Ministerul educaţiei, cercetării şi inovării

Pierderile în fier se determină printr-o încercare în gol (fără sarcină). La funcţionarea în gol, puterea activă absorbită de primar de la reţea P₀ este transformată în căldură sub formă de pierderi în fier şi pierderi în cuprul înfăşurării primare, adică:

Cum valoarea curentului de mers în gol este mică, pierderile în cupru la mersul în gol se pot neglija şi rezultă că P₀ = P_Fe, adică pierderile la mersul în gol reprezintă pierderile în fier.

Pierderile în cupru se produc în înfăşurarea primară şi cea secundară, valoarea lor depinzând de mărimea rezistenţelor primară şi secundară şi mărimea curenţilor. Pierderile în cupru se pot calcula cu relaţia:

Pierderile în cupru se pot determina printr-o încercare de scurtcircuit de laborator, alimentând primarul cu o tensiune redusă, astfel ca prin înfăşurări să circule curenţii nominali: astfel, scurtcircuitul real care este o solicitare distructivă pentru transformator este simulat printr-o probă nedistructivă din care se obţin informaţii despre mărimile caracteristice ale transformatorului. Puterea activă consumată la scurtcircuitul de laborator este egală cu pierderile în înfăşurări (pierderile în fier se pot neglija, fiind foarte mici în comparaţie cu acestea) şi este proporţională cu puterea la scurtcircuit.

Secţiune printr-un transformator trifazat.

1 – conservator de ulei; 2 – cuva transformatorului; 3 – capac; de joasă tensiune; 4 – miez feromagnetic; 5 - înfăşurare de înaltă tensiune; 6 – înfăşurare secundară; 7 – grinzile schelei; 8 – radiator; 9 – role de transport transformator; 10 – conexiuni. 11 – izolator de înaltă tensiune; 12 – izolator