Matinca doina
Diagnostic diferenţial RCUH - BC
Yüklə 1,06 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Afectare rectala ++ - Leziuni continue
- Tratamentul simptomatic
- AFECŢIUNI INTESTINALE INFLAMATORII INFECŢIOASE
|
Diagnostic diferenţial RCUH - BC
Tratament TRATAMENTUL MEDICAL cuprinde: Măsuri cu caracter general: -repaus la pat în formele active ale bolii. -psihoterapia - este o măsură auxiliară care trebuie aplicată fiecărui bolnav în încercarea de restabilire a echilibrului psihic, deseori perturbat. Se pot administra tranchilizante, barbiturice. -regimul alimentar – se aplică diferenţiat, în funcţie de fazele evolutive ale bolii, de prezenţa complicaţiilor. Alimentaţia poate varia de la normală până la alimentaţie total parenterală. În general, regimul trebuie să fie normocaloric, chiar hipocaloric, bogat în proteine, vitamine şi minerale. Se acordă atenţie consumului de lapte. Se interzice consumul de alcool şi fumatul.
-combaterea durerii abdominale prin administrarea pe cale orală de antispastice (atropină, papaverină, scobutil) în colici şi administrarea de antiinflamatoare antialgice (paracetamol, aspirină). -combaterea diareei se face ţinând cont de mecanismele variate care determină apariţia ei (excluderea din alimentaţie a laptelui, condimentelor etc). Se administrează fosfat de codeină 40-60 mg/zi, colestiramină 2-3g/zi, antibiotice cu spectru larg parenteral. -combaterea tulburăriloe hidroelectrolitice şi a anemiei se face prin administrarea de soluţii izotone sau hipertone cu electroliţi, preparate de fier, vitamina B12 sau acid folic. Tratamentul patogenic se bazează pe: -Salazopyrină a cărei eficienţă este mai puţin spectaculoasă decât în rectocolita hemoragică. Se recomandă atât în puseele active ale bolii (4-6 g/zi), cât şi ca tratament de întreţinere (1,5-2 g/zi). -antibiotice cu spectru larg sunt mult mai eficiente şi mai des folosite decât în rectocolita hemoragică. Dozele sunt de aproximativ 1,5-2 g/zi, timp de 10-14 zile. -corticosteroizii şi ACTH-ul au un dublu efect, antiinflamator şi imunosupresor. ACTH-ul se administrează în perfuzii sau injecţii i.m. 25-50mg de două ori pezi, cu reducerea dozei după 3-4 zile, tratamentul continuându-se 2-3 săptămâmi. Este urmat de administrarea de prednison per os , 20-30 mg/zi. Dacă de începe cu prednison, doza de atac este de 40-60 mg/zi, cu scădere progresivă, după realizarea efectului clinic. În localizările rectale sau sigmoidiene, se recomandă aplicarea locală, sub formă de clisme medicamentoase. -tratamentul cu tuberculostatice se practică doar în situaţia în care nu se poate diferenţia o tuberculoză intestinală de boala Crohn. -imunosupresoarele nu sunt folosite de rutină. Cel mai utilizat este Imuranul, în doză de atac de 150 mg/zi, şi 50 mg/zi în doză de întreţinere. -alte tratamente: vaccinul BCG, metronidazol în doză de 1,5-2 g/zi timp de 2-3 săptămâni, levamisol în doză de 150 mg de trei ori pe săptpmână timp de 1-1.5 luni, cromoglicatul disodic 1.2 g/zi şi D-penicilamina, toate cu rezultate contradictorii. Modern s-a introdus în tratamentul formelor acute şi complicate de boală anticorpii anti-TNFα (Remicade) cu rezultate uneori spectaculoase. TRATAMENTUL CHIRURGICAL este indicat în: -situaţii de urgenţă, în caz de perforaţie, ocluzie, hemoragie masivă; -intervenţie electivă în fazele de acalmie ale bolii, după reechilibrarea bolnavului, în caz de abces, fistule, hemoragii repetate, prezenţa de leziuni anale avansate şi eventual , în cazul lipsei de răspuns medicamentos. Procedeul terapeutic cel mai indicat este rezecţia segmentară intestinală cu anastomoză terminio-terminală şi, mai rar derivaţia intestinală (scurtcirciutarea). Intervenţia chirurgicală aduce bolnavului o ameliorare evidentă cu o viaţă rezonabilă dar nu vindecă boala.
Aparatul digestiv, considerat că se comportă ca o barieră complexă datorită, în special, microbiocenozei intestinale, este supus multiplelor agresiuni extrinseci; acestea sunt reprezentate, în cea mai mare parte, de microorganismele ingerate, deoarece pătrunderea bacteriilor patogene este urmată de un dezechilibru al ecosistemului în detrimentul organismului gazdă. Morbiditatea şi mortalitatea datorate enterocolitelor infecţioase reprezintă un aspect deosebit de important mai ales la copii, dar şi în cazul adulţilor trebuie subliniat impactul economico-social al acestora. Flora bacteriană a tractului intestinal se stabileşte după câteva săptămâni de la naştere şi, cu excepţia introducerii de microorganisme patogene sau în urma tratamentului cu antibiotice, rămâne relativ stabilă tot restul vieţii. Fecalele adultului normal conţin 1011-1012 bacterii viabile/gram; majoritatea acestor bacterii se găsesc în colon, unde predomină bacilii anaerobi nesporulaţi din genul Bacteroides. Pe lângă aceştia sunt prezente în mod normal şi bacterii aerob-anaerobe facultative aparţinând familiei Enterobacteriaceae. În funcţie de microorganismul agresor, manifestările clinice sunt foarte variate, deseori puţin caracteristice, ceea ce necesită variate examinări pentru a putea preciza agentul etiologic. Deşi enterocolitele se manifestă cel mai adesea sub forma unei diaree infecţioase, trebuie subliniat că, fiecare patogen acţionează diferit. Bacteriile cauzează enterocolitele fie prin producerea unei enterotoxine, fie prin invazia mucoasei intestinale. În toate bolile infecţioase intestinale, bariera acidă a stomacului are o importanţă majoră; persoanele care au hipoaciditate din diferite motive prezintă un risc crescut de a face infecţii, în special cu microorganisme care au sensibilitate mare la acid. Microorganismele considerate agenţi etiologici ai enterocolitelor infecţioase sunt în număr mare; se pot descrie entităţi clinice care au simptome, cauze şi mecanisme diferite de producere. Afecţiunile intestinale inflamatorii infecţioase acute bacteriene cuprind: -enterocolitele inflamatorii infecţioase acute bacteriene -rectitele şi proctitele inflamatorii infecţioase acute.
Yüklə 1,06 Mb. Dostları ilə paylaş:
|