Melcul Elysia…jumatate animal evolutia întoarsă pe dos de un melc…

(06.12.2013)

Panza de paianjen sustine creationismul “Doctrina lui Darwin nu este altceva decat o tesatura de erori de logica.” Dacă ne uităm cu atenţie la o pânză de păianjen, constatăm că este alcătuită din două tipuri de fire: unele mai groase şi nelipicioase, care alcătuiesc un fel de schelet al pânzei şi între ele altele mai subţiri şi lipicioase. Cele două tipuri de fire au două roluri distincte: pe cele groase se deplasează păianjenul pentru a nu se prinde în propria plasă, iar cele lipicioase capturează prada. Teoria evoluţionistă susţine că animalele evoluează treptat, deci cele două tipuri de fire ar fi trebuit să apară pe rând. Numai că în cazul în care ar fi apărut mai întâi firele lipicioase, păianjenul s-ar fi prins în propria plasă, iar în cazul în care ar fi apărut mai întâi firele nelipicioase, ar fi murit de foame pentru că nu ar fi putut prinde alte insecte. În ambele cazuri, vedem că păianjenul nu ar fi putut supravieţui pentru a evolua ulterior spre alte forme. Aşadar, păianjenul trebuie să fi fost capabil de la început să secrete ambele tipuri de fire, ceea ce contrazice teoria evoluţionistă şi confirmă faptul că speciile au fost create de un Creator inteligent, care le-a dotat cu tot ce le era necesar pentru a trăi. Sursa: Creationism.info.ro

(01.12.2013)

LUCRURI PE CARE EVOLUTIA NU LE POATE FACE- Paianjenul scafandrul

Acest păianjen trăiește aproape toată viața sub apă în camere de aer tesute din mătase . Cum ar putea acest păianjen sa evolueze treptat? Răspunsul e simplu: nu se poate! Cu siguranta primul paianjen s-ar fi inecat incercand realizarea corecta a camerelor sale de aer.

Creaționistul Ken Ham: Noe a luat și dinozauri în Arcă (01.12.2013)

Noe a luat cu el dinozauri pe arcă, susține creaționistul Ken Ham, președintele organizației Answer in Genesis și fondatorul Muzeului Creației. Opinia lui, ironizată de unele voci din presă, a fost contrazisă și de alți colegi teologi creaționiști.

„Evoluția a folosit dinozaurii mai mult decât orice, pentru a îndoctrina copiii să creadă ideile privind evoluția care a avut loc de-a lungul a milioane de ani. Evoluția pretinde că dinozaurii au evoluat pe parcursul a peste 200 de milioane de ani. Că niciun om nu a trăit în același timp cu ei... că un eveniment misterios a dus, în final, la dispariția dinozaurilor", spune Ham într-un videoclip de promovare a Muzeului Creației, intitulat „Ce s-a întâmplat cu adevărat cu dinozaurii" și postat luni pe YouTube.

„Biblia oferă o cu totul altă poveste. Dumnezeu ne spune că El a creat toate animalele de pe uscat în aceeași zi în care a creat omul, acum aproximativ 6.000 de ani și chiar că pe Arca lui Noe erau dinozauri, pentru că Dumnezeu i-a spus lui Noe să ia perechi din fiecare fel de animal de pe pământ. Vedeți, dinozaurii nu sunt nicidecum un mister, dacă acceptăm raportul biblic privind creația", a mai adăugat Ham.

Un editorial publicat de Slate anul trecut ironiza însă tocmai această încercare de „răscumpărare a dinozaurilor" din mâna „umaniștilor seculari" care au ținut dinozaurii ostateci timp de zeci de ani, notează Christian Post. „Creaționiștii, în viziunea lui Ham, ar trebui să folosească dinozaurii ca principală atracție pentru a convinge publicul să se îmbibe în poșirca religioasă pe care el și organizația lui o comercializează. Dinozaurii sunt un simbol improbabil pentru fundamentalismul religios", notează usturător editorialiștii Slate.

O reacție de care reprezentanții muzeului nu se arată surprinși: „răspunsul obișnuit este, ei bine, ca voi încercați să îi atrageți pe copii la muzeu ca să îi învățați lucruri în care noi nu credem. Ceea ce e, probabil, adevărat", susține Michael Zovath, vice-președintele muzeului. „Dar muzeele seculare și cele mai multe muzee de istorie naturală organizează câte o expoziție cu dinozauri încercând să îi învețe pe copii lucruri în care noi nu credem."

În acest punct, discuția s-ar relativiza și mai mult, dacă voci distincte nu ar adopta perspectiva creaționistă, dintr-un cu totul alt unghi. „Câteodată, în zelul lor de a se lupta cu 'dușmanul', creștinii se lasă atrași pe poziții care, în cele din urmă, dăunează cauzei lor," este de părere dr. Timothy Standish, cercetător în cadrul Geoscience Research Institute din SUA. „În realitate, noi, fiind în postura de credincioși convinși de raportul biblic privind creația, putem vedea datele cu o obiectivitate mai mare decât prietenii evoluționiști, pentru că noi nu avem devoie de 'verigi lipsă' pentru a ne alimenta credința că viața a fost creată. Interesul nostru privind natura izvorăște dintr-un interes privind darul pe care ni l-a oferit Creatorul nostru și ceea ce poate spune acest dar despre El. Creaționiștii nu au nevoie de natură pentru a le confirma o teorie despre originea vieții; natura este studiată ca o revelație a Creatorului pe care deja Îl cunoaștem. Atunci când acest unghi este abandonat, motivația noastră (a creștinilor, n.r.) devine reacționară, iar cei care au o perspectivă diferită asupra vieții și asupra locului nostru în ea ajung să stabilească agenda pentru discuție."

Dr. Raul Esperante, coleg cu Standish la Geoscience Research Institute, merge și mai departe afirmând că „Scriptura nu menționează existența dinozaurilor - cel puțin nu așa cum îi înțelegem noi - nici înainte, nici după Potop." Însă, adaugă el, „faptul că Biblia nu îi menționează nu este o dovadă că ei nu au existat niciodată. Ceea ce nu putem explica nu este ceva neapărat lipsit de existență, ci pur și simplu încă un subiect, printre multe altele, despre care Biblia nu spune nimic și care furnizează întrebări fascinante pe care le putem studia folosind informațiile fosile sau alte date. (...) Dinozaurii nu provoacă și nici nu compromit credința noastră în învățăturile Bibliei."

24.09.2013-EVOLUTIONISMUL O MARE MINCIUNA*
ORNITORINCUL-Mai multe intrebari decat raspunsuri pentru evolutionisti

Imaginati-va , daca vreti uimirea din schimbul de priviri ale paleontologii, daca acestia ar descoperi o fosila care ar arata ca un mamifer si totusi ar avea trasaturi de pasare si reptila. Reactia lor imediata ar fi probabil sa declare ca acesta a fost , in mod cert, un intermediar care a reprezentat veriga evolutiva intre mamifera si descendentii lor evoluati pe o scara larga.

Aceasta ar fi concluzia daca astazi s-ar fi gasit fosilele unu orintorinc, in conditia in care nu s-ar gasi alte exemplare vii care sa indice altceva.
Ornitorincul i-a pus in uimire pe oamenii de stiinta de cand a fost descoperit de europeni la sfarsitul secolului XVIII-lea. Iata un animal care are trup cu blana, ca majoritatea mamiferelor, are labe membranate , cioc ca al unuei rate si reproduce prin oua, iar pui mai apoi sunt alaptati. Expertii din acea vreme nu putea intelege.
Auzi, cica un destept zeoolog, cand a vazut pentru prima data ornitorincul a spus ,, e o escrocherie" el.fiind convins a luat ciocanul si dalta si a incercat sa scoata ,,ciocul ratei"...urmesi azi pot fi observate pe acel animal, la Muezeul britanic de istorie naturala din Londra.
Un interes deosebit l-a reprezentat originea acestui animal. Encyclopedia Britanica afirma ca ,,se cunosc putine lucruri despre stramosii lor".,,Majoritatea expertilor care cred ca ordinul MONOTREMATA isi au originea in ramura mamifere asemanatoare cu reptilele, diferita de cea ce a dat nastere celorlate mamifere. Totusi, MONOTREMELE pot prezenta trasaturi anatomice si de dezvoltare care caracterizeqza cea mai timpurie ramura de mamifere.
Initial , oameni de stiinta considerau ca ornitoricul este ,,primitiv" , dar apoi au descoperit nemaipomenitul complex de tehnici electro-locative care le foloseaste sa gasesca hrana. Aceasta i-a determinat pe evolutionisti sa spuna ca este ,,un animal foarte evoluat si nu o veriga primitiva intre reptile si mamifere.
S-a constat ca orintoricul , alaturi de ruda sa monotrema, echidna, a evoluat in izolare atunci cand Australia( Gondwana) s-a desprins de pe continent, PROBABIL cu 225 milioabe de ani in urma. Aceasta idee a EVOLUTIEI in izolare a fost o teorie a lui Darwin . Se poate ca afinitatea acestui cercetator pentru evolutie sa fi fost influentata de studiile sale timpuri despre ornitorinc, in timpul petrecut in jurul lumii. Dar la inceputul anilor 1990 s-au descoperit trei dinti orintorinc in America de Sud-aproape indentici cu dintii fosilelor de ornitoronc gasite in Australia. Aceasta descoperire a intors pe dos teoria evolutiei de izolare.( De asemenea , s-a mai crezut ca marsupialele treiau explclusiv in Australia, dar fosile lor s-au gasit acum pe fiecare continent.) Ornitorincul adult de astazi nu are dintii, dar fosilele descoperite in Austria au dus la concluzia ca stramosii lui AVEAU dinti, care erau unici.
In realitate , nu exista nici o dovada ca se indice ca orintorincul a fost vreodata altceva decat orintorinc. El nu este un animal de legatura in procesul evolutiv. Este o faptura cu adevarat unica, lucru care ii face permanet de RUSINE pe cei care insista sa-i gasesca locul in lantul trofic al evolutiei
. Orintorincul nu a evoluat, el a involuat. O fosile descoperita in New South Wales in 1984 sustine ca orintorincul era odata un animal mare, cu dinti. Aceasta descoperire corespunde cu alte indicii care indica ca orintorincul de azi a pierdut informatiile posedate de inaintasii sai mai mari.


Laminina (27.08.2013)

Etimologia cuvântului

laminine, s. f. / laminln. [Lat. lamina = iamd.1 foaie. suborn, -ină.] Termen generic pentru un complex glicoproteic constituent al “lamei bazale, cu Mr 850 kDa, alcătuit din trei lanțuri polipeptidice denumite laminina A (400 kDa și peste 3 000 de aminoacizi), laminina B, (230 kDa), fiecare dintre aceste două lanțuri având circa 1 500 de aminoacizi. Cele trei lanțuri formează un trimer în formă de cruce, la nivelul căruia fiecare lanț prezintă domenii globulare funcționale. Prin domeniile funcționale, I. se leagă de receptorii specifici de pe suprafața celulelor, dar și de componente ale matricei extracelulare ca *heparan sulfa-tul și *colagenul tip IV. Receptorul pentru I., cu M,. b7 kDa, aparține familiei *integrinelor. Genele codante pentru 1. se află pe cromozomul 18 pentru lanțul A, iar pentru lanțurile B, și B; pe cromozomul 1. L. au ca proprietate majoră legarea componentelor matricei extracelulare între ele, dar și cu membrana celulară (împreună cu alte glicoproteine ca: *fibronectina, *trombo-spondina, “tenascina etc.).

De asemenea, Laminina ar fi implicată și în procesele de *angiogeneză, producând alinierea celulelor endoteliale în tuburi capilare, precum și în producerea “meta-stazelor.

Aceasta este explicația stiințifică, iar noi vedem în ea mâna lui Dumnezeu încă de la CREAȚIE, și chiar de atunci Dumnezeu a pregătit pentru noi acest sacrificiu SUPREM din dragoste pentru noi. De la Adam până la noi toți oamenii, buni sau rai, sunt în viață din cauza aceasta, că Dumnezeu a pus în noi LAMININA, corpuri frumoase sau mai puțin frumoase.

Dumnezeu a pus în tine ADN- ul din clipa în care te- a creat, ceea ce trebuie să fii pe pământul acesta, pentru gloria Lui. Fiecare ADN poartă codul genetic și limbajul lui Dumnezeu, cine trebuie să fii tu pe pământ ca să îți îndeplinești destinul. Tu ai între 60- 100 trilioane de celule / ADN, purtând codul genetic pus de Dumnezeu în organismul tău. Tu trebuie să activezi prin post și rugăciune potențialul pus în ADN- ul tău de la început, prin prezența Sa în viața ta, prin Duhul Sfânt.

Dr. Rodica Maloș



Dacă toți ne tragem din Adam și Eva, de ce există mai multe rase de oameni? (23.06.2013)

  

Aceasta este una dintre întrebările favorite ale celor care își petrec cea mai mare parte a vieții pentru a demonstra că creștinismul este doar un basm. Sper din toată inima ca niciunul dintre cititorii Martzianului să nu fi plecat urechea la bancurile lor, permițând să le fie afectată credința. Cum vom răspunde la o astfel de provocare?

În primul rând aș evidenția faptul că nicăieri în Biblie nu se vorbește despre rase de oameni. Se face referire la o singură rasă, rasa umană! Iar împărțirea biblică este pe “limbi, familii, popoare, etc.” Cei răscumpărați la sfârșit nu sunt, de asemenea, descriși după o rasă din care fac parte:

”După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s’o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni;” (Apocalipsa 7:9)

Concepul de ”rasă” de oameni este de origine evoluționistă și el a generat multe atitudini profund greșite, înrădăcinate în clasificarea greșită a oamenilor pe criterii de superioritate. Din fericire, culoarea pielii și forma feței nu sunt elemente suficiente pentru ca, din punct de vedere științific, să putem vorbi despre rase de oameni – ce pot fi clasificate și ordonate în funcție de superioritatea ori inferioritatea lor.

Biblia ne învață că noi avem rădăcini comune, într-un om creat de Dumnezeu. De asemenea, că suntem răspândiți pe suprafața globului la porunca Lui!

”El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr’unul singur, să locuiască pe toată faţa pămîntului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor” (Fapte 17:26)

Nu puteam începe altfel decât cu faptul că toți oamenii sunt la fel! Cei din Africa nu ne sunt inferiori pentru că sunt mai negri, la fel cum cei din țările asiatice nu ne sunt superiori pentru că au ochii mai focusați… Prea multe așazise ”studii” au afirmat, fără să poată demonstra vreodată, că o anume rasă este inferioară – fiind link-ul cel mai apropiat de maimuță! Și prea multă suferință le-a fosr cauzată unora care, în afară de culoarea pielii, nu diferă cu nimic de noi. Repet, nici o broșură, cât de mică, dintre tonele de publicații pe această temă nu a avut o bază științifică, ele doar justificând rasismul de care autorii se făceau vinovați – în primul rând înaintea lui Dumnezeu.

Este important de știut și faptul că, din punct de vedere științific, diferențierile cunoscute de noi din cărțile de anatomie ca ”rase” NU sunt imposibile, ba din contră, aș zice. Genetica modernă este tot mai mult uimită să descopere că umanitatea are rădăcini comune, într-un cuplu descendent comun (Adam cu cromozomul Y și Eva mitocondrială, e drept, între care nu s-a putut încă face legătura) fiecare descoperire fiind o nouă oportunitate de ajustare a celor crezute până atunci .

Dar să ne întoarcem la diferențele ”rasiale” incriminate și să le luăm pe rând, pentru a clarifica ce și cum.

Apropo de diferențele de culoare a pielii, ele sunt absolut posibile din punct de vedere – genetic, dacă oamenii din care am originat cu toții au fost heterozigoți (AaBb – două gene dominante și două recesive). Dumnezeu le-a cerut oamenilor să populeze întreg pământul, prin urmare credem că i-a și echipat genetic pentru aceasta. Nenumărate situații au fost observate în care diferențele au fost notabile chiar și de la o generație la alta. Credem că diferențele de culoare nu sunt altceva decât simple recombinări genetice ale factorilor inițiali care să permită dezvoltarea caracteristicilor diferite ale familiilor care s-au înmulțit și au populat pământul, avându-se în vedere mediul în care ele au ajuns. Selecția naturală a permis apoi potrivirea trăsăturilor la mediu.

Dacă ne referim și la morfologia feței, nu ”evoluția diferită” este explicația pentru aceasta. Desigur, factorii ce țin de zona în care oamenii au locuit sunt importanți. Vorbim de climă, alimentație, etc. Există însă și factori mai puțin aleatorii, care fac posibilă apariția de modificări craniofaciale – atenție, PE TERMEN SCURT! Putem enumera plasticitatea sau selecția. Există studii serioase, care nu pot fi acuzate de partizanat cu o teorie sau alta și care relevă acest lucru. Pentru un astfel de exemplu, dați click AICI.

Închei cu o observație. Nimic din lumea academică nu poate demonstra cu probe faptul că Dumnezeu nu există sau că Biblia este o simplă poveste.

Pe măsură ce știința avansează, Biblia continuă să își demonstreze infailibilitatea!

12.05.2013

De 10 ori, Geneza 1 ne invata ca plantele si animalele se reproduc "dupa soiul lor". Evolutia (sau pseudostiinta) ne invata altceva.