Ministerul săNĂTĂŢii al republicii moldova

W

WEBER MAX (1864–1920) – filosof, sociolog, istoric german. Viziunile lui W. s-au format sub influenţa pozitivis-mului şi neokantianismului. Împreună cu Rickert şi Dilthey, a elaborat con-cepţia tipurilor ideale, anumite scheme – imagini abordate ca cel mai comod mod de sistematizare a materialului empiric. Astfel, antichitatea, feudalis-mul, capitalismul pentru W. nu sunt formaţii obiectiv existente, ci moduri de tipizare ideală. W. promova ideea despre raţionalitate ca trăsătură deter-minantă a culturii europene contem-porane. Cele mai strălucite manifestări ale raţionalităţii, după W., sunt: în eco-nomie – inventarea contabilităţii duble, care a stimulat dezvoltarea producţiei capitaliste; în politică – instaurarea instituţiilor dreptului formal, parla-mentarismul, administraţiei moderne; în etică – onestitatea relaţiilor, în spe-cial, între creditor şi debitor. Capitalis-mul, după W., este cel mai raţional tip de gestionare, trăsătura lui principală fiind prezenţa întreprinderii organizate raţional. Problema centrală la W. este conexiunea vieţii economice a socie-tăţii, interesele materiale şi ideologice ale diverselor grupuri sociale cu con-ştiinţa religioasă. A fundamentat ideea: capitalismul european îşi datorează existenţa eticii religioase protestante.

Op.pr.: “Economie şi societate”; “Studii de sociologie a religiei”; “Stu-dii de sociologie şi politică” ş.a.
WHITEHEAD ALFRED NORTH (1861–1947) – logician, matematician şi filosof britanic, cofondator al şcolii logiciste în filosofia matematică. Ope-ra sa are două perioade distincte: I. (pî-nă la mijl. a.a. 20), W. admite varia-bilitatea şi stabilitatea naturii ca pro-ces, ca natură, ce este independentă de gîndire. II. reflectă trecerea lui la idea-lismul obiectiv. W. se bazează pe prin-cipiul ontologic: procesul universal este experienţa lui Dumnezeu “în care obiectivele” (universaliile), trecînd din lumea ideală în cea fizică, asigură de-terminarea calitativă a “evenimentelor reale” (care sunt procese ale experien-ţei, acte individuale). În viziunile so-ciologice e caracteristică îmbinarea ideilor ca forţele motrice ale societăţii şi absolutizarea rolului personalităţii (“a savanţilor”), care în ultimă instanţă dirijează lumea.

Op.pr.: “Proces şi realitate”; “Aventurile ideilor”.
WIENER NORBERT (1894–1964) – matematician american, unul din fon-datorii ciberneticii. Rezultatele obţi-nute de W. în diverse domenii ale şti-inţelor reale şi naturale denotă tendin-ţa spre o sinteză interdisciplinară şi co-nexiunea construcţiilor teoretice cu practica. A fundamentat statutul noii direcţii ştiinţifice complexe şi a intro-dus în circuitul ştiinţifico-filosofic de-numirea ei – cibernetica. Concepţiile filosofice ale lui W. sunt bazate pe existenţialism cu viziunile lui pesimis-te asupra societăţii.

Op.pr: “Eu – matematicianul”; “Cibernetica sau dirijarea şi comuni-carea la animale şi maşini”.
WINDELBAND WILHELM (1848–1915) – filosof german, conducătorul şcolii neokantiene din Baden. În exe-gezele consacrate istoriei filosofiei W. aborda concepţiile filosofice ale trecu-tului de pe poziţie kantiană. Determina filosofia ca ştiinţa universală despre “valori”. W. opunea filosofia ca fiind concepţie normativă, bazată pe jude-căţi apreciative şi cunoaşterea impe-rativului, ştiinţelor experimentale bazate pe judecăţi teoretice şi date empirice despre existenţă. Valorile la W. sunt apriorice, transcendentale, universale; el deosebea valorile logice, etice, este-tice şi religioase, interpretîndu-le ca trepte ascendente. Recunoştea ca scop final al progresului istoric autodeter-minarea umanităţii în corespundere cu idealul etic. Mai presus de valorile etice el le plasa pe cele estetice – ca fi-ind libere de voinţă şi cointeresarea umană. În metodologia ştiinţei W. con-trapunerea ştiinţele naturale şi cele istorice.

Opere: “Istoria filosofiei antice”; “Istoria filosofiei noi”; “Despre liber-tatea voinţei”; “Platon” etc.
WITTGENSTEIN LUDWIG (1889–1951) – filosof şi logician britanic de origine austriacă, unul dintre fondatorii filosofiei analitice. A exprimat încre-dere în posibilităţile nelimitate ale lo-gicii noi, îndeosebi ale sintaxei logice şi a enunţat concepţia unei limbi perfecte din punct de vedere logic. Prin această concepţie W. a făcut o tentativă de a extinde asupra întregii totalităţi de cu-noştinţe despre lume însemnele forma-lismului logic. Totul ce nu nimereşte în schema unei limbi “ideale” – pos-tulatele etico-religioase, “metafizica” – W. le declară fără sens, deoarece ele nu pot fi exprimate corect în limbă şi de aceea nu aparţin “limbii factice”. Filosofia în opinia lui W. nu tinde spre adevăr, ea este esenţa activităţii analiti-ce a limbii, eliminarea inexactităţilor limbajului, deoarece ele provoacă enun-ţurile “metafizice”. În filosofia occi-dentală contemporană se observă ten-tative de apropiere a wittgensteinia-nismului de fenomenologie şi herme-neutică.

Op.pr.: “Cercetări filosofice”; “Noţiune asupra bazelor metafizicii”; “Tratat logico-filosofic”.
WOLTMAUN LUDWIG (1871–1907) – filosof, sociolog şi publicist german, avînd studii de medic-oftal-molog. A încercat să sincretizeze deter-minismul rasial-antropologic, determi-nismul social, kantismul şi unele idei ale materialismului istoric. În plan po-litico-practic W. era adeptul socialis-mului reformist, pangermanismului. Acordînd factorilor rasial-antropologici rolul principal în dezvoltarea socială, W. a fundamentat importanţa decisivă a “spiritului teuton” în dezvoltarea ci-vilizaţiei europene, subliniază proveni-enţa germanică a unor reprezentanţi de marcă ai istoriei şi culturii Italiei şi Franţei. Lucrările lui W. au avut o anu-mită influenţă asupra ideologiei mito-logizante a rasismului, pangermanis-mului şi naţional-socialismului.

Op.pr.: “Teoria lui Darwin şi so-cialismul”; “Antropologie politică”.

WUNDT WILHELM (1832–1920) – psiholog, filosof, lingvist şi fiziolog german, fondatorul psihologiei experi-mentale. Obiectul de studiu al psiholo-giei W. îl considera experienţa nemij-locită. Însă procesele psihice superi-oare, după W., sunt inaccesibile expe-rimentului (vorbirea, gîndirea, voinţa) şi el a propus să fie studiate prin me-toda cultural-istorică. W. în lucrările sale de etnopsihologie, de psihologie socială, de psihologie a culturii, de psi-hologie a popoarelor (demopsiholo-gie) abordează studiul relaţiilor co-munitare rurale, citadine şi regionale, precum şi trecerea de la studiul pro-ceselor psihice comunitare naţionale la studiul proceselor psihice suprana-ţionale. Limba pentru W. este una din formele de manifestare a “voinţei co-lective” sau a “sufletului poporului”.

Op.pr: “Fundamente ale psiho-logiei fiziologice”; “Psihologia popoa-relor”; “Sistemul filosofiei”.