EVALUAREA FORMATIVĂ
-
iniţiativa îi aparţine profesorului;
-
profesorul intervine asupra elevului;
-
este exterioară elevului, provenind din procesul didactic la care elevul nu are acces decât prin intermediul profesorului;
-
se repercutează pozitiv asupra schimburilor dintre profesor şi elev, din exterior.
-
iniţiativa aparţine elevului şi este orientată sau nu de către profesor;
-
izvorăşte din reflecţia elevului asupra a propriei transformări, asupra propriei învăţări;
-
este susţinută de motivaţia interioară a elevului;
-
se repercutează pozitiv asupra schimburilor dintre elev şi profesor, dinăuntru.
Astfel, cadru didactic trebuie să-şi îmbunătăţească practica evaluării, alternând
metodele şi instrumentele de evaluare tradiţionale (probe scrise, probe orale, probe practice) cu cele complementare (observarea sistematică şi directă a elevului, investigaţia, interviul) şi active (lucrări de laborator, proiectul de cercetare, portofoliul,
studiul de caz, jurnalul reflexiv, hărţile conceptuale).
12. Evaluarea traditională tinde să fie tot mai mult înlocuită cu evaluarea alternativă, dialogată, (“dialogical evaluation”)
Iată care sunt diferenţele dintre cele două modele de evaluare, adaptate la nivelul învăţământului:
|