri de o noapte.

Cum erau figuri cunoscute de majoritatea americanilor, erau nevoite să se deghizeze. Acest lucru se dovedise extrem de simplu. Cu ajutorul cosmeticelor fie îşi îngroşau buzele, fie şi le subţiau. Se îmbrăcau ca nişte femei de condiţia mijlocie. îşi reduceau din frumuşele, dar nu conta, întrucât, la fel ca majoritatea actriţelor, puteau fi nespus de fermecătoare. Le plăcea grozav să-şi joace rolurile. Le plăcea să asculte diverşi bărbaţi care îşi deschideau sufletul în faţa; lor, în speranţa că vor ajunge să se culce cu ele, iniţiativă de multe ori încu-i; nunatâ de succes. Era un crâmpei de viaţă reală, cu personaje încă pline de mister, nu schematice ca într-un scenariu. Uneori aveau parte de surprize!

Încântătoare. Cereri în căsătorie bine intenţionate, dragoste adevărată; bărbaţii care le mărturiseau necazurile lor, închipuindu-şi că nu aveau să le revadă niciodată. Admiraţia de care se bucurau, nu datorita identităţii ascunse, ci farmecului lor înnăscut. Le plăcea nespus de mult să întruchipeze noi personaje. Uneori erau operatoare pe computer aflate în concediu, alteori, infirmiere în timpul lor liber, tehniciene dentare sau funcţionare la asigurări sociale. Se pregăteau pentru aceste roluri citind despre profesiile nou alese. Câteodată se dădeau drept secretare ale unui mare avocat din Los Angeles, specializat în! domeniul de divertisment şi răspândeau zvonuri scandaloase despre soţii lor sau despre prietenii lor actori. Se distrau de minune, dar, de fiecare dată, mergeau în afara oraşului. Los Angeles era prea riscant, se puteau întâlni cu; prieteni care să le recunoască, în pofida machiajului. Descoperiseră că şi Sari Francisco era riscant. Unii homosexuali le ghiceau dintr-o ochire adevărata identitate. Locul lor preferat era Las Vegas.

Dante le agăţase în clubul hotelului Xanadu, loc de recreere pentru jucătorii osteniţi, care puteau asculta o orchestră, un comic şi o cântăreaţă.

Cândva, la începutul carierei, şi Loretta evoluase aici. între timp se renunţase, la dans. Hotelul voia ca clienţii să se înapoieze la mesele de joc de îndată ce-a mai împrospătau forţele.

Pe Dante îl atrăsese vioiciunea şi farmecul lor natural. Ele îl plăcuseră fiindcă îl urmăriseră jucând şi-l văzuseră pierzând sume enorme, cu credit nelimitat. După băuturi el le conduse la ruleta şi oferi fiecăreia un teanc de jetoane în valoare de o mie de dolari. Cele trei femei erau încântate de bereta lui, de deosebita amabilitate pe care i-o arătau crupierii şi supraveghetorul, de: farmecul lui şmecheresc, uşor maliţios. Dante avea un umor vulgar şi uneori înfricoşător. Iar jocul lui extravagant le trezea interesul. Desigur, şi ele erau? bogate, câştigau bănet cu carul, dar aici era vorba de bani gheaţă, care îşi aveaui magia lor. Bineînţeles, într-o singură zi cheltuiseră pe Rodeo Drive zeci de mii de dolari, primind în schimbul lor mărfuri de lux. Când Dante semnă o chitanţă de o sută de mii de dolari, cele trei femei îl priviră cu veneraţie, cu toate c& soţii lor le cumpăraseră maşini care costaseră mult mai mult. însă Dante, pur; şi simplu, arunca cu banii. 219

Nu se culcau întotdeauna cu bărbaţii pe care-i agăţau, dar când merseră la toaletă se vorbiră care dintre ele să-l ia pe Dante. Julia le rugă cu lacrimi în ochi să i-l lase ei, adăugind că avea chef să urineze în bereta lui. Celelalte două cedară.

Joan sperase să câştige cinci sau zece mii. Nu că ar fi avut neapărat nevoie de bani, dar erau bani gheaţă, bani adevăraţi. Loretta nu se simţea chiar atât de atrasă de Dante ca prietenele ei. Viaţa ei la cabaretul din Las Vegas o obişnuise cu bărbaţi ca el. Erau prea plini de surprize, cel mai adesea neplăcute. Femeile rezervaseră la Xanadu un apartament cu trei dormitoare. întotdeauna îşi luau cameră împreună în astfel de escapade, din motive de siguranţă şi ca să poată bârfi despre aventurile lor. îşi făcuseră o regulă din a nu petrece o noapte întreagă cu bărbaţii pe care-i agăţau.

Deci Julia îl obţinu pe Dante, care nu avusese nici un cuvânt de spus în această alegere, deşi ar fi preferat-o pe Loretta. Totuşi, el insistă ca Julia să vină în apartamentul lui, aflat chiar sub al lor.

— Am să te conduc până la camera ta, spuse el dezinvolt. Nu putem sta împreună decât un ceas. Mâine dimineaţă trebuie să mă scol devreme.

Abia atunci Julia înţelese că Dante le considera nişte târfe de duzină.

— Vino tu în camera mea, propuse Julia. Pe urmă te conduc eu.

— Acolo sunt amicele tale în călduri. De unde ştiu eu că nu veţi sări toate pe mine, să mă violaţi? Sunt un copil neştiutor.

Vorbele lui o amuzară pe Julia îndeajuns de mult ca să accepte să meargă în camera lui. Nu remarcase surâsul viclean al lui Dante. în timp ce se îndreptau spre apartamentul lui, ea îi spuse în glumă:

— Vreau să mă uşurez în bereta ta.

— Dacă pe tine te amuză, atunci mă amuza şi pe mine, îi răspunse Dante cu o figură împietrită.

Ajunşi în apartamentul lui, nu pierdură prea mult timp cu discuţiile. Julia îşi aruncă poşeta pe canapea, apoi îşi trase în jos corsajul rochiei, ca să i se vadă sânii, tot ce avea ea mai frumos. Dar Dante părea să facă excepţie, era unicul bărbat pe care nu-l interesau sânii.

El o duse în dormitor, îi scoase rochia şi lenjeria. Când Julia rămase goala, se dezbracă şi el.

Văzu că penisul lui era scurt, îndesat şi necircumcis.

— Trebuie să-ţi pui prezervativ, spuse femeia.

Dante o trânti pe pat. Julia era o femeie robustă, dar el o înşfăca şi o trânti Pe pat, aparent fără efort. Apoi o încalecă.

— îţi repet, pune-ţi prezervativ, insistă ea. Vorbesc serios.

în clipa următoare avu senzaţia că-i explodează capul. îşi dădu seama că bărbatul o plesnise atât de tare, încât aproape că-şi pierdu cunoştinţa. încercă şi se elibereze, dar, pentru cât era de scund, Dante se dovedi incredibil de puternic. Julia primi încă două palme, care făcură să-i ardă obrazul şi s-o doară dinţii. Apoi îl simţi cum o pătrunde. Bărbatul se mişcă în ea câteva secunde, apoi se lăsă greu deasupra ei.

Rămaseră îmbrăţişaţi, apoi el vru s-o întoarcă cu faţa în jos. Julia îl văzu că era din nou în erecţie şi înţelese că voia s-o penetreze anal.

— îmi place mult, şopti ea, dar trebuie să-mi iau nişte vaselină din poşeta.

Dante îi dădu voie să iasă de sub el şi Julia se duse în salon. Dante veni după ea până în uşa dormitorului. Amândoi erau dezbrăcaţi, iar el continua să' fie în erecţie. Julia scormoni prin poşetă, apoi, cu un gest teatral, scoase un pistol mic, argintiu. Era o piesă de recuzită dintr-un film în care jucase şi întotdeauna îşi imaginase cum ar fi fost să-l folosească în viaţa de toate zilele, îndreptă pistolul spre Dante, îşi depărta picioarele, aşa cum fusese învăţată săi facă în film, şi spuse:

— Acum mă îmbrac şi plec. Dacă încerci să mă opreşti, trag.

Spre uimirea ei, Dante, în pielea goală, izbucni într-un râs bine dispus.

Totuşi, Julia remarcă satisfăcută că nu mai era în erecţie.

Savura situaţia. Se şi imagina în apartamentul de la etaj, împreună cu Joan şi Loretta, făcând un haz nebun. îşi luă inima în dinţi şi-i ceru bereta, ca să urineze în ea.

De data aceasta, Dante fuse cel care o luă prin surprindere. Porni încet spre ea. Zâmbind, îi spuse cu blândeţe:

— E de calibru atât de mic, încât nu mă va opri, decât dacă ai noroc să mă împuşti în cap. Să nu foloseşti niciodată o arma mică. Vâri trei gloanţe în mine, după care eu vin şi te strâng de gât. Pe urmă, nici nu ţii bine arma. Nu-i nevoie să stai în poziţia asta, aşa n-ai forţă. Unde pui că s-ar putea să nu mă nimereşti. Jucăriile astea n-au pic de precizie. Mai bine aruncă obiectul şi hai să stăm de vorbă. După aceea, poţi să pleci.

Continuă să se apropie de ea şi Julia aruncă arma pe canapea. Dante o luă şi se uită la ea, clătinând din cap.

— O armă de jucărie? se miră el. Cu asta chiar că poţi să fii ucis. Clătină din cap dezaprobator şi aproape înduioşat. Ei, dacă ai fi o târfă adevărata, ai avea şi o armă adevărată. Prin urmare, cine eşti? O sili pe Julia să se aşeze pe canapea şi o forţă să stea pe loc, apăsându-şi degetele de la picioare pe parul ei pubian. Apoi îi deschise poşeta şi-i risipi conţinutul pe măsuţa de cafea. Scotoci prin despărţiturile poşetei, apoi scoase teancul de cărţi de credit şi permisul de conducere. Le studie cu atenţie şi zâmbi sincer încântat. Scoate-ţi peruca, îi ceru el. 221

Ridică un mileu de pe canapea şi-i şterse machiajul de pe faţă. Iisuse Hristoase, eşti Julia Deleree! exclamă Dante. Am regulat o stea de cinema! Degetele lui de la picioare o scormoneau între picioare. Nu te teme, spuse el. O sărută, apoi o întoarse, aplecând-o peste spătarul canapelei, cu fesele ridicate înspre el.

— Ai promis că mă laşi să plec, îi spuse aproape plângând Julia.

Dante îi sărută fesele, cu degetele înfipte în sexul ei. Apoi o pătrunse cu sălbăticie, făcând-o să urle de durere. Când termină, o bâtu cu tandreţe pe fund.

— Acum poţi să te îmbraci, spuse el. îmi pare râu că mi-am călcat promisiunea. Pur şi simplu, nu puteam rata şansa de a spune prietenilor mei că am regulat-o pe celebra Julia Deleree în fundul ei frumos.

Cross ceruse ca a doua zi de dimineaţă să fie trezit devreme. Avea să fie o zi încărcată. Trebuia să scoată toate chitanţele lui Dante din casieria cazinoului şi să se ocupe de birocraţia necesară pentru a le face dispărute. Trebuia să ia registrele supraveghetorilor de sala şi să le rescrie. După aceea trebuia să facă demersurile cuvenite ca actele limuzinei Rolls Royce să fie anulate. Giorgio pregătise deja actele legale, aşa că schimbarea oficială de proprietar urma să intre în vigoare abia după o lună. Giorgio era un maestru.

În toiul acestor ocupaţii fu întrerupt de un telefon al Lorettei Lang. Se afla la hotel şi voia să-l vadă fără întârziere. închipuindu-şi că era ceva în legătură cu Claudia, Cross ordonă paznicilor s-o conducă până în biroul lui. Loretta îl sărută pe amândoi obrajii, după care îi relata toată întâmplarea cu Julia şi Dante. îi spuse că individul se prezentase cu numele de Steve Sharpe şi că pierduse o suta de mii la masa de joc. Femeile fuseseră impresionate, iar Julia hotărâse să se culce cu el. Ele veniseră acolo doar la odihnă şi pentru o noapte de joc. Acum se temeau că Steve va dezlănţui un scandal. Cross dădu din cap înţelegător. „Ce tâmpenie a putut să facă Dante înaintea unei operaţiuni!” îşi spuse el. Pe deasupra, idiotul le mai dăduse şi jetoane negre pipiţelor pe care le agăţase.

— Sigur că-l cunosc pe individ, îi spuse el liniştit Lorettei. Cine sunt cele doua femei care te însoţesc?

Loretta îşi dădu seama că nu era cazul să-l mintă pe Cross. îi destăinui cele două nume. Cross zâmbi.

— Faceţi deseori astfel de lucruri?

— Trebuie să ne distrăm şi noi puţin, răspunse Loretta. Cross îi surise îngăduitor.

— Bine, spuse el. Prietena ta s-a dus în camera acestui bărbat. S-a dezbrăcat.

^ acum vrea să pretindă că a fost violată sau ce?

— Nu, nu, se grăbi să-i răspundă Loretta. Vrem doar să-şi ţină gura. Dacă vorbeşte, s-ar putea alege praful de cariera noastră.

— Nu va vorbi, o asigură Cross. E un tip bizar. Nu-i place să iasă în evidenţă. Dar ascultă-mi sfatul, nu vă mai încurcaţi cu el. Ar trebui să fiţi mai atente.

Pe Loretta o indispuse această ultimă remarcă. Cele trei femei hotărâseră să-şi continue escapadele. Doar nu erau să se lase intimidate de un singur incident nefericit. De fapt, nu se întâmplase nimic râu.

— De unde ştii că nu va vorbi? întreba ea. Cross o privi cu un aer grav.

— Am să-i cer această favoare, răspunse el.

După plecarea Lorettei, Cross ceru registrul cu toţi clienţii filmaţi de camera ascunsă de la recepţie. Cercetă paginile cu atenţie. Acum, ca se afla în' posesia informaţiei respective, îi era mai uşor să înţeleagă de ce se deghizaseră cele doua prietene ale Lorettei. Dante făcuse o prostie că nu încercase să obţină; aceleaşi date.

Pippi veni în apartamentul lui Cross ca să ia prânzul, înainte de a pleca la

Los Angeles ca să verifice daca totul era pregătit pentru operaţiunea Big Tim. Cross îi povesti tot ce aflase de la Loretta.

Pippi clătină din cap.

— Imbecilul ar fi putut rata întreaga operaţiune, dând peste cap sincronizarea diverselor etape. Pe deasupra, continuă să poarte bereta aceea blestemata, deşi i-am spus să renunţe la ea.

— Ai grijă ce faci, îl sfătui Cross. Fii cu ochii pe Dante.

— Eu am conceput planul operaţiunii, nu are cum să dea greş, răspunse

Pippi. Diseară, când am să-l întâlnesc pe Dante la Los Angeles, am să-i repet încă o dată detaliile acţiunii.

Cross îi povesti cum aranjase Giorgio actele maşinii, astfel ca Tim să nu devină proprietarul limuzinei decât peste o luna, ca după moartea lui hotelul să reintre în posesia automobilului.

— E tipic pentru Giorgio, întări Pippi. Don ar fi lăsat ca maşina să revină moştenitorilor.

Două zile mai târziu, Big Tim Hoţomanul plecă din Las Vegas cu o datorie de şaizeci de mii de dolari faţă de hotelul Xanadu. Luă un avion de seară până la Los Angeles, se duse la biroul lui şi lucră câteva ore, după care' merse cu maşina la Santa Monica, să cineze cu fosta lui soţie şi cu cei doi copii. Avea buzunarele ticsite cu bancnote de cinci dolari, pe care le dâdUj copiilor, împreună cu o cutie de carton cu dolari de argint. îi înmâna soţiei! 223 cecul cu pensia alimentară şi de întreţinere, fără care nu i-ar fi fost permis să-şi viziteze familia. După ce copiii se duseră la culcare, încercă s-o îmbrobodească cu vorbe dulci, dar femeia refuză să-l primească în patul ei, ceea ce nici el nu dorea cu adevărat după Las Vegas. Nu strica totuşi să încerce, doar era pe gratis.