Mario Vargas Llosa

— Ah! a spus slăbănogul de Higueras. îţi cheltuiai jumătate din câştig la bordel, iar cealaltă jumătate cumpărându-i cadouri. Halal băiat!

— Nu, a zis Jaguarul. La bordel nu cheltuiam mare lucru, femeile nu-mi luau bani.

— De ce-ai făcut asta? a întrebat Teresa.

Jaguarul n-a răspuns: scosese mâinile din buzunare şi se juca acum cu degetele.

— Erai îndrăgostit de mine? a spus Teresa; el a privit-o, dar ea nu s-a înroşit; expresia ei era liniştită şi uşor intrigată.

— Da, a zis Jaguarul. De aia m-am bătut cu băiatul ăla de pe plajă.

— Erai gelos? a spus Teresa. în glasul ei era ceva care 1-a surprins: o prezenţă indefinită, o fiinţă neaşteptat de independentă şi mândră.

— Da, a zis Jaguarul. De aia te-am insultat. M-ai iertat?

— Da, a spus Teresa. Dar trebuia să te întorci acasă. De ce nu m-ai mai căutat?

— Mi-era ruşine, a zis Jaguarul. Dar te-am căutat o dată, când 1-au prins pe slăbănog.

— I-ai vorbit şi de mine! a spus slăbănogul de Higueras, umflându-se în pene. Atunci înseamnă că i-ai spus într-adevăr totul?

— Şi nu mai stăteai acolo, a spus Jaguarul. Locuiau alti oameni în casa ta. La fel şi într-a mea.

— Eu m-am gândit mereu la tine, a zis Teresa. Şi a adăugat, plină de înţelepciune: Ştii, pe băiatul ăla pe care 1-ai bătut pe plajă nu 1-am mai văzut niciodată.

— Niciodată? a zis Jaguarul.

— Niciodată, a spus Teresa. N-a mai dat pe la plajă. A izbucnit în hohote de râs; părea că uitase de povestea cu furturile şi cu bordelurile; ochii îi zâmbeau nepăsători şi veseli. Sigur s-a speriat. S-o fi gândit c-o să-1 iei iar la bătaie.

— îl uram, a zis Jaguarul.

— Mai tii minte cum veneai să mă aştepţi la ieşirea de la şcoală? a spus Teresa.

Jaguarul a dat din cap în semn că da. Mergea foarte aproape de Teresa şi, uneori, braţul său se atingea de ea.

— Fetele credeau că eşti iubitul meu, a zis Teresa. Te porecliseră „Bătrânul”. Erai tot timpul aşa de serios…

— Dar tu? a spus Jaguarul.

— Da, a zis slăbănogul de Higueras. Aşa-i! Ea ce făcuse în toată vremea asta?

— N-a terminat şcoala, a spus Jaguarul. A intrat ca secretară la un birou. Acum lucrează tot acolo.

— Şi mai ce? a zis slăbănogul de Higueras. Qti armăsari i-au dat târcoale, câţi iubiţi a avut?

— Am ieşit cu un băiat, a spus Teresa. Poate te duci şi-1 iei şl pe ăsta la bătaie. »•

Au izbucnit în râs amândoi. Făcuseră mai multe tururi în jurul casei. S-au oprit pentru o clipă la colţ, apoi, fără ca vreunul să spună ceva, şi-au continuat plimbarea.

— Ei, drăcie! a zis slăbănogul. Deci de aici lucrurile au început să ia o întorsătură favorabilă. Ţi-a mai povestit şi altceva?

— Tipul ăla a lăsat-o cu buzele umflate, a spus Jaguarul. N-a mai căutat-o. într-o zi 1-a văzut plimbându-se de mână cu o fată bine, de familie avută, înţelegi? Zicea că în noaptea aia n-a mai putut dormi şi că se gândise să se călugărească.

Slăbănogul de Higueras a râs cu hohote. Mai isprăvise un pahar de tărie şi i-a făcut semn băiatului care servea să i-1 mai umple o dată.

— Era îndrăgostită de tine, n-ai ce zice, a spus slăbănogul de Higueras. Dacă n-ar fi fost, nu ţi-ar fi povestit niciodată lucrurile astea. Fiindcă femeile sunt îngrozitor de vanitoase. Şi tu ce-ai făcut?

— îmi pare bine că tipul ăla te-ai părăsit, a spus Jaguarul. Bine a făcut. Ca să ştii cum mă simţeam eu câhd tu te duceai la plajă cu tipul pe care 1-am scărmănat.

— Şi ea? Şi ea? a zis slăbănogul.

— Eşti rău, a spus Teresa.

Apoi s-a prefăcut că-1 loveşte. Dar n-a coborât mâna pe care d ridicase în glumă, a ţinut-o în aer, în vreme ce ochii ei au devenit brusc grăitori, îl sfidau cu o fericită insolentă. Jaguarul a prins-o de mâna cu care îl ameninţa. Teresa s-a lăsat trasă spre el, şi-a sprijinit faţa de pieptul lui şi 1-a îmbrăţişat cu mâna liberă.

— Era pentru prima oară când o sărutam, a zis Jaguarul. Am sărutat-o de mai multe ori; pe gură, vreau să zic. Dar şi ea m-a sărutat.

— Se-nţelege, colega, a spus slăbănogul. Desigur, se înţelege de la sine. Şi după cât timp v-aţi căsătorit?

— La scurtă vreme, a zis Jaguarul. După cincisprezece zile.

— Ce grabă! a spus slăbănogul. Ţinea din nou paharul cu ţuică în mână şi-1 învârtea cu îhdemânare: lichidul transparent ajungea până la marginea paharului şi apoi se retrăgea.

— A doua zi, a venit să mă aştepte la agenţie. Ne-am plimbat o vreme şi pe urmă ne-am dus la film. în seara aia mi-a spus că-i povestise mătuşă-sii totul şi că aia se înfuriase la culme. Nu voia să mă mai vadă.

— Ce tupeu! a spus slăbănogul de Higueras. Ştersese jumătate de lămâie direct în gură şi acum apropia de buze paharul cu o privire în care licărea lăcomia. Şi ce-ai făcut?

— Am cerut un avans de la bancă. Administratorul e^un om de treabă. Mi-a dat opt zile de concediu. Mi-a zis: „îmi place să văd cum se sinucide lumea, însoară-te şi gata, dar lunea viitoare să fii aici, la opt fix.”

— Zi-mi ceva şi de ciocănitoarea de mătuşă-sa, a spus slăbănogul de Higueras. Până la urmă, te-ai dus s-o vezi?

— Mai târziu, a zis Jaguarul, în aceeaşi seară, când Teresa mi-a povestit întâmplarea cu mătuşă-sa, am întrebat-o dacă vrea să se mărite cu mine.

— Da, a spus Teresa. Eu vreau. Dar ce facem cu mătuşa?

— Ducă-se dracului, a zis Jaguarul.

— Jură-mi c-ai zis chiar aşa, a spus slăbănogul de Higueras.

— Da, a zis Jaguarul.

— Să nu vorbeşti urât în faţa mea, a spus Teresa.

— E o fată foarte simpatică, a zis slăbănogul de Higueras. Din ce-mi povesteşti, văd că-i simpatică. Nu trebuia să zici aşa despre mătuşă-sa.

— Acum mă împac bine cu ea, a spus Jaguarul. Dar când ne-am dus s-o vedem, după ce ne-am căsătorit, mi-a tras o palmă.

— Trebuie să fie o femeie straşnică, a spus slăbănogul de Higueras. Unde te-ai însurat?

— In Huacho. Popa nu voia să ne căsătorească, fiindcă nu se făcuseră strigările şi nu ştiu ce alte lucruri. Am trecut prin clipe grele.

— îmi închipui, cred şi eu, a zis slăbănogul de Higueras.

— Dar dumneata nu vezi c-am răpit-o? a spus Jaguarul. Nu vezi că rămân fără bani? Cum vrei să mai aştept încă opt zile?

Uşa de la sacristie era deschisă şi Jaguarul a zărit în spatele capului chel al preotului o bucată din zidul bisericii; pe,< tencuiala murdară şi crăpată se distingeau mai multe ex-voto? uri de argint. Preotul îşi ţinea braţele încrucişate pe piept, mâinile se încălzeau la subsuori ca într-un cuib; avea ochi de şmecher şi totodată de om bun. Teresa sta lângă Jaguar, cu gura neliniştită, cu privirea speriată. La un moment dat, a izbucnit în plâns.

— Când am văzut-o plângând, m-a apucat furia, a spus Jaguarul. L-am luat de gât pe popă!

— Nu se poate! a zis slăbănogul. Chiar de gât?

— Da! a spus Jaguarul. Era gata să se sufoce, îi ieşiseră ochii din cap.

— Ştiţi cât costă? a zis preotul, frecându-şi gâtul.

— Mulţumesc părinte, a spus Teresa. Mulţumesc foarte mult, părinte!

— Cât? a zis Jaguarul.

— Cât ai? a întrebat preotul.

— Trei sute de soli, a spus Jaguarul.

— Jumătate, a zis preotul. Nu pentru mine, ci pentru săracii mei.

— Şi ne-a cununat, a spus Jaguarul. A fost de treabă. A cumpărat o sticlă de vin din banii lui şi-am băut-o în sacristie. Teresa s-a cam ameţit.

— Şi mătuşă-sa? a spus slăbănogul. Vorbeşte-mi despre ea, te rog.

— Ne-am întors la Lima a doua zi şi ne-am dus s-o vedem. I-am spus că ne-am căsătorit şi i-am arătat certificatul pe care ni-1 dăduse popa. Atunci mi-a tras o palmă. Teresa s-a înfuriat şi i-a zis eşti o egoistă şi aşa şi pe dincolo, în cele din urmă, s-au pus amândouă pe bocit. Bătrâna zicea c-o lăsăm singură şi c-o să moară ca un câine. I-am promis c-o s-o luăm să stea cu noi. Atunci s-a liniştit şi a chemat vecinii şi le-a zis că trebuie să sărbătorească împreună căsătoria noastră. Nu-i o femeie rea, putin cam cicălitoare, dar nu se bagă într-ale mele.

— Eu n-aş putea trăi cu o bătrână, a spus slăbănogul de Higueras, abandonând brusc povestea Jaguarului. Când eram mic, locuiam cu bunica, o nebună, îşi petrecea ziua vorbind de una singură şi urmărind nişte găini pe care numai ea le vedea. Mă umplea de groază. De câte ori văd o bătrână, îmi aduc aminte de bunica. N-aş putea sta cu o bătrână, toate-s cam sărite de pe fix.

— Şi-acuma ce-o să faci? a zis Jaguarul.

— Eu? a spus slăbănogul de Higueras. Nu ştiu. Mai întii, o să trag o beţie zdravănă. Pe urmă, oi vedea eu! Vreau să hoinăresc o vreme. N-am mai văzut strada de mult.

— Dacă vrei, a spus Jaguarul, hai la mine. Pentru o vreme.

— Mulţumesc, a zis slăbănogul de Higueras, râzând. Dacă mă gândesc bine, cred că nu. Ţi-am zis că nu pot trăi cu babele. Şi-apoi nevastă-ta probabil că nu mă are la suflet. Mai bine să nu ştie c-am ieşit. O să trec într-o zi să te caut la agenţia unde lucrezi, să te iau la un păhărel. Mie îmi place să stau de vorbă cu prietenii. Dar nu ne putem vedea prea des; tu ai devenit un om serios, nu eşti genul meu.

— Rămâi tot în branşă? a spus Jaguarul.

— Vrei să zici dacă o să mă ţin tot de hoţii? Slăbănogul de Higueras făcu o grimasă. Bănuiesc că da. Şi ştii de ce? Pentru că, după cum zicea Culepe, capra trage la munte. Dar acum ar fi mai bine să mă car din Lima.

— Eu sunt prietenul tău, a zis Jaguarul. Spune-mi dacă te pot ajuta cu ceva.

— Poţi, a zis slăbănogul. Plăteşte păhărelele astea. Sunt lefter.

SFÂRŞIT