Materia medica
Pulsatilla o. Anemone pratensis (Puls)
Yüklə 3,12 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Incompatibil cu
- Antidotat de
- Pulsatila – Dr. Teleianu
Pulsatilla o. Anemone pratensis (Puls)„Mimoza/Anima“ „Raritate“
Urmeaza bine: Multe remedii Urmat bine de: Multe remedii Intermediar: la femei de varste medie Ars. Bry. Chin. Nux-v. Rhus-t. Sulph. Tub in Reconvalescenta Incompatibil cu: Ars. Bell. Cham. Lach. Nat-c. Nux-m. Nux-v. Sec. Sep. Rhus-t. Otita + in dilutii joase/inceput de raceala/ mâncare grasa/ manie Antidoteaza: Agar. Ambr. Am-b. Alum. Ant-c. Ant-t. Anthraci. Arg met. Arg-n. Arum-t. Asaf. Aur. Bell. Bry. Calc-ar. Calc. Canth. Cham. Chin. Chinin-s. Cimuc. Coff. Colch. Cupr. Cycl. Euphr. Ferr. Ferr-p. Gels. Ham. Ign. Jac. Kali-bi. Kali-m. Lil-t. Lyc. Mag-c. Mag-m. Merc. Nat-hchls. Nat-s.Nit-ac. Nux-v. Op. Pip-m. Plat. Plb. Psor. Ran-b. Ran-s. Rheum. Rhus-t. Sabad. Sabal. Sabin. Sel. Spig. Stann. Stram. Sulph. Sul-ac. Sulo-ac. Tab. Tarent. Thuj. Tub. Valer. Vario. Verat. Viol-t. Ziz. Otravire cu ciuperci otravitoare. Whisky. Aburi de mercur şi cupru. Utilizarea de preparate cu fier, chinina. Antidotat de: Acet-ac. Asaf. Ant-c. Ant t. Asaf. Bell. Calc-p. Camph. Cench. Cent. Cham. Chin. Coff. Ign. Lyc. Nux-v. Plant. Plat. Rheum. Stann. Sulph. Sul-ac. Chinina. Magnesium. Acizi. Otet.
Mare variabilitate a simptomelor, Agravare la aer închis, Acrocianozâ
Tulburări respiratorii: Rinite cu nas înfundat în timpul nopţii, cu secreţii în timpul zilei, pierderea gustului şi mirosului. Rinite alergice. Tuse uscată nocturnă, productivă pe timpul zilei. Tulburări ginecologice: Menstre rărite, puţin abundente, scurte, cu sânge de culoare închisă, cu scurgeri în timpul zilei, mai puţin noaptea. Secreţie lactată prea abundentă după naştere. Tulburări circulatorii: Vene dilatate, edem datorat căldurii şi imobilităţii. Varice, ulcere varicoase. Extremităţi reci, îngheţate la frig, degerături. Tulburări psihice: Variabilitate a dispoziţiei, cu trecere uşoară de la râs la plâns. Ameliorare prin consolare. Timiditate, roşeşte cu uşurinţă. Maladii infecţioase: Rujeolă, rubeolă. Oreion. Tulburări digestive: Diaree cu scaune de consistenţă variabilă. Dezgust şi intoleranţă la grăsimi. Preferinţă pentru şi intoleranţă la îngheţată, la produse de patiserie. Scaune variabile (consistenţă, culoare).
Agravare: la căldură, în repaus, la grăsimi, la zahăr. Ameliorare: la aer rece, prin mişcare lentă, prin consolare.
Sursa: http://teleianuhomeopat.3x.ro/pulsatilla_tel.htm
Pulsatilla este unul dintre cele mai importante remedii pe care le întâlnim în practica homeopatică, iar dacă ar fi să luăm în seamă caracteristicele sale temperamentale, el este printre cele la care ne gândim extrem de frecvent, pentrucă portretul său homeopatic întruchipează cel mai bine trăsăturile generale, atât de distincte, ale sensibilităţii blânde, tipic femenine, ale personalităţii care are o mare nevoie interioară de atenţie, tandreţe şi protecţie şi care, deopotrivă, cere şi emană dragoste, afecţiune, calm sufletesc. Este vorba deci de atribute ce aparţin, mai mult sau mai puţin, tuturor oamenilor şi îndeosebi sexului femenin. Istoric vorbind, Pulsatilla este remediul la care Hahnemann s-a referit cel mai explicit cu privire la cerinţa studiului temperamentelor hipocratice şi a diatezelor, în homeopatie, ca element de care medicul homeopat trebue să ţină seama în mod obligator în stabilirea tratamentului şi urmăririi evoluţiei bolnavului : “Deci, utilizarea medicinală a Pulsatillei va fi cu atât mai eficace, în afecţiunile în care această plantă este potrivită, în conformitate cu simptomele corporale, cu cât există în acelaşi timp, la pacient, un caracter timid, cu înclinarea de a plânge, cu o tendinţă la îndurerare ascunsă şi la o proastă dispoziţie pe care şi-o petrece în linişte sau în orice caz, un caracter blând, cu tendinţă de a lăsa de la sine (a ceda), mai ales dacă pacientul în starea sa normală de sănătate avea o bună dispoziţie echilibrată şi gingaşă (sau chiar frivolă şi uşor exaltată). Este, deci, în mod particular adaptată pentru temperamentele lente şi flegmatice; pe de altă parte, înseamnă că e puţin potrivită pentru indivizi care iau rapid o decizie şi sunt mai iuţi în deplasările lor, chiar dacă pot părea bine Istoric vorbind, Pulsatilla este remediul la care Hahnemann s-a referit cel mai explicit cu privire la cerinţa studiului temperamentelor hipocratice şi a diatezelor, în homeopatie, ca element de care medicul homeopat trebue să ţină seama în mod obligator în stabilirea tratamentului şi urmăririi evoluţiei bolnavului : “Deci, utilizarea medicinală a Pulsatillei va fi cu atât mai eficace, în afecţiunile în care această plantă este potrivită, în conformitate cu simptomele corporale, cu cât există în acelaşi timp, la pacient, un caracter timid, cu înclinarea de a plânge, cu o tendinţă la îndurerare ascunsă şi la o proastă dispoziţie pe care şi-o petrece în linişte sau în orice caz, un caracter blând, cu tendinţă de a lăsa de la sine (a ceda), mai ales dacă pacientul în starea sa normală de sănătate avea o bună dispoziţie echilibrată şi gingaşă (sau chiar frivolă şi uşor exaltată). Este, deci, în mod particular adaptată pentru temperamentele lente şi flegmatice; pe de altă parte, înseamnă că e puţin potrivită pentru indivizi care iau rapid o decizie şi sunt mai iuţi în deplasările lor, chiar dacă pot părea bine dispuşi.”
Ne-am mai referit, fugitiv, la această ipostază. Câteva amănunte se impun, pentru că în homeopatie trebue să ne obişnuim cu felul meticulos de a observa fizionomia şi atitudinile bolnavului, încă de la intrarea în cabinetul de consultaţie. Trebuie ştiut în mod clar că multe din trăsăturile deja menţionate, ce par destul de distincte pentru acest remediu, nu trebue atribuite din capul locului Pulsatillei, fără a fi analizate cu toată atenţia, situaţie care este şi mai pretenţioasă dacă ne referim la simptomele clinice, propriu zise ale remediului. La primul contact cu medicul, de cele mai multe ori orice persoană de sex femenin se prezintă la consultaţie cu o notă de amabilitate şi circumspecţie. Pulsatilla, deşi aşa tăcută şi inhibată, cum apare în primul moment, va intra în cabinet, dacă s-ar putea spune, cu zâmbetul „pe obraji”, cu jenă cochetă, gata să placă şi să colaboreze, însă nu va şti cu precizie cu ce să înceapă. Se va comporta în mod blând, ascultător, fără un aplomb deosebit şi în genere, ne având un tipar clar al simptomelor sale răvăşite, va furniza elemente destul de disparate, de cele mai multe ori neconcludente nici pentru un homeopat cu experienţă. Iată o primă surpriză pentru un remediu cu un portret atât de colorat şi distinct. De aceea, vor fi de ajutor, unele informaţii date de persoana care însoţeşte Pulsatilla la consultaţie, mama de regulă, pentru că şi nevoia de a fi însoţită de cineva „de încredere” este frecventă la acest remediu. Dificultatea nu ţine neapărat numai de starea sa emoţională, fragilă, ci pur şi simplu de patologia sa versatilă, mobilă, cea care se referă chiar la acuzele fizice şi la caracterul lor contradictoriu, schimbător: „se simte excelent o oră şi mizerabil în ora următoare”, spune un autor (S.M. Guanavante). Nu rareori, povestind unele necazuri, referindu-se la unele mici mofturi infantile sau la unele scene emotive, va lăcrima extrem de uşor, pentru ca, pe moment, la o glumă sau încurajare, să zâmbească cu lacrimi cu tot, care vor dispare aproape imediat, ca prin farmec. Îi dau lacrimile de bucurie şi după un „mulţumesc” amabil, iar şcolarul mângâiat de profesorul lui cu blândeţe sau lăudat electiv, în faţa celorlalţi colegi, va face acelaşi lucru. O privire mai severă sau rătăcită, necontrolat, a medicului, o va pune pe gânduri sau speria destul de uşor, iar o îmbărbătare îi va da aripi. A doua oară va veni singură la consultaţii iar când va fi gravidă, se şi spune în cărţi, va prefera să fie asistată de medicul mamei sale, în care are încredere. În orice caz, comunicarea la prima consultaţie se va situa deci, de cele mai multe ori, la nivel general, cum se spune, între suferinţe şi drăgălăşenii, iar medicul va sesiza în patologia ei multe simptome răvăşite, unele fără mare importanţă, ce vor fi prezentate exagerat, şi invers. În plus, la unele simptome evocate sugestiv de medic, Pulsatilla va fi rapid de acord cu el, fiind extrem de influenţabilă, făcându-i chiar plăcere să-şi arate acordul facil cu părerea acestuia, de dragul conversaţiei. Se vor putea desprinde, totuşi, unele idei legate de cauzalitatea acuzelor sale şi de localizarea preponderentă a patologiei sale clinice. Din acest punct de vedere nu trebue să ne scape o frecventă constatare şi anume că debutul suferinţelor ei mai marcante, în special cele de ordin mental-emoţional, poate apare în unele momente de cumpănă, pe care Pulsatilla intuieşte că nu le poate surmonta singură, prea departe de protectorii ei apropiaţi: plecarea de acasă, stabilirea chiar şi temporară într-o altă localitate, la studii de ex., schimbarea locuinţei prin căsătorie, dacă nu chiar actul căsătoriei în sine, graviditatea sau apropierea naşterii, apoi grijile creşterii copiilor, etc. Veţi constata că totul reintră în ordine mai ales dacă simte că primeşte ajutor din partea celor dragi, adesea fiind nevoie să vină chiar mama sa să o ajute. Ce frumos au reintrat în ordine multe din simptomele unei paciente studente, după ce a venit şi mama ei să locuiască cu ea în oraşul universitar în care îşi făcea studiile (mai ales că "protectorul" ei temporar, un coleg, o decepţionase) !
TIPOLOGIE Aşa cum am mai menţionat, Pulsatilla întruchipează poate cel mai bine tipologia femenină. De aceea descrierile portretului său temperamental abundă în descrieri uneori mult prea romanţate. De această dată, ne vom referi, punctual, la aspecte care să nu ne scape, chiar dacă unele au fost deja evocate. Este un subiect limfatico-sanghin, extrem de sensibil, impresionabil, emotiv şi timid, timiditatea sa manifestându-se destul de vizibil prin îmbujorarea feţei, ceea ce îi dă o notă specifică, Pulsatilla afişând un fel de sfioşenie docilă, plăcută, care parcă aşteaptă, cum am mai spus, înţelegerea şi protecţia persoanei de alături. Adeseori, când intră în cabinet, ai impresia că ochii ei sunt gata să lăcrimeze de emoţia întâlnirii, iar privirea sa blândă şi uşor jenată îţi spune că poate fi cu uşurinţă afectată chiar şi de o privire mai puţin prietenească sau aspră, putând face cale întoarsă dacă interlocutorul pare ostentativ. Pulsatilla, nu numai copil ci şi adult tânăr, vine la consultaţie însoţită, cel mai adesea. de cineva apropiat. Nu este în cauză numai sensibilitatea ei care o face uşor reactivă, uşor de inhibat, de dominat cum s-ar crede, sau sugestibilă, deşi toate aceste trăsături îi aparţin cu prisosinţă. Este ceva mai profund la acest remediu şi anume nevoia permanentă a unei certe dovezi de înţelegere, sprijin, de securizare interioară şi stabilitate, fără de care edificiul ei pare că se clatină. De aici şi caracterul său schimbător, deseori ascuns sub masca unei spontaneităţi directe, copilăreşti, care este în acelaşi timp cooperant dar şi ezitant. La fel, mobilitatea, schimbarea uneori bruscă a dorinţelor şi reacţiilor sale, variabilitatea spontană, neaşteptată, chiar a multor manifestări fiziologice şi patologice, la Pulsatilla. Până şi răspunsul prompt la consolare, bine-cunoscut la acest remediu, este acceptat rapid, ca o necesitate stringentă a restabilirii echilibrului interior afectat, atât de fragil. La Pulsatilla deci, lucrurile se întâmplă direct, aparent emoţional, nu trec mai întâi prin acel filtru preponderent raţional, cum se întâmplă la Natrum muriaticum, tot unul din remediile cu sensibilitate recunoscută. Asta nu însemnează că totul se petrece fără un simţ al controlului. Dacă ne referim, de exemplu, la acea aversiune faţă de sex, puţin cam exagerată în unele scrieri, ea „se bazează şi pe precepte şi convingeri morale sau religioase adânc înrădăcinate” (Roger Morrison), ideile sale morale fiind adesea pătrunse de un puritanism juvenil. Se scrie, în texte, că Pulsatilla are într-atâta nevoie de protecţie încât, multă vreme, între ea şi mama sa, persistă încă legătura vitală a cordonului ombilical, că ea rămâne cu o stare de dependenţă faţă de cei apropiaţi, pentru că organismul său având unele funcţiuni încă imperfecte, le maturizează şi compensează în timp, deci ulterior. Şi aceste ipoteze par să fie confirmate de constatările clinice. Totuşi Pulsatilla este recunoscută şi pentru dogmatismul său, din care nu pare să mai fie chiar atât de uşor scoasă sau influenţabilă şi nici schimbătoare, fiind de această dată, iată poate chiar rezultatul stabilităţii regăsite, cunoscută pentru încăpăţânarea ei posibilă, când nu va ceda nici un centimetru din una sau alta din convingerile sale. Este vorba, în mod cert şi aici, de nevoia sa vitală de sprijin, atenţie, dragoste – proiectate, într-un fel sau altul. Ea va colabora cu ceilalţi dacă aceştia vor fi loiali, atenţi şi respectuoşi, pentru că ţine enorm la aceste valori; îşi va accepta total partenerul de viaţă dacă acesta va fi tandru, protector şi va avea calităţi care să-i atragă şi admiraţia, fiind extrem de geloasă şi egoistă, pentru că satisfacţiile sale supreme vor rămâne în registrul celor mai directe şi juvenile aspiraţii. O clipă afectate toate acestea, ea va suferi şi va căuta echilibru, de multe ori de una singură, între credinţă şi speranţă, semn tot al nevoii supreme de protecţie. O excelentă viziune asupra remediului o găsim exprimată de Guy Loutan, care remarcă faptul că la Pulsatilla „...totul se demontează, lucrurile nu mai au legături cu nimic. Totul pare un decor. Ne mai existând legături între lucruri, totul e descompus în elemente. Este imobilizată într-o idee fixă pe care n-o poate lega de nimic. Ne mai fiind în raport cu nimic, ca parte din tot, ea nu ştie unde se află în cadrul acestei creaţii. Işi pierde reperele...” Cu alte cuvinte, am zice că remediul are darul de a putea aduce „părţile” înapoi la „totul” lor. Îndrăznesc să cred, cunoscând câteva situaţii în care Pulsatilla a putut face ceea ce nici un alt medicament nu a putut, că acest remediu, care caută într-atât salvarea supremă, o poate şi restitui, în conjuncturi critice, atunci când condiţiile aduc organismul în impas vital şi când este nevoie de o totală protecţie, pe care în termeni ipotetici, în viaţă, numai mama, creatorul copilului neputincios, şi-o atribuie, prin procesul divin al creaţiei. Nu este o afirmaţie hasardată. A realiza, în cazul unei prezentaţii pelvine, cu câteva zeci de ore înainte de naştere, culbuta şi intrarea în ritmul normal al travaliului, este o ispravă pe care, din câte am citit, numai Pulsatilla o poate realiza. Să ne reamintim că şi Boenninghausen a fost salvat de la moarte, în urma bolii de care a suferit, cu firava, instabila, înlăcrimata, emotiva, tandra, etc., dar atât de miraculoasa şi distinsa Pulsatillă.
Printre acuzele cele mai frecvent întâlnite, legate de unele cauzalităţi sau factori declanşanţi, menţionăm:
SIMPTOME DOMINANTE Există autori care, în urma experienţei, au ajuns la concluzii foarte sigure, cu privire la valoarea absolută sau prioritară a unora din simptomele unor mari remedii, cum e şi Pulsatilla, astfel încât le-au conferit acestora atribute determinante în stabilirea diagnosticului de remediu.
Nash, de exemplu, menţionează şase elemente clinice importante diagnosticului la acest remediu, astfel:
Trebue să menţionăm, printre marile simptome ale remediului, întâlnite mai frecvent în practică, şi următoarele: Simptome mental-emoţionale:
Simptome generale:
Simptome fizice:
Modalităţi: Agravare: · în camera caldă; · în cameră neaerisită; · la aplicaţii calde; · culcat pe partea dureroasă; · stând în picioare; · seara spre crepuscul (Phos.); · cu picioarele atârnate; · de presiunea atmosferică joasă; · abuz de fier; · la începerea mişcării (gr.3), dar amel. la mişcare continuă (gr.3). · în poziţie culcat pe partea stângă (gr.3). · mâncând până la saţietate. Ameliorare: · în aer liber. · aer curat (vrea ca ferestrele şi uşile să fie deschise, camera să fie aerată). · mişcări blânde. · mers lent (gr.3). · în poziţie culcat pe spate (gr.3). · alimente şi băuturi reci; · la consolare; Yüklə 3,12 Mb. Dostları ilə paylaş:
|