Ministerul educaţiei al republicii moldova universitatea liberă internaţională din moldova facultatea istorie şi relaţII internaţionale catedra relaţII internaţionale şi politologie proiect de licenţĂ Tema
Yüklə 104,04 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- C U P R I N S: INTRODUCERE................................................................................... 3
- Surse de instabilitate la adresa securită ț ii: clasificări ș i delimitări conceptuale .................................
- CONFLICTUL TRANSNITREAN - FACTOR GENERATOR DE INSTABILITATE………………………………. 16 II.1 Impactul conflictului transnitrean asupra securită ț
- europeană a Republicii Moldova…………………………………….. 22 CONCLUZII............................................................................................. 29
- Scopul ș i obiectivele investiga ț iei
- Metodele folosite la elaborarea proiectului de licen ț ă.
|
MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA FACULTATEA ISTORIE ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE CATEDRA RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI POLITOLOGIE PROIECT DE LICENŢĂ Tema: CONFLICTUL TRANSNISTREAN SURSĂ DE INSTABILITATE ÎN REPUBLICA MOLDOVA Autor:
Cristina CHERMAN studentă al anului III, Specialitatea: 312.1- Relaţii Internaţionale Conducător ştiinţific: Rodica PANȚA, MA., lector univ. Admisă spre susținere ”___” ________ 20__ Șef catedră _________
Capitol I: SURSE DE INSECURITATE: REPERE TEORETICO - METODOLOGICE............................................................................... 9 I.1 Surse de instabilitate la adresa securității: clasificări și delimitări conceptuale................................. 9 I.2 Implicațiile stagiului de practică la IDIS ”Viitorul” și Promolex asupra elaborării proiectului de licență..... 13 Capitol II: CONFLICTUL TRANSNITREAN - FACTOR GENERATOR DE INSTABILITATE………………………………. 16 II.1 Impactul conflictului transnitrean asupra securității naționale a Republicii Moldova.......................................... 16 II.2 Conflictul transnitrean și integrarea europeană a Republicii Moldova…………………………………….. 22 CONCLUZII............................................................................................. 29 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………. 31 ANEXE..................................................................................................... 33 INTRODUCERE Actualitatea temei. Consolidarea proceselor democratice, ridicarea nivelului de trai, promovarea coeziunii sociale şi coordonarea intereselor fundamentale ale statului şi societăţii nu pot fi realizate în afara unui cadru adecvat de securitate. Se consideră pe bună dreptate că obiectivul esenţial al politicii de securitate şi al activităţii instituţiilor din sectorul vizat nu constă în oferirea unui sentiment abstract de securitate, ci în crearea şi menţinerea unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea economică, socială, politică şi culturală a ţării. Din acest motiv, asigurarea securităţii naţionale este scopul central urmărit de orice stat atât în realizarea politicii interne, cât şi a celei externe. Sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI sânt caracterizate, în cea mai mare parte, prin transformări profunde ale mediului de securitate şi prin apariţia unor provocări şi riscuri noi la adresa statelor şi societăţilor. Instabilitatea politică, conflictele regionale, separatismul, tulburările sociale, terorismul, crimele transfrontaliere, proliferarea armelor convenţionale şi neconvenţionale, dependenţa unilaterală de resursele energetice externe, mişcările migratorii masive, cataclismele naturale reprezintă ameninţări contemporane la adresa securităţii naţionale şi internaţionale. Constatăm că aşteptările decidenţilor politici şi ale cercetătorilor că sfârşitul Războiului Rece va aduce cu sine şi o perioadă istorică mai sigură nu s-au adeverit. Pentru Republica Moldova principalele ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi, precum perpetuarea regimului separatist în raioanele de est ale Republicii Moldova, diversificarea slabă a surselor externe de aprovizionare cu agenţi energetici, exodul în masă a populaţiei şi migraţia de inteligenţă („brain drain”), ineficienţa funcţională a instituţiilor democratice, inclusiv a societăţii civile, corupţia, diversificarea limitată a exporturilor etc. reprezintă obstacole serioase în calea dezvoltării durabile a societăţii. Lansînd procesul de edificare a statului suveran şi independent, autorităţile publice centrale au fost nevoite să înfrunte un şir întreg de ameninţări şi vulnerabilităţi provenite atât din interiorul, cât şi din exteriorul graniţelor sale. Această stare, de fapt, a fost considerabil agravată de lipsa expertizei calificate în domeniile vizate, lipsa resurselor administrative de realizare a reformelor, insuficienţa financiară perpetuă, prevalarea intereselor de grup în defavoarea interesului naţional, promovarea unei politici externe inconsistente, presiunea şi ingerinţa unor actori internaţionali în politica internă a statului etc. Cea mai gravă ameninţare la adresa securităţii naţionale a Republicii Moldova este perpetuarea conflictului din zona de est a ţării. Lipsa unei strategii bine definite a autorităţilor constituţionale ale Republicii Moldova în procesul de negocieri, incapacitatea de identificare a compromisurilor acceptabile, rezonabile de către părţi, lipsa unei viziuni clare a principalilor actori internaţionale cu privire la modelele de soluţionare ale conflictului, aceştia şi alţi factori fac ineficiente eforturile de identificare a soluţiilor adecvate. Pentru Republica Moldova problema separatismului teritorial (regiunea transnistreană) e fundamentală, fiind una din principalele sfidări aduse securităţii naţionale şi însăşi existenţei statului. Separatismul transnistrean a trecut prin toate fazele dezvoltării sale - de la forma latentă la conflict armat, acest fenomen având manifestări anticonstituţionale. Regimul separatist din raioanele de est ale Republicii Moldova generează degradarea ordinii interne în stat şi împiedică îndeplinirea integrală a angajamentelor internaţionale asumate de către Republica Moldova, fiind un real pericol pentru stabilitatea şi securitatea regională, inclusiv europeană, pentru soluţionarea căruia este necesară cooperarea cât mai intensă şi coordonarea acţiunilor dintre autorităţile Republicii Moldova, comunitatea internaţională şi statele-garante. Conflictul transnistrean a fost şi este perceput de populaţia de pe teritoriul Republicii Moldova ca un eveniment deosebit de important. El a marcat semnificativ evoluţia întregii vieţi şi activităţi din societatea moldovenească, prin consecinţele ce au decurs din izbucnirea lui şi din rămânerea sa, de peste 20 de ani, într-o situaţie critică. Aceasta din urmă trebuie înţeleasă ca o stare în care cei implicaţi nu au găsit o soluţie viabilă provocării pe care o reprezintă conflictul în sine. S-a spus despre el că este un conflict geostrategic şi geopolitic, în care sunt interesaţi atât actori statali (Republica Moldova, Rusia, Ucraina, România, mai ales), cât şi nonstatali (OSCE, ONU). În acelaşi timp, s-a afirmat că este un conflict politic şi etnic. Se pare că cea mai apropiată de adevăr este aprecierea că „problema transnistreană are mai curând la origine un conflict intercultural, ce a căpătat, după noiembrie 1989, un tot mai pronunţat caracter de conflict geopolitic.” După 1990, conflictul îşi pierde caracterul intercultural şi devine unul geopolitic. Declararea independenţei de către Republica Moldova în 1991 va accentua acest caracter. De regulă, conflictele interculturale sunt generate nu de apartenenţa la un grup etnic, ci la nişte valori culturale comune, specifice unei anumite regiuni. În cazul Transnistriei, problema era legată de amploarea pe care o luaseră în RSSM acţiunile de revenire la limba română, ca limbă oficială în stat, şi de introducere a grafiei latine. Actualitatea temei investigate rezultă şi din necesitatea de a cerceta noile transformări regionale şi naţionale cu impact asupra securității Republicii Moldova şi a prezenta noile oportunităţi şi soluţii pentru diminuarea insecurităţii rezultată din existența conflictului transnistrean. Extinderea NATO şi UE din anii 2004 şi 2007 spre Estul continentului european, reînnoirea elitei politice a Republicii Moldova în 2009 şi adoptarea unor documente strategice fundamentale în 2008 şi 2011 creează premise pozitive pentru dezvoltarea unor politici mai coerente în domeniul securităţii naţionale din Republica Moldova. Reorientarea vectorului politicii externe spre Uniunea Europeană şi asumarea fermă a unor angajamente privind implementarea reformelor democratice creează un cadru propice pentru o abordare comprehensivă a securităţii. Lansarea Politicii Europene de Vecinătate (PEV), iniţierea Parteneriatului Estic (PE), semnarea Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP), implicarea mai activă a UE în reglementarea conflictului transnistrean prin formatul de negocieri 5+2, aderarea la spaţiul unic aerian, începerea negocierilor privind liberalizarea regimului de vize şi examinarea perspectivei de semnare a unui acord de liber schimb şi de asociere la UE sînt noile dominante care pot influenţa într-o manieră pozitivă consolidarea securităţii naţionale a Republicii Moldova în cazul valorificării plenare a acesteia şi implementării cu bună credinţă a angajamentelor asumate. În conformitate cu Strategia securității naționale din 2008, un obiectiv prioritar pentru Republica Moldova este soluţionarea politică comprehensivă şi durabilă a conflictului transnistrean şi reintegrarea ţării . De asemenea se menționează că reglementarea transnistreană va contribui la crearea condiţiilor propice pentru accelerarea dezvoltării social - economice a ţării, consolidarea instituţiilor democratice şi, implicit, la integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Vor fi continuate eforturile, pe plan intern şi extern, în vederea soluţionării conflictului transnistrean în baza unei abordări complexe a tuturor aspectelor legate de conflict, eforturile principale urmînd a fi concentrate în cadrul formatului de negocieri internaţional recunoscut „5+2”. Republica Moldova va coopera strîns atît în plan bilateral, cît şi multilateral cu toţi actorii implicaţi în procesul de reglementare a conflictului transnistrean, îndeosebi cu mediatorii –OSCE, Federaţia Rusă şi Ucraina, şi cu observatorii Uniunea Europeană şi SUA. În strînsă cooperare cu partenerii externi se va urmări obiectivul democratizării şi demilitarizării regiunii transnistrene, ca premise indispensabile pentru soluţionarea conflictului transnistrean fiind continuate eforturile în plan extern vizînd atingerea obiectivului retragerii complete a forţelor militare, echipamentelor şi muniţiilor Federaţiei Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu deciziile pertinente adoptate în cadrul OSCE. De asemenea, va fi promovată necesitatea transformării actualei operaţiuni de menţinere a păcii într-o misiune multinaţională civilă cu mandat internaţional. Guvernul va acorda o atenţie importantă consolidării securităţii pe segmentul transnistrean al frontierei de stat moldo-ucrainene, cu valorificarea plenară a asistenţei Misiunii de Asistenţă la Frontieră în Republica Moldova şi Ucraina (EUBAM). Actualitatea cercetărilor trebuie abordată şi din perspectiva examinării noilor oportunităţi apărute ca rezultat al evoluţiilor tabloului geopolitic regional şi prin valorificarea noului cadru de colaborare cu structurile europene. Cooperarea cu Uniunii Europene în implementarea reformelor în domeniile economic, social, politic şi de mediu ale sectorului de securitate trebuie să devină o prioritate naţională pentru autorităţile Republicii Moldova. In consecinţă, pentru un stat mic, cu resurse limitate, cum este Republica Moldova, cooperarea cu structurile europene este importantă, iar definirea şi implementarea unei strategii clare de consolidare a securităţii poate fi influenţată pozitiv de noul cadru de colaborare. Scopul și obiectivele investigației constau în cercetarea conflictului transnistrean ca un factor generator de instabilitate în Republica Moldova și depășirea acestei stări prin valorificarea opţiunii de integrare europeană a Republicii Moldova. Premisele acestei investigații fiind: existenţa unor forţe şi arsenale militare, pe teritoriul Republicii Moldova, ce aparţin unui stat străin, respectiv Rusiei, autoproclamata republică transnistreană nu este recunoscută pe plan internaţional ca stat, activităţile economice, şi nu numai, derulate pe teritoriul din stânga Nistrului nu respectă legislaţia în vigoare emisă la Chişinău de autorităţile legale ale statului independent şi suveran, recunoscut internaţional - Republica Moldova, măsurile diverse adoptate de separatiştii de la Tiraspol aduc prejudicii în diferite domenii (economic, social, politic, cultural, militar etc.) şi atingere suveranităţii statale a Republicii Moldova, motivele reale sau cele declarate care au generat evenimentele din martie - iulie 1992 nu au dispărut, exemplul oferit de separatiştii de la Tiraspol ar putea constitui un îndemn şi pentru grupuri de interese din alte zone ale continentului, şi nu numai, de a cere autonomie şi ruperea de statul din care fac parte. Atingerea scopului presupune realizarea următoarelor obiective:
- a evalua iniţiativele şi aportul european privind soluţionarea conflictului transnistrean. Obiectul cercetării îl constituie domeniul relațiilor internaționale care este un domeniu academic, o ramură a științelor politice, care studiază relațiile dintre actorii statali din cadrul sistemului internațional și interacțiunile lor cu actori non-statali (organizații interguvernamentale, organizații nonguvernamentale, corporații internaționale etc.). Acest domeniu de studiu este unul interdisciplinar, cele mai importante contribuții provenind din științele politice, economie, geopolitică, studiile de securitate, istorie, filosofie, drept, studii culturale (studii de arie). Principalele arii de cercetare înrudite domeniului relațiilor internaționale sunt: economia politică internațională, politica externă, studiile de securitate și cercetările asupra păcii. Concretizând putem menționa că că obiectul cercetării îl constituie studiilor de securitate, ca ramură a relațiilor internaționale, în cadrul căruia se regăsește conceptul de surse de instabilitate. În secolul al XX-lea, securitatea a fost subsumată domeniului studiilor strategice (strategic studies), îndeosebi după 1945. Reprezentanţii şcolii realiste consideră că starea “naturală” a sistemului internaţional nu este starea de securitate, ci de insecuritate, iar deosebirea dintre politica internă şi internaţională se plasează tocmai la nivelul securităţii. Astfel că politica internă se bucură, de obicei, de securitate, insecuritate pe plan intern există doar atunci cînd mecanismul politic s-a defectat atît de mult incat a degenerat în conflicte interne violente, iar politica externă este, în mod normal şi consistent, bazată pe insecuritate, pentru că sistemul nu a fost nicicînd reglat să producă securitate. În viziunea scolii realiste, viziune dominantă în relaţiile internaţionale, securitatea este securitate naţională. Barry Buzan arata că ”statul este central întregului concept al securităţii, motiv pentru care statul trebuie examinat ca obiectul referenţial al termenului. În cazul nostru statul, Republica Moldova, ca și celel alte state ale lumii are ca obiect al securității teritoriul şi resursele naturale sunt, controlul teritoriului fiind un indicator important al suveranităţii şi, implicit, al securităţii, în timp ce resursele reprezintă un indicator relevant pentru securitatea economică. Modul în care poate fi afectată securitatea prin prisma teritoriului este ocupaţie totală sau parţială, baze militare străine, mişcări secesioniste interne, degradarea solului în urma catastrofelor naturale, al activităţilor industriale sau al acţiunilor militare. În cerecetarea noastră un moment important ce trebuie precizat este faptul că Republica Moldova este un stat slab deci unul consumator de securitate, iar în literatura din domeniul securităţii statele slabe sânt evidențiate ca sursă de insecuritate. Statele slabe se caracterizează printr-un nivel relativ ridicat de riscuri interne, care oricând se pot transforma în ameninţări la adresa guvernării, întrucât statele slabe nu au reuşit să realizeze un consens politic şi societal de suficientă stabilitate pentru a elimina utilizarea pe scară largă a forţei ca element major şi de continuitate în viaţa politică a naţiunii. Metodele folosite la elaborarea proiectului de licență. La elaborarea lucrării ne-am condus de regulă potrivit căreia orice ştiinţă are un domeniu propriu de cercetare, apelând la metode şi procedee specifice pentru investigarea acestui domeniu. Au fost utilizate şi îmbinate diverse metode de cercetare atât generale, cât şi specifice ştiinţelor socioumanistice, dar mai cu seamă celor care vizează direct teoria şi istoria relaţiilor internaţionale și studiile de securitate. Astfel, vom menționa:
Cuvinte-cheie. Surse de instabilitate, surse de insecuritate, Republica Moldova, conflictul transnistrean, raioanele de est a Republicii Moldova, amenințări, risc, vulnerabilități, separatism teritorial, securitate națională CONCLUZII Starea de securitate a Republicii Moldova este caracterizată, de existenţa unui set de ameninţări şi vulnerabilităţi care cuprind toate cele cinci sectoare ale securității. Insecuritatea ţării este nelimitată, deoarece ameninţările la adresa ei vin atît din exterior, cît şi din interior. Din acest considerent credem că pentru Republica Moldova soluţia optimală de consolidare a securităţii naţionale ar consta în fortificarea instituţiilor democratice şi în promovarea bunei guvernări, supremaţia legii, dezvoltarea economiei funcţionale de piaţă, dezvoltarea durabilă şi protecţia socială a populaţiei, soluţionarea neîntîrziată a conflictului transnistrean. Remarcînd contribuţia europeană pentru identificarea soluţiilor conflictului transnistrean, constatăm că ea se constituie din două componente: creşterea atractivităţii statului Republica Moldova sub aspect naţional şi pe plan internaţional şi reducerea beneficiilor care susţin independenţa de facto a raioanelor de est. Din perspectiva europeană, pentru soluţionarea sustenabilă a conflictului, Republica Moldova trebuie să devină atractivă pentru populaţia regiunii transnistrene, iar suportul european este indispensabil. Fiind convinşi că aceasta ar trebui să fie şi viziunea principală a unei strategii naţionale de reintegrare a ţării. De asemenea propun:
BIBLIOGRAFIE A. IZVOARE
B. MONOGRAFII
88 p.
C. ARTICOLE
Yüklə 104,04 Kb. Dostları ilə paylaş:
|