Materia medica

Mercurius corrosivus

(Biclorura de mercur)

Merc-c.

 

Deşi multe dintre caracteristicile remediului Mercurius solubilis se regăsesc şi la Mercurius corrosivus, acesta din urmă se deosebeşte prin violenţa manifestărilor, arsurile intense ale excoriaţiilor şi extensia rapidă a leziunilor distructive

 

   Tropism mare pentru:

• 
  ochi
  
• 
  tub digestiv (dizenterie)
  
• 
  organe urinare
  

 

Generalităţi:

• 
  scurgeri care produc arsuri şi excoriere;
  
• 
  agravare generală noaptea;
  
• 
  -tenesme;
  
• 
  -tendinţă la ulceraţii şi hemoragii
  

 

Cap:

• 
  irită cu arsuri intense, lacrimaţie şi fotofobie;
  
• 
  ulceraţii ale conjunctivei;
  
• 
  faringită sau ulceraţii cu arsuri intense şi dureri, şi dorinţa constantă de a înghiţi, deşi pacientul simte dureri foarte mari când înghite;
  
• 
  dureri în gât şi apăsare în gât, agravate de atingeri exterioare;
  
• 
  spasme în gât sau în esofag când înghite;
  
• 
  salivaţie;
  
• 
  pioree;
  

 

Gastro-intestinal:

 

• 
  colită sau dizenterie cu tenesme constante, încordare care nu relaxează nici după evacuare;
  
• 
  diaree cu sânge, cu mucus; arsuri la defecaţie;
  
• 
  diaree cu senzaţia că materiile evacuate sunt fierbinţi;
  

 

Uro-genital:

• 
  cistită cu nevoia puternică de a urina; deseori senzaţia nu se ameliorează după urinare; tenesme; nevoie constantă de urinare;
  
• 
  dizurie, arsuri dinspre uretră;
  
• 
  uretrită cu scurgeri purulente, arsuri intense şi excoriere;
  
• 
  fimoză; balanită;
  

 

Indicaţii clinice:

  Balanită; Boala Crohn; Cistită; Colită; Faringită; Fimoză; Irită; Uretrită.

 

Comparaţii:

- Canth.: Nevoia de a evacua din intestin şi vezica urinară, tenesme, diaree hemoragică, urină hemoragică, arsuri şi excoriere;

- Merc., Nux-v., Ars.

  

 

Mercurius cianatus

(Cianura de mercur)

 

A fost folosit mai mult în formele maligne de difterie, cu membrane cenuşii, rapid propagate în nas şi pe o mare suprafaţă şi cu exudaţie mai intensă şi putenică decât la celelalte remedii mercurice. Indicată în ulceraţii fagedenice (larg extinse).

 

 

 

Mercurius iodatus flavus

(Proto-iodura de mercur)

 

Remediu mai mic:

   Preferă lateralitatea dreaptă, mai ales în faringite, dar şi în otite, amigdalite, etc. , chiar şi pentru dureri nevralgice pe partea dreaptă.(de ex. în nevrita braţului drept, întâlnită la scriitori: durerea este penibila în repaos sau în camera caldă dar se ameliorează mergând în aer liber, modalitate proprie numai acestui compus mercuric)

 

  

Mercurius iodatus ruber

(Bi-iodura de mercur)

 

Are preferinţă pentru partea stângă.

   Remediu esenţial pentru amigdalită în stânga sau faringită în stânga, chiar mai folositor în astfel de cazuri decât Lachesis.

   Ca şi precedentul, în cazul ulceraţiilor, are o rapidă tendinţă la induraţie şi extindere (fiind preferat odinioară în terapia cu preparate mercurice a vechilor sifilitice).

MERCURlUS – II

 

Dr. Gabriela Făgărăşanu, Dr. Georgeta Georgescu. Dr. Sorina Soescu,

Dr. Mituţa Birta, Dr. Alexandru Amarfei

- Fundaţia Medicală Pro-Homeopatia -

 

PREMlZE

 

ln ultima vreme pacienţii care ni se adresează prezintă din ce în ce mai des tablouri justiţiabile de Mercurius. Prin utilizarea lui frecventă  am observat aspecte interesante ale acestui policrest, dar mai ales relaţiile lui cu alte remedii. Mathias Dorcsi înca drează Mercurius (vivus, solubilis) în diateza luezinică , la fel ca Vanier care îl consideră remediul ce desemnează cel mai bine diateza distructivă . În ul tima vreme însă Dorcsi vorbeşte de o diateză scrofulos-reumatică, cu alte cuvinte despre o diateză limfatică, în care problemele imunitare şi dezordinea mezen chimală marchează momentul de evoluţie către diateza distructivă . Şcoala austriacă  de homeopatie vorbeşte şi despre o diateză scrofulo-reumatoid - distructivă , despre scofuloză  ca despre o tuberculoză în care sunt interesate sistemul osos şi aparatul ganglionar. lpoteza avansată ar fi aceea că  distrucţia, având ca remediu ilustrativ Mercurius, ar putea fi blocată , în evoluţia sa, de către acest remediu. Astfel am putea privi Mercurius ca un fel de avanscenă , încă reductibilă şi corijabilă, a unui început de degringoladă  imunitară .

Admiţând că  Mercurius este centrul în jurul căruia gravitează acest proces imunitar distructiv, ne putem explica de ce apar atâţia bolnavi blocaţi diatezic ce necesită  acest remediu. Tratamentul homeopat ar trebui să  oprească  evoluţia bolnavului către haosul diatezei distructive şi eventual să-i permită întoarcerea către diateza lui înăscută, deci întoarcerea în propriile limite. Întoarcerea nu se poate face direct ci numai pe acelaşi drum pe care s-a ajuns în acel punct, întoarcere condusă (sau îndusă) de medicamente înrudite. Cu alte cuvinte, întoarcerea din diateza distructivă nu se poate face utilizănd doar Mercurius ci şi medicamente homeo patice complernentare lui.