Mercurius solubilis
Sursa: http://teleianuhomeopat.3x.ro/mercurius.htm
Profil
•Mercurul este un agent iritant, inflamator şi distructiv a cărui acţiune este universală asupra organismului.
•Este unul din cele mai mari şi importante remedii homeopatice.
•Este un remediu cu un mare polimorfism simptomatologic, care permite cu mare greutate să se găsească o punte de coerenţă între unele din aceste simptome, uneori absolut antagoniste şi neaşteptate.
•Totodată este unul dintre remediile cele mai schimbătoare, cu cele mai multe agravări la factorii înconjurători şi cu foarte puţine ameliorări.
Tabloul intoxicaţiei cu mercur
În intoxicaţia acută provocată de Mercur, se observă următoarele manifestări :
- Inflamaţie dureroasă a tubului digestiv, cu:
- stomatită, gingivită, salivaţie, fetiditate a halenei,
- faringită,
- greţuri şi vomismente de materii filante şi sanghinolente,
- diaree sanghinolentă de tip dizenteric;
- albuminurie, hematurie, anurie,
- hemoragii polimorfe,
- slăbirea contracţiilor cardiace,
- încetinirea respiraţiei,
- sudori reci, vâscoase,
- colaps.
Moartea se produce în 24-30 ore în stările supraacute, în următoarele 12-15 zile în cele acute.
Acţiunea sa asupra sistemului nervos cerebro-spinal
- agitaţie motorie, tremurături mici ale extremităţilor, limbii şi buzelor;
- chiar paralizii flasce şi fără atrofie, cu preferinţă pentru muşchii
extensori;
- depresie cerebrală foarte puternică, într-un stadiu mai avansat.
Acţiunea sa asupra sistemului nervos vegetativ
În sfera vegetativă Mercurius influenţează în mod particular tubul digestiv şi aparatul urinar ;
- în privinţa tubului digestiv el acţionează, inflamând amigdalele,
ficatul, intestinul, glandele salivare, pancreasul.
- iritaţia arborelui urinar, după o primă fază de excitaţie diuretică,
determină fenomene inflamatorii cu reducerea sau chiar
suprimarea funcţiilor renale.
Acţiuni asupra altor organe şi ţesuturi
• În stare acută, Mercurius excită circulaţia producând bufee sanghine ale feţei.
•În intoxicaţiile prelungite şi profunde, el perturbă într-atât nutriţia organismului încât se ajunge la emaciere caşectică. El alterează sângele fluidificându-l, distrugând sau deformând globulele roşii, aparând frecvent hemoragii cauzate de aceste alteraţii sanghine şi de caracterul ulcerant al inflamatiilor sale.
De fapt, toate ţesuturile sunt atacate de Mercurius:
- la nivelul ţesutului limfatic: adenite acute şi cronice.
- la nivelul mucoaselor: stări inflamatorii cu catar, mai întâi clar apoi muco-purulent;
- la nivelul pielii: erupţii variate, acute şi cronice, mergând de la simplul eritem în limfangite, la erupţii veziculoase, papulo- pustuloase, sifiliforme, în timp ce secreţia sudorală este extrem de
mult crescută.
- la nivelul articulaţiilor: se manifestă de asemenea, în mod particular, iritaţia ţesutului fibros şi seros ;
- la nivelul ţesutului subcutanat şi al oaselor: se notează o stare inflamatorie a ţesutului celular subcutanat şi ţesutului osos, inflamaţia prinzând în special periostul şi oasele lungi
În toate stările inflamatorii provocate de Mercurius există tendinţa producerii de:
==> supuraţii;
==> ulceraţii
==> necroze.
Ca orice metal, determină procese cronice lente şi prelungite.
Intoxicaţia cronică provocată de Mercur redă tabloul frapant al diferitelor manifestări ale sifilisului. Acesta pare a fi şi aşa zisul “geniu al remediului”, întrucât există o mare similitudine, pe de o parte, între simptomele intoxicaţiei cronice şi cele ale patogeneziei sale şi între manifestările nu numai primare şi secundare ci şi cele parasifilitice ale centrilor nervoşi.
Această similitudine este subliniată odată mai mult şi prin marea modalitate a acestui remediu, agravarea nocturnă a simptomelor.
Caracteristici generale clinice
Tabloul clinic al manifestărilor sale inflamatorii acute, de tip scofulos, inclusiv caracterul lor distructiv încă de la început, se aseamănă cu cele ale terenului ereditar sifilitic.
De aceea, influenţa lui terapeutică antiinflamatorie îl indică în acele stări acute în momentul în care inflamaţia intră, ca şi la Pulsatilla, în stadiul de “cocţiune”, după Aconitum, Belladonna, Bryonia.
Trebue menţionată şi apariţia, pe prima scenă a simptomelor sale, a hipersecreţiei glandelor digestive, în mod special salivaţia sa caracteristică, cu gust metalic, un simptom concomitent foarte obişnuit al acestui remediu. Ca tipologie, Mercurius corespunde temperamentelor limfatico-nervoase, hidrogenoide, simpaticotonice.
Sindroame dominante
a) Sindromul de astenie cu tremurături fine;
b) Sindromul sifiloid şi scrofuloid : adenite, tulburări osoase,
ulceraţii;
c) Sindromul de hipersecreţie generală;
d) Sindromul anemic;
e) Sindromul de inflamaţie tisulară : abces, flegmon; catar;
f) Sindromul oro-faringian : inflamaţie; ulceraţie, difterie;
g) Sindromul dizenteric;
h) Sindromul de inflamaţie urinară : dizurie, cistită, anurie;
i) Sindromul cutanat : erupţii veziculo-papuloase, supurante.
Această enumerare justifică afirmaţia privind universalitatea atingerilor morbide manifestate de Mercurius, dar şi dificultatea stabilirii de repere simptomatologice specifice.
Găsim aici persoane:
= cu trăsături morale alese, paşnice şi creative, dar şi
= persoane cu trăsături amorale, josnice, cu impulsii distructive.
Istoria mercurului şi geniul remediului
Materia medicală a acestui remediu este extrem de abundentă şi polimorfă, cu simptome într-atât de variate şi opuse pe plan fizic şi mental încât apare prea puţină coerenţă între ele.
Pentru a memoriza şi alimenta intuiţia noastră privind acest remediu, ar fi binevenite câteva idei de sinteză, sau un oarecare fir călăuzitor... Paradoxal pentru acest metal care este cu siguranţă un excelent conductor !
Pentru a atinge acest scop, mai multe căi ni s-au părut posibile şi complementare : fiziologia, fizica, chimia, alchimia, astronomia şi mitologia, ca mijloace de pătrunde la spiritul remediului, de-a lungul a ceea ce oamenii au descoperit legat de acest subiect al Mercurului, de utilitatea lui, a rolului său în viaţa umană şi simbolurile pe care el le-a evocat încă din Antichitate.
După o primă analiză a datelor din diferitele surse, apar esenţiale două cuvinte-cheie pentru înţelegerea nucleului Mercur:
a.Mercurul „transmiţător”
b.Mercurul, corp străin
a.Mercurul „transmiţător-conductor”
Termenul de Mercur a fost introdus în secolul VI, de alchimişti, pentru a desemna metalul Hydrargir (Hg) – cuvânt grec latinizat semnificând „argintul lichid” – conferindu-i simbolul celei mai apropiate planete de Soare. Uimitoarele proprietăţi ale acestui corp, singurul metal lichid la temperatura obişnuită, foarte sensibil la orice variaţie fizică a mediului ambiant şi de aparenţă foarte instabilă (ca bula de mercur), le-a reamintit rapiditatea şi neîncetatele salturi sclipitoare pe cer, ale planetei Mercur. Le denumeau, de aceea „argint viu”.
Acest metal greu (z = 80), care este absent în corpul uman, nu există în stare pură pe planeta noastră, ci sub formă de sulfură de mercur sau cinabru (HgS). El posedă proprietăţi foarte originale din punct de vedere fizico-chimic : o foarte slabă reactivitate proprie, ceea ce face ca el să absoarbă şi să transmită foarte uşor toţi stimulii fizici, cum ar fi variaţiile de presiune (de aici folosirea lui la barometre, regulatoare tehnice, joje, etc. ) de temperatură (termometre), sau de diferenţe de potenţial electric (comutatoare, redresoare de curent, etc.) şi tot felul de stimuli chimici, conferindu-i puterea de a se amalgama cu toate metalele grele şi uşoare (termenul de amalgam, la origine, se referea numai la combinarea mercurului cu aurul).
Această proprietate de transmiţător este în analogie cu caracteristicele zeului Mercur al Italicilor, asimilat zeului grec Hermes, dotat cu sandale înaripate pentru a se putea ridica şi deplasa cu uşurinţă ; el este mesagerul diligent al lui Jupiter, cel care transmitea oamenilor, mesajele zeilor din Olimp, şi vice-versa. El este de asemenea zeul călătoriilor (statuile sale jalonau marile drumuri şi răscruci romane) şi, pe deasupra, zeul negustorilor, al comercianţilor.
Altfel spus, el reprezintă un principiu de legătură, de schimburi şi de adaptare. El este unul din simbolurile inteligenţei ingenioase şi realizatoare care prezidează comerţul. La partea sa opusă, el este de asemenea simbolul intelectului pervertit şi al respingerii regulilor sociale, şi deci zeul protector al celor ce înşeală şi fură.
Regăsim această alternativă în însemnul caduceei, atribut al lui Mercur, care reprezintă confruntarea dintre principiile contrare şi complementare, singurul mijloc de a accede la inteligenţă şi la socializare : sus şi jos, stânga şi dreapta, masculin şi femenin, rigiditate şi supleţe, bine (arborele cunoaşterii) şi rău (şarpele).
În acest fel, Mercur, zeu inteligent, este de asemenea şi zeul medicinii !...care ajută medicul să înţeleagă, să găsească un echilibru între forţele opuse în el, ca în cazul pacientului său, şi să se înalţe reprimând instinctele sale.
b.Mercurul, corp străin
Din punct de vedere chimic, mercurul este total absent în corpul uman. El este foarte toxic; este un caustic distrugător, în special al parenchimelor. El incearca să se combine, amalgameze, cu toate metalele grele şi uşoare ale organismului, şi în acest fel să perturbe, de fapt să pervertească practic toate metabolismele (Na, Cl, Cu, S, Pb, Zn, Ca, Mg, Alb, etc.) şi aparatele cele mai nobile (ochi, hematopoieză, muşchi, sistem nervos, coagulare, oase, apărare imunitară, etc. ) .
În alchimie, întoarcerea la mercur este intoarcerea la soluţie, ceea ce reprezintă o regresie totală la o stare nediferenţiată. Regăsim acelaşi gen de simbolism în medicina chineză, unde mercurul este extras dincinabru, drogul imortalităţii, pentru că este constituit din două corpuri opuse şi complementare : sulful şi mercurul ; primul este un element de foc, mascul, yang iar cel de al doilea, apă, femela, yin, şi deci influenţabil şi dotat cu o mare plasticitate.
In acelaşi fel, bolnavul Mercurius este influenţabil, deschis, hipersensibil la mediul exterior şi capabil să se adapteze la situaţii dificile, câteodată chiar să aibă o conştiinţă „elastică”, părăsind atunci căile moralei.
Copilul Mercurius
După coloratura sa miasmatică, copilul Mercurius va putea evolua în direcţii opuse, mercurul având totdeauna un dublu sens, datorită faptului că el se poate adapta la orice;
= fie în sensul bun, şi va fi un realizator pozitiv, la „sensul bun” pragmatic, cel care înţelege totul, în maniera lui Hermes, zeul hermetismului, adică al misterului şi artei de a descifra;
= fie în sensul rău, şi va putea deveni anticonformist, asociabil, mincinos, hoţ, pervers, anormal, purtător de anomalii luetice, distrugător moral pentru alţii şi fizic pentru el (ulcere, carii, patologie osoasă, distrugeri parenchimatoase, etc.), abrutizat şi stupid.
Cităm aici comentariile Dr Didier Grandgeorge :
« Precis datorită mesajului divin, de la proximitatea lui cu soarele, Mercurul are misiunea de a transmite acest mesaj restului umanităţii. El are, pentru aceasta, mijloacele, cu curajul său, îndrăsneala sa, autoritatea sa, elocinţa sa.
Totuşi, perversiunea îl pândeşte şi, prin egocentrism, el este tentat să deturneze mesajul pentru propria sa folosinţă. Chiar tipul de delict al Mercurului este delictul iniţiatului...foarte precoce în ale zeilor secrete.
Mercurius remediu sifilitic, oedipian, va putea să-şi ucidă tatăl (impulsie bruscă de a ucide pe cei pe care îi iubeste mai mult), odată ce le cunoaşte mesajul, pentru a-l folosi pentru el-însuşi şi a manipula pe ceilalţi cu vârful nasului.
B. Prezentarea simptomelor:
Mercurius solubilis
Stări mentale
introvertit, închis în sine, intens emoţionabil şi suspicios;
impulsuri lăuntrice, violente deseori, idei distructive (să înjunghie pe cineva, etc.);
impulsul de a ţipa;
grabă, iritabilitate;
precocitate;
teamă de: boală, moarte, demenţă, întuneric, cimitire, locuri înalte, fantome, oameni;
agorafobie, teamă de sărăcie (zgârcenie accentuată);
răspunde lent, se bâlbâie;
anxietate şi panică, atacuri de panică cu teamă puternică de demenţă;
dereglări compulsive (porniri nestăpânite, irezistibile, ritualuri, constrângeri auto-impuse);
retras, deprimat; impulsuri sinucigaşe;
Generalitati:
remediu luezinic;
agravare generală noaptea;
agravare şi la frig şi la căldură (Nat-c., Ip.);
agravare când se încălzeşte în pat;
agravare la vreme umedă;
agravare în aer liber;
scurgeri cu miros respingător;
scurgeri suprimate cu agravări consecutive;
mare debilitate şi slăbiciune;
agravare generală de la transpiraţie;
sudori nocturne; ptialism
înfăţişare: figură palidă, serioasă, pielea feţei are pete şi e translucidă ca marmura;
Cap:
acnee cronică din care se elimină serozitate şi puroi, lăsând cicatrici;
rinită cronică, rinoree verzuie şi arsuri în nas;
afte în gură şi pe limbă; ulceraţii bucale şi faringiene;
otită acută sau cronică;
limbă amprentată de dinţi;
gust metalic în gură;
respiraţie cu miros greu, respingător;
salivaţie excesivă, mai ales noaptea în pat;
gingivită; dureri de dinţi;
Gât:
faringită acută sau cronică, limbă încărcată şi salivaţie;
adenopatie cervicală;
pielea gâtului şi pieptului, în partea superioară, se înroşeşte după o emoţie
puternică (Nat-m.);
Gastro-intestinal:
doreşte pâine cu unt, dulciuri, sare;
aversiune: dulciuri, sare, anghinare;
gastro-enterită acută cu diaree şi senzaţia de ne-evacuare completă;
scaun cu miros greu;
colită ulcerată;
Uro-genital:
nevoi frecvente de a urina
hemoragie uretrală
ulcere ale prepuţului şi glandului
dureri înţepătoare, deşirante, ovariene
lactaţie în timpul menstrelor (nu in sarcină)
Lactaţie în locul menstrelor
prurit vaginal cu arsuri
înclinaţii sexuale intense, uneori pervertite;
ejaculare prematură;
paleativ în cancerul uterin şi de sân (Kent)
Extremităţi:
tremur general, în special al mâinilor, mai accentuat când scrie sau mănâncă
secuse musculare, mişcări convulsive, dezordonate (copii) -folosit în paralizia agitantă
“Tremurăturile, slăbiciunea, sudorile, fetiditatea, supuraţiile şi ulceraţiile, ca şi agravarea nocturnă şi agravarea la căldură şi la frig, constitue ceea ce impresionează la acest remediu” (Kent)
Piele:
eczemă; prurit, agravat la căldura patului sau când transpiră;
ulceraţii ale pielii, de obicei superficiale şi cu tendinţa de a se extinde;
erupţii cu miros respingător, ce lasă cicatrici; psoriasis; furunculi; erizipel;
Dostları ilə paylaş: |
