Minuni ale civilizaţiei şi ale naturii (Europa Centrală: Germania) Profesor Cornelia Cucu

MINUNI ALE CIVILIZAŢIEI ŞI ALE NATURII (Europa Centrală:Germania)

• Profesor Cornelia Cucu

• Liceul cu Program Sportiv

• Bacău

Palatul Zwinger din Dresda

• Iniţial,numele tinde să păcălească(Zwinger,în germană semnifi-

• că fortăreaţă, închisoare, cuşcă). De fapt, el se referă la una

• dintre cele mai mari realizări arhitecturale ale barocului saxon,

• un loc unde August al II-lea cel Puternic, prinţ elector al

• Saxoniei şi rege al Poloniei organiza petreceri extravagante.La

• origini însă, Zwinger chiar a fost un fel de “cuşcă” întrucât, în

• spaţiul dintre zidul exterior şi cel interior al fortăreţei,uneori

• erau ţinute animale sălbatice. Prin 1700, construcţia a fost

• modificată devenind un loc de distracţie. Dar numele,Zwinger,

• s-a păstrat , chiar şi după ce August cel Puternic a ridicat aici

• un fel de amfiteatru de lemn, construit anume pentru festivită-

• ţile în cinstea vărului său,regele Frederic al IV-lea al Danemar-

• cei, care a vizitat Dresda în 1709. Pasiunea regelui pentru por-

• tocali, foarte costisitori pe atunci, l-a dereminat pe prinţul elec-

• tor să construiască o seră pentru arborii exotici.

Arhitectul Matthaeus Daniel Poppelmann a conceput, două

• Arhitectul Matthaeus Daniel Poppelmann a conceput, două

• galerii acoperite, cu un singur etaj, unde a plantat sensibilii

• portocali. Acesta a fost începutul unei perioade de construcţie

• de 16 ani, la care şi-a pus amprenta şi sculptorul Balthasar

• Permoser.În jurul unei platforme de festivităţi, de 116 /2 300 m,

• s-a ridicat un întreg complex de clădiri baroce.Pavilionul, termi-

• nat în 1718,este cea importantă clădire de la Zwinger şi una

• dintre realizările remarcabile ale arhitecturii europene.Graţie

• contururilor elegante,clădirea dă impresia de mişcare,iar şiruri-

• le de busturi, sculptate de Permoser şi reprezentând zei şi eroi,

• răsar din zidurile ridicate din gresie de Elba.Faţada centrală se

• avântă, încununată fiind de statuia lui Hercules Saxonicus de

• pe acoperişul pavilionului,eroul stând gârbovit sub greutatea

• unui glob pământesc. Pavilionul este susţinut de piloni acoperiţi

• de stucaturi ornamentale.Arcadele sale rotunjite l-au inspirat pe

• Gottfried Semper în construirea galeriei de arta, între 1847-

• 1854, în care se afla şi sala de arme a lui August cel Puternic.

Palatul Sanssouci

• Numele spune totul: sans souci-”fără griji”. Acesta e numele pe

• care regele Prusiei, Frederic al II-lea , l-a dat palatului pe care

• l-a inaugurat, cu un fastuos banchet , la 1 mai 1747.Aici, regele

• se retrăgea pentru odihnă şi pentru a scăpa de rigorile curţii de

• la Potsdam, dedicându-se pasiunilor sale: muzica şi dezbaterile

• filozofice cu savanţi şi scriitori. Frederic cel Mare era un rege-

• filosof , cu o formaţie de artist şi un program de guvernare inspi-

• rat de iluminismul francez. Schloss Sanssouci a devenit , în

• scurt timp, sediul guvernului regal, chiar dacă fusese conceput

• ca un loc retras şi nu era potrivit activităţilor administrative.

• Exista deja o vie, când Knobelsdorff a început , în aprilie 1745,

• construirea unui mic palat. În zona de primire, pe unde treceau

• trăsurile, o colonadă semicirculară asigura delimitarea, iar din-

• spre grădină, o scară elegantă îşi desfăşura cele 132 de trepte

• până la castel.

Arhitectul a reuşit să dea clădirii de culoare ocru-gălbui şi încu-

• Arhitectul a reuşit să dea clădirii de culoare ocru-gălbui şi încu-

• nunată de o cupolă arămie un farmec pastoral, intim şi luminos.

• Micul castel nu avea decât 12 camere. Una dintre cele mai fru-

• moase era camera de muzică, cu decoraţiuni murale în stil ro-

• coco. În Sala de Marmură, cu cele 16 coloane duble şi cupola

• aurită, Frederic al II-lea aduna artişti, filozofi şi savanţi- printre

• care şi Voltaire-la faimoasa “masă rotundă”. Tot Knobelsdorff a

• proiectat şi primul parc de la Sanssouci. Grădina, cu vase deco-

• rative, sfincsi şi pavilioane, cu grote, fântâni, izvoare şi temple,

• apare ca un senzual contrapunct baroc, la rigoarea militarismu-

• lui prusac.Parcul de circa 399 de hectare adăposteşte câteva

• clădiri comandate special de Frederic al II-lea. În timpul domniei

• sale a fost adăugată galeria de statui, casa de oaspeţi Neue

• Kammern, poarta cu obelisc şi Casa chinezească a Ceaiului.

• Ultimul mare proiect a fost Noul Palat,construit între 1763-1769.

• Întinse grădini conduc spre acest magnific palat, celebrare a

• forţei Prusiei după Războiul de Şapte Ani.

Falezele de cretă din Insula Rugen

• Rugen este cea mai mare insulă germană din Marea Baltică,

• care se găseşte lângă coasta Pomeraniei. Se poate spune că

• poarta insulei este oraşul hanseatic Stralsund, insula fiind lega-

• tă de continent printr-un dig. Lungimea insulei, pe direcţia nord-

• sud, este de 52 km, lăţimea maximă fiind în sudul insulei, de

• 41 km. Suprafaţa insulei este de 926 km². Lungimea totală a

• ţărmurilor însumează 574 km, insula având o formă neregulată.

• De pe coastele abrupte ţi se oferă o minunată panoramă a Mării

• Baltice şi a falezelor de la Wissower Klinken. Bolovani imenşi şi

• trunchiuri uscate de copaci , pe plaja Stubnitz, fac plimbarea

• destul de anevoioasă. Numai de aproape poţi surprinde măreţia

• falezelor de calcar, ale căror straturi succesive s-au format, în

• decursul a milioane de ani, din scheletele calcaroase, solzii şi

• carapacele a nenumărate vieţuitoare minuscule.

Stubbenkammer, de pe insula Rugen , este una dintre cele

• Stubbenkammer, de pe insula Rugen , este una dintre cele

• mai frumoase zone de pe coasta Mării Baltice. Cea mai cunos-

• cută stâncă de la Stubbenkammer este Tronul Regelui, care

• are 117 metri înălţime.Anual, peste 300 000 de vizitatori urcă

• scările înguste până la o platformă de 200 de metri pătraţi,

• amenajată cu mai mult de 300 de ani în urmă, efortul lor fiind

• răsplătit de priveliştea unică a falezelor de cretă şi a mării.De la

• jumătatea secolului al XIX-lea, calcarul de Rugen este materia

• primă pentru fabricarea pigmenţilor, a porţelanului sau a pastei

• de dinţi.

• Pentru a proteja coasta, în 1990, a fost înfiinţată Rezervaţia

• Naturală Jasmund. Cele 3 000 de hectare ale sale includ

• 2 000 de hectare de pădure, lăsate pe cât posibil în starea lor

• sălbatică, circa 500 de hectare din Marea Baltică şi 500 de

• hectare de stânci de calcar, mlaştini şi păşuni.

Lubeck

• Nici un alt oraş din nordul Europei n-a fost gândit atât de osten-

• tativ burghez ca această veche metropolă baltică şi nicăieri în

• lume , goticul n-a fost transpus în cărămidă ca în aşezarea de

• pe râul Trave.Este adevărat că începuturile au fost modeste.

• Liubice era o fortăreaţă slavă, nesemnificativă, distrusă în 1138,

• dar importanţa ei a început să crească atunci când, în anul

• 1159, Henric Leul, ducele Saxoniei şi al Bavariei, a fondat un

• oraş cu acelaşi nume pe o insulă prinsă între râurile Trave şi

• Wakenitz. Cincisprezece ani mai târziu, Henric aşeza cu mâna

• lui piatra de temelie a unei viitoare enorme biserici. Curând

• după aceasta, comercianţii din Lubeck au început să fie din ce

• în ce mai activi în zona Mării Baltice.

Spre sfârşitul secolului al XIV-lea, urbea a ajuns la apogeul

• Spre sfârşitul secolului al XIV-lea, urbea a ajuns la apogeul

• dezvoltării sale, devnind liderul Ligii Hanseatice. Frumosul oraş

• de pe Trave a fost şi locul înfloririi unei arhitecturi exemplare.

• Aproape toate oraşele hanseatice şi-au construit bisericile şi

• primăriile după modelul Lubeck-ului. Încă din 1276, unicul

• material de construcţie permis era cărămida şi, graţie acestei

• hotărâri, nu au izbucnit incendii, iar oraşul s-a putut dezvolta

• continuu, devenind visteria întregului nord european.Privind

• din cel mai înalt punct al Bisericii Sf. Petru, poţi observa planul

• în tablă de şah al vechiului oraş hanseatic. Turlele gemene sunt

• ascuţite ca două vârfuri de munte , disputându-şi întâietatea în

• privinţa înălţimii cu cele solide ale Bisericii Sf. Maria,care,la

• rându-le , concurează cu Primăria. Această ultimă clădire, un

• adevărat palat, cu acoperişul din ceramică glazurată,cu bolţile

• în stil renascentist şi cu încăperi în stil baroc,continuă să fie

• inima acestui oraş autoguvernat.

Hamburg

• “Oraşul antrepozitelor” din Hamburg este considerat un miracol

• al arhitecturii universale.Clădirile de la sfârşitul sec. al XIX-lea,

• constituie cel mai mare complex de depozite din lume.Totul a

• pornit de la o acută criză financiară.Otto von Bismarck făcea

• presiuni asupra senatului hamburghez, încă din 1879, să adere

• la sistemul vamal german,dar,negustorii se opuneau, întrucât

• Hamburgul nu percepea nici o taxă vamală. S-a ajuns la o solu-

• ţie de compromis,care să păstreze privilegiul respectiv.În regim

• de porto-franco (port liber), s-au creat spaţii scutite de taxe

• pentru depozitarea şi transferul mărfurilor,aceste taxe urmând a

• fi percepute doar atunci când destinaţia era Germania.

• Ca amplasament pentru noul port liber a fost ales vechiul cartier

• al ţesătorilor având o poziţie extrem de avantajoasă datorită

• canalelor care traversau zona, şi care erau aproape atât de

• vechiul port, cât şi de oraş.

Noul oraş-depozit ,în care au fost implicaţi patruzeci şi doi de

• Noul oraş-depozit ,în care au fost implicaţi patruzeci şi doi de

• arhitecţi,a fost construit între anii 1882-1888.Intrarea în portul

• liber avea dimensiuni regale, iar podurile bogat ornamentate cu

• motive medievale traversau un canal lat de 75 de metri.Toate

• antrepozitele au fost construite pornind de la acelaşi concept:

• sprijinite pe piloni solizi, fundaţiile şi pivniţele susţineau patru

• sau cinci etaje.Zidurile, extrem de groase, asigurau o izolare

• perfectă atât vara cât şi iarna.Fiecare depozit fusese conceput

• astfel încât permitea un acces dublu, atât de pe apă, cât şi de

• pe uscat.Scripeţi susţinuţi de grinzi solide descărcau mărfurile,

• care ajungeau în depozite prin deschiderile existente în ziduri.

• Arhitecţii au acordat o importanţă deosebită şi aspectului este-

• tic al noului port: turnuri de diferite mărimi răsăreau din arama

• acoperişurilor, arcuri romanice susţineau ferestrele şi scările de

• incendiu, construite din oţel, faţadele aveau platforme-balcoane

• în stil italian , întregul ansamblu fiind considerat ca o catedrală

• a comerţului.

Parcul Naţional Waddenzee

• Mulţi dintre turiştii care merg prima dată să vadă Marea Nordu-

• lui,au surpriza de a nu găsi marea la locul ei,în schimb, pot ve-

• dea o “plajă” lată de câţiva kilometri, alcătuită , în principal, din

• nisipuri cenuşii. Fenomenul este cauzat de mareele generate

• de atracţia gravitaţională a Lunii. Fluxul şi refluxul se întâlnesc

• în aproape toate mările, dar niciunde n-au dus la apariţia unui

• peisaj asemenea celui de la Waddenzee, pe ţărmul Mării

• Nordului. Zona nu include doar întinderi de ape protejate de

• valuri şi traversate de canale naturale, ci şi dune, plaje şi insule.

• Ea este unică în lume,fapt pentru care a fost declarată în 1985,

• rezervaţie naturală.O vedere de sus permite o privire asupra

• întregului ecosistem: canale mari şi mici traversează zona;

• acolo unde apa se retrage mai încet, se formează bancuri de

• mâl, iar unde curentul este mai puternic, apar praguri de nisip,

• refugiul preferat al focilor.

Întâlnim diferite tipuri de bancuri( de mâl, de nisip sau mixte)

• Întâlnim diferite tipuri de bancuri( de mâl, de nisip sau mixte)

• care au apărut pe suprafeţe întinse acoperite de păpurişuri şi

• mlaştini, apărate de dune, care , dupa ultima glaciaţiune, când

• nivelul Mării Nordului a crescut, au fost inundate şi acoperite cu

• un sol fertil. În locurile în care erau doar inundaţii ocazionale,

• în timpul fluxului de primăvară, s-au format plaje nisipoase

• şi sărături. Pe solurile respective cresc acum tot felul de specii

• de plante robuste,în funcţie de depărtarea faţă de mare.Deşi, la

• prima vedere, peisajul nu pare prea ospitalier, ba chiar arată ca

• un loc sterp, realitatea este alta. Două mii de specii de animale

• trăiesc în această zonă, care pulsează de viaţă: în timpul

• refluxului, se pot auzi miriadele de viermi, melci, scoici şi crabi

• care caută hrană, locul fiind o binecuvântare, doarece algele cu

• care se hrănesc se găsesc din abundenţă.Pe de altă parte, în

• cadrul lanţului trofic, crabii şi viermii sunt prada altor nenumăra-

• te animale din Waddenzee, de la peşti şi până la foci.

Catedrala din Koln

• Catedrala este simbolul Koln-ului, cunoscută în toată lumea

• drept monumentul de arhitectură cel mai faimos din Germania.

• Încă din Evul Mediu i se spunea “catedrala tuturor catedralelor”,

• iar la mijlocul secolului al XIX-lea a devenit “sanctuar naţional

• german”.Când, la 15 octombrie 1880, ultima operaţiune de con-

• structie se încheia, prin plasarea unei cruci pe turnul sudic, tre-

• cuseră deja 632 de ani de când se aşezase piatra de temelie.

• Ca model pentru spaţiul rezervat corului şi pentru transept,

• s-a folosit Catedrala de la Amiens, iar forma navei a fost inspi-

• rată de o altă biserică din Koln, datând din secolul al XII-lea.În

• septembrie 1322, arhiepiscopul Heinz von Virneburg a putut

• sfinţi spaţiul destinat corului, chiar dacă restul nu era încă

• terminat.

În 1560, lucrările la construcţia catedralei au fost sistate datori-

• În 1560, lucrările la construcţia catedralei au fost sistate datori-

• tă “spiritului vremii”: epoca modernă tocmai începea şi nu mai

• era loc pentru clădiri de dimensiuni atât de mari.Lucrările vor fi

• reluate în secolul al XIX-lea, când catedrala a fost declarată

• “sanctuar naţional”, iar regele Frederic al IV-lea, în 1842, a aşe-

• zat el însuşi prima piatră la fundaţia faţadei sudice a transeptu-

• lui, construcţia fiind terminată după 38 de ani.Maiestuoase,cele

• două turnuri ale Catedralei din Koln se ridică elegante spre cer.

• Turnul de nord, înalt de 157,38 m, îl depăşeşte pe cel sudic cu

• 7 cm.Catedrala are cele mai întinse faţade dintre toate biserici-

• le creştine.Contraforturile sunt proprii stilului gotic.Dintre cele

• trei portaluri,doar portalul Sf. Petru,este medieval,celelalte două

• aparţinând sec. al XIX-lea, ca şi sculpturile care le decorează.

• Când intri în catedrală, te domină spaţiul zvelt, plin de nobleţe

• al navei centrale,lungă de 119 m.Printre obiectele de artă sem-

• nificative se află Crucea lui Gero, un crucifix din sec. al X-lea.

Biserica Wieskirche

• Totul a început în iunie 1718,când Maria Lory,deţinătoarea

• unei statuii de lemn care îl reprezenta pe Iisus biciuit,statuie ve-

• nerată în timpul procesiunilor din Vinerea Mare în satul Stein-

• gaden din Bavaria,a adus vestea că statuia făcea vindecări mi-

• raculose iar din ochii lui Iisus curgeau lacrimi.Datorită număru-

• lui mare de pelerini ,Hyazinth Gassner, stareţul mănăstirii de la

• Steingaden, a decis construirea unui sanctuar.Între anii 1745-

• 1754 a fost ridicată ,în mijlocul colinelor de la poalele Alpilor

• una dintre cele mai rafinate opere ale rococo-ului bavarez.

• Construcţia a costat 180.000 de mărci, fiind opera arhitectului

• Dominikus Zimmermann. Acesta a conceput biserica de peleri-

• naj ca pe o structură având în centru un oval, cu faţade sobre,

• care, într-un spaţiu adiacent, cel al corului, adăpostea miracu-

• loasa statuie .

Arhitectul a dat o deosebită importanţă îmbinării armonioase a

• Arhitectul a dat o deosebită importanţă îmbinării armonioase a

• formelor cu jocul culorilor şi al luminii care inundă nava prin

• douăzeci de ferestre mari.Opt perechi de coloane susţin bolta

• imensă, o bijuterie reprezentând cerul divin,frescele care o

• acoperă, fiind pictate în trompe l’oeil ,mesajul pe care îl pri-

• mesc pelerinii fiind următorul: cei care trăiesc în umilinţă şi

• credinţă vor primi iertarea păcatelor. Ornamentaţia pereţilor şi

• basoreliefurile, stucatura bogată şi iluzia creată de tehnica

• picturală a frescelor alegorice organizează spaţiul asemenea

• notelor dintr-o partitură muzicală. Astfel, dacă în nava centrală

• s-au folosit armonii de alb, albastru şi auriu, coloanele de mar-

• mură de lângă altare sunt de un roşu cald,luminos,simbolizând

• sângele vărsat de Iisus pentru salvarea umanităţii.Wieskirche

• a fost redescoperită şi recunoscută ca operă de artă abia la

• începutul sec. al XX-lea şi de atunci , edificiul nu este numai

• loc de pelerinaj, ci şi o mare atracţie pentru numeroşi turişti.

Castelul Neuschwanstein

• Devenit rege al Bavariei la vârsta de 18 ani, Ludovic al II-lea

• şi-a pierdut repede interesul pentru politică,devenind chiar

• excentric, ocazie propice pentru a construi trei castele impună-

• toare: Neuschwanstein, Herrenchiemsee şi Linderhof.Chiar în

• dormitorul de la Neuschwanstein, regele a fost declarat oficial

• nebun, extravaganţa şi bănuita sa homosexualitate îngrijorând

• guvernul bavarez, iar trei zile mai târziu a fost găsit , împreună

• cu doctorul său, înecat în Lacul Starnberg din apropierea pala-

• tului. Acest palat este cel mai impunător şi mai cunoscut din

• cele ridicate de regele Ludovic al II-lea , fiind un adevărat basm

• devenit realitate. Richard Wagner, în Das Rheingold (Aurul

• Rinului) dedică o odă Castelului Neuschwanstein şi celui care

• l-a comandat, regele Ludovic al II-lea al Bavariei.

Prietenia mistică, exaltata dintre cei doi mari romantici nu este

• Prietenia mistică, exaltata dintre cei doi mari romantici nu este

• nicăieri mai palpabilă decât în acest castel, construit într-un

• peisaj de vis, în Munţii Allgau, părând încarnarea unei poveşti

• germane cu zâne.Planurile castelului au fost inspirate din de-

• corurile operelor wagneriene Lohengrin şi Tannhauser, cât şi

• din legendele ce înconjoară Castelul Wartburg din Munţii Pădu-

• rea Turingiei.”Noul Wartburg” a fost construit între 1859-1892,

• de către arhitecţii Eduard Riedel, Georg Dollmann şi Julius

• Hofmann. Clădirea principală, un palat cu patru etaje, are la

• parter sălile oficiale şi camerele destinate personalului. Urcând

• scările în turnul mare,înalt de 60 de metri, se intră în camerele

• regale, somptuos decorate cu fresce reprezentând scene cava-

• lereşti din Evul Mediu. Temele romantice devin aproape obse-

• sive în Sangersalle, cea mai mare încăpere din castel, unde se

• desfăşurau festivaluri muzicale şi care i-a inspirat lui Wagner

• opera Tannhauser.

Regele s-a depărtat de “linia

• Regele s-a depărtat de “linia

• wagneriană” doar într-un sin-

• gur caz: sala tronului, care

• este şi altfel mobilată: spaţiul

• este conceput în stil bizantin,

• centrat pe o formă ampla de

• coroană , de felul coroanei

• imperiale bizantine. 139 de

• trepte de marmură de Carrara

• duc la un portal, unde trebuia

• să fie amplasat tronul regelui,

• realizat din aur şi fildeş. Cas-

• telul de vis a costat milioane

• de mărci aur.

Bibliografie:

• 1. www.wikipedia.org

• 2. xxx, 100 de minuni ale lumii, Editura Bic All,

• Bucureşti,2004

• 3. xxx, Descoperă minunile lumii, Editura Readers

• Digest, Bucureşti, 2006

• 4. xxx, 1000 de miracole ale naturii, Editura

• Readers Digest, Bucureşti, 2008

• 5. Bedurfting,Friedemann,1000 de minuni ale

• lumii, Editura Aquila’93, Craiova,2007

• SFÂRŞIT