Mediu: tendințele în materie de tratare a apelor urbane reziduale sunt pe drumul cel bun

Mediu: tendințele în materie de tratare a apelor urbane reziduale sunt pe drumul cel bun

Partajează

Top of Form Bottom of Form

07/08/2013 12:00:00

Conform celor mai recente date pe această temă, s-au realizat o serie de îmbunătățiri în ceea ce privește colectarea și tratarea apelor reziduale în Europa, în ciuda menținerii unor disparități importante între statele membre. Statele cu rezultate deosebite în acest domeniu, precum Austria, Germania și Olanda, respectă în mare măsură standardele minime stabilite de UE cu privire la tratarea apelor reziduale, alte câteva state membre având rezultate foarte apropiate. Statele membre mai noi, care au pornit de la un nivel de bază mai modest, și-au îmbunătățit și ele, în general, practicile de colectare și tratare a apelor reziduale, în pofida ratelor mai mici de conformare. Aceste progrese au fost realizate cu un ajutor important pentru investiții din partea UE, în valoare de 14,3 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013.

	Janez Potočnik, comisarul pentru mediu, a declarat: „Tratarea apelor reziduale constituie un test fundamental pentru societate: avem grijă să curățăm murdăria pe care o generăm sau poluăm mediul de care depindem? Constat cu bucurie că tendințele în materie de tratare a apelor reziduale sunt pe drumul cel bun și că acțiunile Comisiei, care îmbină sprijinul financiar și, când este cazul, acțiuni judiciare drastice, aduc beneficii cetățenilor Europei.”
	Raportul arată că marea majoritate (91 %) a apelor încărcate cu poluanți din orașele mari din UE sunt supuse unei tratări mai riguroase, ceea ce reprezintă un progres considerabil față de situația din raportul precedent (77 %). În plus, o mai bună tratare a apei și reducerea evacuărilor de ape uzate netratate în mediu au îmbunătățit fără îndoială și calitatea apei pentru scăldat (a se vedea IP/13/445). La începutul anilor ’90, calitatea apei era excelentă în numai aproximativ 60 % din zonele pentru scăldat, în timp ce astăzi acest lucru este valabil pentru 78 % din zonele pentru scăldat. În temeiul legislației UE adoptate în 1991, statele membre au obligația să pună la punct sisteme de colectare a apelor urbane reziduale și trebuie să se asigure că apa care intră în sistemele de colectare este supusă unei tratări „secundare” adecvate, pentru a se elimina poluanții. Apele reziduale care ajung în zone sensibile (cum ar fi zonele pentru scăldat sau rezervoarele de apă potabilă) trebuie să fie supuse unei tratări suplimentare, mai riguroase.
	Ultimul raport acoperă perioada 2009-2010, iar principalele sale constatări sunt următoarele: Ratele de colectare se situau la niveluri foarte ridicate, 15 state membre colectând 100 % din încărcătura totală cu poluanți. Toate statele fie și-au menținut, fie și-au ameliorat rezultatele anterioare, însă ratele de conformare au rămas sub 30 % în Bulgaria, Cipru, Estonia, Letonia și Slovenia. Ratele de conformare în ceea ce privește tratarea secundară sunt de 82 %, cu patru puncte procentuale mai mult decât în raportul precedent. Există însă diferențe enorme între statele UE-15, în care ratele se situau în intervalul 90-100 %, și UE-12, unde rata medie de conformare era de 39 %. Ratele de conformare în ceea ce privește tratarea mai riguroasă a apelor uzate în vederea combaterii eutrofizării sau a reducerii poluării bacteriologice, factori potențial nocivi pentru sănătatea omului, se situau, la nivel global, la 77 %. Rata medie de conformare înregistrată în statele UE-12 era de numai 14 %, în timp ce în Austria, Germania, Grecia și Finlanda aceasta era de 100 %. Porțiunea din teritoriul UE desemnată ca zonă sensibilă a crescut cu două puncte procentuale față de raportul precedent, ajungând la aproape 75 %. Cea mai mare creștere s-a înregistrat în Franța și în Grecia. Conform raportului, marea majoritate (91 %) a apelor încărcate cu poluanți din orașele mari ale UE sunt supuse unei tratări mai riguroase, ceea ce constituie un progres considerabil față de situația din raportul precedent (77 %). Totuși, o anexă la raport în care se compară situația din 27 de capitale europene include un avertisment: doar 11 din cele 27 de orașe dispuneau de un sistem adecvat de colectare și tratare a apelor uzate, în ciuda faptului că standardele în materie au fost stabilite cu mai mult de 20 de ani în urmă.
	Context Orașele și așezările din întreaga Uniune Europeană au obligația să respecte dispozițiileDirectivei privind tratarea apelor urbane reziduale în ceea ce privește colectarea și tratarea apelor lor urbane reziduale. Apele uzate netratate pot fi contaminate cu bacterii și viruși dăunători, prezentând, prin urmare, riscuri pentru sănătatea publică. Aceste ape conțin, de asemenea, substanțe nutritive cum ar fi azotul și fosforul, care pot să fie dăunătoare pentru apele dulci și pentru mediul marin prin stimularea creșterii excesive a algelor care inhibă dezvoltarea altor forme de viață, un proces cunoscut sub numele de eutrofizare. Directiva prevede tratarea biologică a apelor uzate, denumită „tratare secundară”, iar în bazinele hidrografice ale apelor din zonele deosebit de sensibile sunt prevăzute tratări mai riguroase. Pentru statele UE-15, toate termenele prevăzute de directivă au expirat, dar statele membre ale UE-12 au prelungit aceste termene, ultimul urmând să expire în 2018. Fondurile de coeziune și Fondul european de dezvoltare regională joacă un rol decisiv în punerea în aplicare a directivei. În 2009, au fost alocate 3,5 miliarde EUR, iar în 2010 - 9,7 miliarde EUR pentru proiecte de infrastructură legate de epurarea apelor uzate, Polonia beneficiind de 3,3 miliarde EUR, România de 1,2 miliarde EUR, iar Ungaria de 600 de milioane EUR. Pentru întreaga perioadă de programare 2007-2013, contribuția UE la investițiile legate de tratarea apelor uzate este estimată la aproximativ 14,3 miliarde EUR. Ratele de conformare au fost mai ridicate atunci când au putut fi recuperate costurile și sa respectat principiul „poluatorul plătește”. Comisia promovează conformarea printr-un dialog continuu cu statele membre și, atunci când este necesar, prin proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, unele inițiate în 1997. Astfel de proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sunt în continuare în curs împotriva a zece state membre.