Anexa7.4
Întreţinerea sistemului de operare şi a softurilor instalate
Sistemul de operare (SO) trebuie întotdeauna instalat "pe curat" adică pe o partitie care a fost formatată în prealabil. Performanţa sistemului de operare tinde să scadă o dată cu trecerea timpului din mai multe motive şi din această cauză trebuie ca la intervale de timp regulate să "reparăm" sistemul de operare sau să il reinstalăm.
Repararea SO presupune etapele următoare:
-
Scanarea hard disk-ului
-
Defragmentarea hard disk-ului
-
Instalarea şi dezinstalarea softurilor
-
Configurarea meniului START
-
Ştergerea fişierelor inutile
-
Instalarea ultimelor versiuni de drivere
1. Scanarea hardiscului
Pe măsură ce se repetă ciclul de scriere şi apoi de ştergere a datelor de pe hardisc, ciclu care caracterizează o utilizare obişnuită a calculatorului, este posibil să apară erori de citire a datelor, erori care scad performanţa sistemului sau chiar pot duce la blocarea calculatorului.
Pentru a preveni apariţia acestor erori sau pentru a le remedia pe cele existente trebuie să folosim utilitarul de scanare disponibil pe sistemele de operare Windows. Pentru aceasta avem la dispoziţie mai multe metode, dar cea mai simplă şi care este valabilă este să facem click dreapta în Windows Explorer pe denumirea unui hard disk (sau a unei partiţii) şi din meniul derulant care apare să facem click pe opţiunea "Properties".
Va apare o fereastră cu mai multe secţiuni din care ne interesează secţiunea "Tools" (care este interfaţa pentru pornirea utilitarului de scanare şi a celui de defragmentare). Facem click pe tabul "Tools" pentru a aduce în prim plan secţiunea respectivă, apoi în aceasta facem click pe butonul "Check Now".
Scanarea temeinică ("thorough") este mai bună decât cea standard însă durează foarte mult timp şi de aceea este recomandat să folosim în mod obişnuit scanarea standard. Bifăm căsuţa "Automatically fix errors" (reparare automată a erorilor) făcând click în ea şi apoi facem click pe butonul "Start". Scanarea durează câteva minute şi la sfârşitul ei apare o mică fereastră cu rezultatul care este fie "Scan Disk did not find errors on this drive" (nu au fost găsite erori) fie "Scan disk found errors on this drive and fixed them all" (au fost găsite erori şi au fost reparate). Facem click pe butonul "Close" din fereastra cu rezultate şi apoi pe butonul "Cancel" din fereastra de pornire a scanării.
În Win XP se va deschide o fereastră în care trebuie să bifăm opţiunea dorită şi anume "Automatically fix file system errors" (scanare obişnuită a fişierelor şi reparare automată a erorilor descoperite în acestea) sau "Scan and attemp recovery of bad sectors" (scanare obişnuită a fişierelor şi încercare de reparare a sectoarelor nefuncţionale de pe hard disk). Bifăm opţiunea dorită şi facem click pe butonul "Start".
Erorile legate de fişiere şi dosare se numesc erori "logice" şi nu afectează integritatea fizică a hardiscului ele putând fi corectate foarte uşor. De cele mai multe ori ele sunt de genul "mărimea fişierului X a fost raportată incorect" sau " au fost pierduţi N bytes din fişierul X". Erorile legate de alterarea suprafeţei hard disk-ului se numesc erori "fizice" şi constau în apariţia unei mici porţiuni pe care nu mai pot fi scrise date, porţiuni numite "bad sectors", care vor fi ocolite pe viitor de capetele de citire/scriere.
Scanarea hardiscului este declanşată automat ori de câte ori pornim calculatorul prin resetare, de exemplu atunci când s-a blocat şi nu mai găsim altă metoda de a-l reporni. Rezultatele acestei scanări (ca de altfel şi ale scanării manuale) se găsesc în fişierul "SCANDISK.LOG" aflat în rădăcina hard disk-ului (partiţiei) pe care este instalat SO şi care poate fi deschis cu orice editor de text (de ex. cu Notepad).
Este recomandat să scaăam hard disk-ul cel puţin o dată pe săptămână folosind opţiunea "Standard" şi cel puţin o dată la 3-4 luni folosind opţiunea "Thorough".
2. Defragmentarea hardiscului
Instalarea de softuri şi ulterior folosirea lor duc la ocuparea spaţiului de pe hard disk. În momentul în care ne decidem să ştergem un soft sau nişte fişiere, o parte din spaţiul de pe hard disk este eliberat şi pe el pot fi scrise date noi. Scrierea datelor pe hard disk de către SO se face în mod conservator, tinzându-se să se folosească tot spaţiul avut la dispoziţie. Să presupunem că dorim să instalăm un soft care va avea mărimea finală pe hard disk de 10 MB. Sistemul de operare va cauta pe hard disk spaţiile libere şi va scrie în ele porţiuni din fişierele care conţin softul instalat. În acest fel o parte din fişiere vor fi scrise pe o porţiune liberă care are 2 MB, altele pe o porţiune care are 5 MB şi restul pe o porţiune care are 3 MB.
Se observă că porţiunile pe care au fost scrise fişierele softului nu sunt continue, adică nu sunt aşezate una langă alta. Acest lucru nu constituie o problemă pentru că SO "ţine minte unde a instalat fişierele respective" însă pe de altă parte atunci când folosim softul în cauză s-ar putea să avem o performanţă ceva mai scăzută pentru ca SO dă comenzi capetelor de citire/scriere ale hard disk-ului şi le "plimbă" dintr-o parte în alta a hard disk-ului în funcţie de grupul de fişiere necesar pentru funcţionarea softului la un moment dat. Dacă softul de 10 MB ar fi instalat pe o porţiune continuă a hard disk-ului performanţa la rularea sa ar fi mai mare.
Pentru a remedia scăderea de performanţă datorată "împrăştierii" (fragmentării) pe hard disk a fişierelor aparţinând softurilor instalate se foloseşte utilitarul de defragmentare prezent pe sistemele de operare Windows. Acest utilitar grupează fişierele după softurile cărora le aparţin acestea, în aşa fel încât în final fiecare soft să aibă fişierele puse într-o singură porţiune a hard disk-ului pentru accesarea mai uşoară de către capetele de scriere/citire.
Pentru a lansa utilitarul de defragmentare în Win XP procedăm ca în cazul scanării, cu diferenţa că în fereastra "Properties" facem click pe butonul "Defragment Now". Cu alte cuvinte pentru a scana un anumit hard disk (partiţie) facem click dreapta în Windows Explorer pe denumirea lui şi în meniul derulant care apare facem click pe opţiunea "Properties".
Va apare o fereastră cu mai multe secţiuni (dintre care ne interesează secţiunea "Tools") care este interfaţa pentru pornirea utilitarului de scanare şi a celui de defragmentare. Facem click pe tabul "Tools" pentru a aduce în prim plan secţiunea respectivă, apoi în aceasta facem click pe butonul "Defragment Now" (defragmentează acum).
În Win XP la apăsarea butonului "Defragment Now" va apare o fereastră numită "Disk Defragmenter" unde sunt prezentate în compartimentul superior hard disk-urile (partiţiile) prezente. Facem click pe un hard disk pentru a-l selecta şi apoi facem click pe butonul "Analyze" din josul ferestrei. În scurt timp va apare o fereastră în care suntem sfătuiţi (pe baza unui raport detaliat care analizează gradul de fragmentare) dacă este sau nu necesar să defragmentăm hard disk-ul respectiv. Dacă dorim să vedem raportul (şi eventual să-l salvam) facem click pe butonul "View Report". Dacă dorim să defragmentam hard disk-ul indiferent de ce spune raportul facem click pe butonul "Defragment".
Defragmentarea unui hard disk (partiţii) trebuie făcută în mod regulat pentru ca softurile instalate să ruleze la viteza maximă. Este recomandat să defragmentăm un hard disk (partiţie) pe care îl folosim intensiv la 2-3 săptămâni o dată.
3. Instalarea şi dezinstalarea softurilor
Instalarea şi dezinstalarea softurilor sunt nişte procese automatizate la care participarea noastră se rezumă la alegerea unor opţiuni. De exemplu suntem întrebaţi în ce dosar ("folder") dorim să instalăm un anumit soft. În general putem să lăsăm opţiunea implicită ("default") specificată deja dar există şi situaţii particulare, de exemplu atunci când un anumit soft doreşte să se instaleze la rădăcina hard disk-ului principal (C:\). Este bine ca în această situatie să alegem mai degrabă crearea de către utilitarul de instalare a unui subdosar aflat în dosarul "Program Files" (de ex. C:\Program Files\SoftX) în care să fie instalat softul în cauză.
Dezinstalarea softurilor este automatizată şi concepută în aşa fel încât să lăse pe hard disk câteva fişiere cum sunt fişierele de configurare sau în cazul jocurilor cele care conţin jocuri salvate. Acestea trebuiesc arhivate şi puse bine dacă ne gândim să reinstalam softul în cauză sau trebuiesc şterse dacă nu intenţionam acest lucru. În anumite situaţii la dezinstalare suntem întrebaţi dacă dorim să fie şterse unele fişiere care sunt partajate ("shared") cu alte programe rămase pe hard disk. Acest lucru înseamnă că unele fişiere care sunt vizate pentru ştergere sunt folosite (sau pot fi folosite) şi de alte softuri pe care le avem instalate sau pe care urmează eventual să le instalam ulterior. Trebuie să alegem să fie păstrate (să nu fie şterse) numai fişierele partajate care se găsesc în dosarul C:\Windows sau în unul din subdosarele acestuia.
4. Configurarea meniului de Start
La sfârşitul procesului de instalare ("setup") fiecare soft îşi instalează un subdosar cu scurtături în dosarul de la adresa C:\Windows\Start Menu\Programs. În timp acest dosar atinge dimensiuni impresionante şi devine inutilizabil dacă încercăm să lansăm programele folosind meniurile derulante care apar la apăsarea pe butonul "Start" din bara de sarcini ("Taskbar") prezentă în partea de jos a suprafeţei de lucru ("Desktop").
Este indicat să păstram în meniul de start ("Start Menu") doar scurtăturile care folosesc pentru lansarea programelor (scurtăturile care au drept "ţintă" fişierele de tip EXE) ştergându-le pe cele care au ca ţintă fişierele de ajutor ("help") sau alte fişiere care pot fi accesate din interiorul softurilor respective (de ex. fisierele "readme"). Ştergerea scurtăturilor se face cel mai bine din Windows Explorer, fiecare soft avându-şi propriul subdosar în dosarul de la adresa C:\Windows\Start Menu\Programs. Este bine să grupăm scurtăturile rămase în câteva dosare, ştergându-le pe celelalte inclusiv pe cele instalate de SO Windows (Accesories, etc.) de exemplu :
-
SISTEM (conţine scurtături către utilitarele de defragmentare şi scanare, către utilitarul de monitorizare a temperaturii procesorului, etc.);
-
UTIL (conţine scurtături către programe diverse pe care le folosim frecvent cum sunt editorul de text, arhivatorul, softul de vizionare a fişierelor grafice, etc.);
-
START UP (conţine scurtături către programele care dorim să fie lansate automat la pornirea SO)
-
INTERNET (conţine scurtături către softurile legate de internet de ex. explorator, client FTP, program de poştă electronică, etc.)
-
JOCURI (conţine scurtături către jocurile instalate pe hard disk)
-
MULTIMEDIA (conţine scurtături către softurile folosite pentru vizionarea de filme sau pentru asculatrea de muzică)
-
BIROTICĂ (conţine scurtături către programele dintr-o suită de tip MS Office de ex. editor de text, editor HTML, program de calcul tabelar, etc.)
-
SECURITATE (conţine scurtături către softurile care ne protejează calculatorul, de ex. programul antivirus, programul de criptare, etc.)
Unele softuri adaugă la instalare o scurtătura în dosarul "Start Up" şi ca urmare softurile respective vor fi lansate de fiecare dată atunci când porneşte SO Windows. Deşi acest lucru este binevenit în cazul unui program antivirus de cele mai multe ori nu avem nevoie de softurile care îşi instalează scurtături pentru a porni o dată cu SO. Ca urmare trebuie să ştergem din dosarul "Start Up" scurtăturile softurilor de care nu avem nevoie imediat după pornirea SO, pentru că în acest fel eliberăm resursele sistemului pentru alte sarcini iar SO va funcţiona mai bine. La unele softuri pornirea automată o dată cu SO nu se face prin plasarea unei scurtături ci prin modificarea registrului Windows. Pentru a stopa pornirea automată a acestor softuri trebuie să le lansăm şi să le modificăm configuratia de funcţionare folosind o comandă din bara lor de meniuri (de obicei Edit-Preferences sau Edit-Settings) şi să înlăturăm bifarea de la opţiunea "Start with Windows".
5. Ştergerea fişierelor inutile
Pe măsură ce folosim calculatorul hard disk-ul se umple din ce în ce mai mult cu fişiere inutile, care nu fac altceva decât să ocupe spaţiu degeaba. Acestea sunt în principal fişierele cu extensia TMP care sunt în fapt fişiere "temporare", create de unele softuri (de ex. de arhivatoare) pentru perioade scurte de timp şi care sunt şterse când nu mai este nevoie de ele. Putem să căutăm fişierele cu extensia TMP cu ajutorul utilitarului de căutare din Windows şi apoi să le ştergem. Există şi softuri speciale care caută fişierele temporare (nu numai pe cele cu extensia TMP) şi ne permit apoi ştergerea lor foarte uşoară.
Cel mai mare depozit de fişiere inutile este subdosarul "Temp" din dosarul Windows. Dacă mergem la adresa "C:\Windows\Temp descoperim că subdosarul este plin cu fişiere din cele mai diverse. El este folosit de programele de instalare de softuri pentru stocarea temporară de fişiere. În mod normal după terminarea procesului de instalare a unui soft fişierele temporare sunt şterse automat dar există şi destule situaţii când ele sunt "uitate" pe hard disk. Subdosarul "Temp" mai este folosit şi de foarte multe softuri în timpul funcţionării lor şi uneori acestea uită şi ele fişiere pe care ar trebui să le şteargă automat atunci când devin inutile. Trebuie să selectăm toate fişierele din subdosarul "Temp" şi să le ştergem. Nici unul din aceste fişiere nu are funcţionalitate şi nu este necesar pentru funcţionarea SO sau a vreunui soft, iar ştegerea lor nu va cauza nici o problemă. Evident, nu trebuie să ştergem şi subdosarul "Temp". Golirea subdosarului "Temp" trebuie făcută în mod regulat, o dată pe săptămână sau mai frecvent.
6. Instalarea ultimelor versiuni ale driverelor
Driverele ("drivers") sunt software-uri care permit funcţionarea componentelor hardware sub un anumit sistem de operare. Cu cât componentele hardware funcţionează mai bine cu atât creşte performanţa SO şi a softurilor instalate, deci trebuie să ne asigurăm că folosim cele mai noi drivere pentru componentele hardware ale calculatorului. Producătorii de plăci video de exemplu lansează la câteva luni o nouă versiune de drivere care îmbunătăţeşte performanta PV cu procente cuprinse intre 5-10%, în special în ceea ce priveşte jocurile nou aparute. În mod similar producătorii cipseturilor plăcilor de bază lansează şi ei pachete de drivere care îmbunătăţesc performanţa PB.
La intervale regulate (de ex. o dată la 2-3 luni) trebuie să verificăm pe siturile web ale producătorilor componentelor hardware pe care le avem în calculator dacă au aparut versiuni noi ale driverelor. Acestea (driverele pentru placa video, placa de bază, placa de sunet) trebuie descarcăte şi instalate pentru că ameliorează atât performanţa componentelor respective cât şi compatibilitatea lor cu softurile nou apărute.
8. Bibliografie -
Nicolae Ionescu Crutan – Calculatorul personal – configurare si optimizare, Ed. Niculescu
-
Livia Emilia Margheti – Iniţiere in calculatoare, Ed. Niculescu
-
Peter Norton - PC - Totul despre calculatoare, Ed. Teora
-
Winn Rosch – Totul despre hardware, Ed. Teora
Dostları ilə paylaş: |