Ministerul mediului şi gospodăririi apelor
Yüklə 2,11 Mb.
|
|
În mai multe comune din judeţ respectiv Ştefăneştii de Jos, Gruiu, Moara Vlăsiei etc. există poduri sau baraje peste cursuri de apă traversate de retele edilitare (apă, canalizare, fibră optică, gaze, electrice etc). În mod curent proiectanţii şi constructorii reţelelor încep lucrările în funcţie de finanţări şi comenzi. Consiliile locale nu urmăresc traversările ca acestea să fie corelate astfel încât există puncte de trecere peste ape unde sunt pozate mai multe tipuri de estacade şi subtraversări, fiecare la distanţe şi pe poziţii asemănătoare. Se impune ca aceste traversări să fie executate în galerii şi estacade comune sau în casete de retele edilitare. Punctele critice cunoscute, existente în aceasta situaţie sunt: podul peste râul Gruiu amplasat în satul Lipia şi barajul rutier din satul Ştefăneştii de Jos. PM 5 – 2 Lipsa sistemelor de canalizare şi a instalaţiilor de epurare a apelor uzate Descrierea problemei A. MUNICIPIUL BUCUREŞTI Reţea de canalizare Descrierea situaţiei existente Sistemul de canalizare a Municipiului Bucureşti colectează unitar apele reziduale (menajere şi tehnologice) şi cele pluviale, oraşeneşti, ca şi descărcările unor retele de canalizare şi vidanjări din capitală şi unele localităţi aflate în vecinatate. Toate aceste ape uzate sunt evacuate la Glina, neepurate în râul Dâmboviţa. Canalizarea Municipiului Bucureşti este structurată ca o reţea de canale colectoare principale, secundare şi de serviciu ce transportă şi evacuează apele uzate şi pluviale în caseta colectoare situată sub albia amenajată a Dâmboviţei.
Amplasament - sub cuveta amenajată de apă curată a râului Dâmboviţa, are 2 fire şi pe unele tronsoane 3 fire, L = 39,81Km. În caseta colectoare evacuează direct 12 canale colectoare principale (A0 – prin 3 tronsoane, A1, A2, A3, în partea dreaptă şi B0 – prin 2 tronsoane, B1, B2, B3, B4, B5, B6 B7, - C1, în partea stangă) şi 11 canale colectoare secundare (Boanca, G1, S1, S2, L1, M1, E1, U1, F1, D1, D2) Colectoare principale Colectoarele principale au L = 303,79Km, 3 tipuri de secţiuni (circulare Dn 350cm, ovoidale de 310/303cm şi caseta 450 x 306cm) şi sunt amplasate astfel:
Colectoare secundare şi canale de serviciu Colectoarele secundare au L = 790Km, canalele de serviciu şi cu lungimea racordurilor L = 1400,56Km au 4 tipuri de secţiuni (circulare Dn 20 - 250cm, ovoidale de 50/75 – 195/285cm, speciale tip clopot 71/132 – 350/350cm şi casete 264 x 270cm) şi sunt amplasate astfel:
Staţii de pompare şi construcţii accesorii Reţeaua de canalizare cuprinde: 44046 cămine de inspecţie, 39944 guri de scurgere, 59096 racorduri de canal şi 10 staţii de pompare pentru evacuarea apelor uzate din zonele depresionare ale sistemului amplasate astfel:
Dimensionarea capacităţii de transport a apelor uzate Volume de ape uzate transportate:
Staţie de epurare a apelor menajere Descrierea situaţiei existente Sistemul de canalizare a Municipiului Bucureşti colectează unitar apele reziduale (menajere şi tehnologice) şi cele pluviale, orăşeneşti, ca şi descărcările unor reţele de canalizare şi vidanjări din unele localităţi aflate în vecinătatea Capitalei. Toate aceste ape uzate sunt evacuate la Glina, în prezent neepurate, reprezentând aproximativ 80% din debitul receptorului în aval de Bucureşti, şi au un impact puternic negativ asupra calităţii apei râului Dâmboviţa, influenţând de asemenea şi calitatea r.Arges. Proiectul iniţial al SEAU a fost elaborat în 1983-1985 (în baza unor studii realizate în perioada 1977-1982) şi prevedea realizarea a 3 linii individuale de epurare a apei (fiecare bazată pe o staţie convenţională solidă de nămol activat cu sedimentare primară) şi capacităţi aferente de tratare a nămolului (prin fermentare în două etape, urmată de deshidratare mecanică către un nămol relativ stabil) Fiecare linie de epurare a fost dimensionată pentru un debit de tratament complet de 7,5 m3/s cu alţi 7,5 m3/s debit ape pluviale numai pentru tratament mecanic. Executarea lucrărilor la Glina a demarat în 1985. În 1988 lucrările au fost oprite, proiectul a fost modificat, aprobându-se noua soluţie cu 2 linii de tratare a apei. În perioada 1990-1991 lucrările au fost sistate, reluarea având scopul dării în exploatare a liniei 1 – epurare mecanică şi parţial a secţiunii auxiliare. În această perioadă studiile efectuate au stabilit că valorile estimate pentru debitele proiectate nu au fost atinse. În 1997-1998 a fost testată o sub-linie de tratare mecanică din cadrul liniei 1, rezultatele punând în evidentă deficienţe şi deteriorări ale structurii de rezistenţă la unităţile de deznisipare şi decantoarele primare, implicând înlocuirea unor elemente structurale de oţel. Din cauza diferitelor probleme întâmpinate, obiectele tehnologice existente la SEAU Glina nu au fost puse în funcţiune niciodată, lucrările fiind complet abandonate în 1996. La nivelul de realizare atins, SEAU Glina includea următoarele obiecte tehnologice principale: Tratarea apei:
Tratarea nămolului:
Obiecte auxiliare:
SEAU urma să fie prevăzută cu un depozit de beton armat pentru stocarea nămolului deshidratat timp de 4 luni şi 2 microhidrocentrale electrice amplasate pe traseul de evacuare al fiecărei linii de tratare, în punctele de descărcare. Evacuarea nămolului: Ipoteza iniţiala de utilizare în agricultură a nămolului fermentat şi deshidratat s-a dovedit a fi neadecvată. Lucrările de construcţie a haldelor necesare depozitării namolului nu au mai fost începute. Elemente de construcţie:
Soluţiile constructive utilizate, tipul şi calitatea materialelor, au dus la deteriorarea multora dintre construcţiile existente, impunând necesitatea renovării lor. Echipamente şi instalaţii mecanice: Echipamentele prevăzute în proiectul iniţial, majoritatea furnizate înainte de 1989, nu sunt fiabile şi au un randament scăzut în ceea ce priveşte parametrii tehnici, consumul de energie şi posibilităţile de automatizare. Deşi pentru unele dintre acestea concepţia de proiectare este corectă, lipsa materialelor speciale sau a tehnologiilor de vârf, ca şi slaba calitate a fabricării, împiedică funcţionarea adecvată. În vederea realizării unei epurări corespunzatoare a apelor uzate orăşeneşti, Primăria Municipiului Bucureşti, prin Unitatea de Implementare a Proiectului Asistenţă Tehnică pentru „Finalizarea Lucrărilor şi Modernizarea Staţiei de Epurare a Apelor Uzate Bucureşti” (ISPA) a derulat activităţi de colaborare cu consorţiul PELL FRISCHMANN CONSULTANTS LTD, ROYAL HASKONING, GRONTMIJ şi ROMPROIECT SA care a finalizat Studiul de Fezabilitate al proiectului. Oraşul Bucureşti are un sistem unitar de colectare a apelor menajere, industriale şi pluviale. Lucrările la staţia de epurare a apelor reziduale (SEAU) din Bucureşti, situată pe teritoriul judeţului Ilfov, la Glina, au început în 1986, dar s-au oprit în anul 1991. Aceasta inseamnă că apele reziduale sunt descărcate netratate în râul Dâmboviţa, debitul apelor reziduale reprezentând cel puţin 80% din debitul râului, aval de Bucureşti. Prin urmare, problemei trebuie să i se acorde imporţanta cuvenită. Pentru reducerea poluării apelor receptoare, staţia existentă trebuie finalizată şi modernizată în conformitate cu legislatia naţională şi cu Directivele Consiliului privind apele şi mediul. Pentru finalizarea şi modernizarea acestei staţii de epurare România beneficiază de finanţare ISPA. Investiţiile necesare, cu excluderea oricarei forme de asistenţă tehnică, implementate pe etape sunt urmatoarele: etapa I: 69 milioane Euro, etapa 2: 133 milioane Euro; managementul apelor pluviale: 26 milioane Euro; total estimat pentru realizarea tratamentului secundar de 228 milioane Euro. Conversia la tratamentul terţiar necesită încă 36 milioane Euro. Finanţarea lucrărilor de finalizare a staţiei de epurare se va face numai pentru o capacitate finală de epurare de 20,0 mc/s, în condiţiile în care la ora prezentei se deversează în staţia de epurare un debit mediu de 23.8mc/s. Având în vedere cele expuse mai sus, pentru a putea prelua în continuare apele uzate din Bucureşti şi din comunele care sunt racordate la reţeaua de canalizare a municipiului se vor aviza numai reţele de canalizare în sistem divizor cu evacuarea apelor pluviale în alte sisteme de canalizare decât cel actual.
În ceea ce priveşte reţeaua de canalizare a apelor uzate (reţeaua existentă măsoară 115,1km) sunt necesare lucrări de extindere pe 1109,3 km. Dintre acestea 65 % reprezintă înfiinţarea de reţele noi de canalizare (în localităţile judeţului în care nu există în prezent canalizare), iar restul de 35 % extinderea reţelelor de canalizare existente în localităţile: Snagov, Baloteşti, Voluntari, Popeşti Leordeni, Pantelimon, Măgurele, Jilava, Buftea, Otopeni, Bragadiru, Brănesti, Chitila, Cornetu, 1 Decembrie. Toate cele 8 statii de epurare din judeţ necesită extindere şi reabilitare. De asemenea, în scopul implementării Directivei 91/271/EEC transpusă în legislaţia românească prin HG nr. 188/2002 privind epurarea apelor uzate este necesară construcţia a 30 staţii noi de epurare. Exploatarea staţiilor de epurare existente este defectuoasă, cu excepţia staţiei de epurare a comunei Baloteşti.
Yüklə 2,11 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||