Mircea eliade istoria credinelor ideilor religioase

38 Loren R. Fischer vorbeşte de „creaţia de tip-Baal", pe care o distinge de „creaţia de tip El"; cf. „Creation at Ugarit", pp. 320 sq.

39 Ugaritic Manual, § 67: I: 1-8; traducere de U. Oldenburg, p. 133.

107

Religiile hittiţilor si ale canaaneenilor

cum era practicat la Ugarit. „Baal este mort! strigă el, ce vor deveni mulţimile de oameni?"40 Dintr-o dată, El pare eliberat de resentiment şi de dorinţa sa de răzbunare. El se comportă ca un adevărat zeu cosmocrator; îşi dă seama că viaţa universală este pusă în pericol prin moartea lui Baal. El cere soţiei sale să numească rege pe unul din fiii lui, în locul lui Baal. Aşerat desemnează pe Athar „cel Groaznic", dar când acesta urcă pe tron, el descoperă că nu este destul de mare ca să-1 ocupe şi recunoaşte că nu poate să fie rege.

între timp, 'Anat pleacă în căutarea trupului. Când îl găseşte, ea îl urcă pe umărul său şi se îndreaptă spre nord, îngropându-1, ea sacrifică un mare număr de animale pentru banchetul funerar. După un anumit timp, 'Anat îl întâlneşte pe Moţ. Ea îl prinde, şi „cu sabia îl taie; cu vânturătoarea îl vântură; cu focul îl arde; cu moara îl macină; în câmpii îl împrăştie şi păsările îl mănâncă"41. 'Anat operează un fel de omor ritual, tratându-1 pe Moţ ca pe un snop de grâu. în general, această moarte este specifică zeilor şi spiritelor vegetaţiei42. Ne putem întreba dacă nu cumva chiar din cauza acestei morţi de tip agrar Moţ va reveni mai târziu la viaţă.

Oricum ar fi, omorârea lui Moţ nu este fără legătură cu destinul lui Baal. Zeul El visează că Baal este viu şi că „cerurile plouau untdelemn şi pâraiele curgeau cu miere" (ceea ce amin­teşte de imaginile biblice, cf. lezechiel, 32: 14; Iov, 20: 17). El izbucneşte în râs şi declară că se va aşeza şi se va odihni, căci „victoriosul Baal trăieşte, Prinţul Pământului există" (Driver, p. 113). Dar, aşa cum Yam revine la viaţă, Moţ reapare după şapte ani, şi se plânge de trata­mentul pe care 1-a suferit din partea lui 'Anat. El se plânge, de asemenea, de faptul că Baal i-a răpit suveranitatea, şi cei doi adversari reîncep lupta. Ei se înfruntă, se lovesc cu capul şi cu picioarele ca doi boi sălbatici, se muşcă asemeni şerpilor, până când amândoi se prăbuşesc la pământ, cu Baal deasupra lui Moţ. Dar Şapaş, zeiţa Soarelui, îl avertizează pe Moţ — din partea lui El — că este inutil să continue lupta, şi Moţ se supune, recunoscând suveranitatea lui Baal. După alte câteva episoade, numai parţial comprehensibile, 'Anat este informată că Baal va fi rege mereu, inaugurând o eră de pace, când „boul va avea vocea gazelei şi şoimul glasul rândunicii"43.

52. Viziunea religioasă canaaneană

Anumiţi autori au crezut că pot recunoaşte în acest mit reflexul morţii şi reapariţiei anuale a vegetaţiei. Dar, în Siria şi în Palestina, vara nu aduce „moartea" vieţii vegetale; este, dimpotrivă, anotimpul fructelor. Nu căldura toridă este aceea care îl îngrozeşte pe cultivator, ci o secetă prelungită. Pare deci probabil că victoria lui Moţ se referă la ciclul de şapte ani de secetă, despre care găsim ecouri în Vechiul Testament (Facerea, 41; II Regi, 24: 12 sq.)44.

Dar interesul mitului depăşeşte eventualele sale raporturi cu ritmul vegetaţiei, în fond, aceste evenimente patetice, şi adesea spectaculoase, ne dezvăluie un mod specific al existenţei divine; şi anume, un mod de a exista care comportă înfrângerea şi „moartea", „dispariţia" prin înmormântare (Baal) sau prin dezmembrare (Moţ), urmată de „reapariţii" mai mult sau mai puţin periodice. Acest tip de existenţă, în acelaşi timp intermitentă şi circulară, aminteşte de

40 G.R. Driver, op. cit., p. 109; A. Caquot şi S/nycer, pp. 424-425.

41 G.R. Driver, p. III; A. Caquot şi M. Sznycer, p, 430.

42 S-a propus să se vadă în Moţ un „spirit al recoltei", dar trăsăturile sale „funerare" sunt prea evidente; el locuieşte în lumea subterană sau în pustiu şi tot ce atinge se umple de tristeţe.

43 G.R. Driver, p. 119.

44 Cf. Cyrus Gordon, „Canaanite Mythology", pp. 184, 195 sq.; M. Pope, în W.d.M, I, pp. 262-264.

De la epoca de piatra la Misterele din Eleusis

108

modalitatea zeilor ce guvernează ciclul vegetaţiei. E vorba totuşi de o nouă creaţie religioasă, care vizează integrarea aspectelor negative ale vieţii într-un sistem unitar de ritmuri antagonice.

în cele din urmă, luptele lui Baal, cu derutele şi victoriile sale, îi asigură suveranitatea în Cer şi asupra Pământului; dar Yarn continuă să domnească asupra „Mării" şi Moţ rămâne Stăpânul lumii subterane a morţilor. Miturile pun în evidenţă primatul lui Baal şi, pornind de aici, perenitatea Vieţii şi a normelor care guvernează Cosmosul şi societatea umană. „Aspectele negative" reprezentate de către Yam şi Moţ îşi găsesc, prin chiar acest fapt, justificarea. Faptul că Moţ est fiul lui El, şi mai ales că Baal nu reuşeşte să-1 nimicească, proclamă „normalitatea" morţii: în ultimă analiză, moartea se dovedeşte condiţia sine qua nou a vieţii^.

Probabil că mitul relatând lupta dintre Baal şi Yam era recitat la sărbătoarea de Anul Nou, iar cel al conflictului Baal-Mot cu ocazia recoltelor; dar nici un text cunoscut până în prezent nu atestă aceste fapte, în acelaşi mod, se poate concepe că regele, despre care se ştie că juca un rol important în cult, îl reprezenta pe Baal în aceste scenarii mitico-rituale; dar argumentul este încă controversat. Sacrificiile erau considerate drept hrană oferită zeilor. Sistemul sacrificial pare asemănător aceluia din Vechiul Testament; el comporta holocaust, sacrificiul sau ofranda de „pace" sau de „comuniune", şi sacrificiul expiator.

Preoţii, khnm, aveau acelaşi nume ca în ebraică (Kohăn). Alături de preoţi sunt menţionate, de asemenea, preotesele (khnf) şi qadecim, persoane „consacrate", (în Biblie, acest termen desemnează prostituţia sacră, dar textele ugaritice nu indică nimic asemănător.) în fine, sunt citaţi preoţii oraculari sau profeţii. Templele aveau altare împodobite cu imagini ale zeilor şi simboluri divine, în afară de sacrificii sângeroase, cultul comporta dansuri şi numeroase acte orgiastice care vor stârni mai târziu mânia profeţilor. Dar nu trebuie să uităm că lacunele docu­mentare ne permit numai o estimare aproximativă a vieţii religioase canaaneene. Nu dispunem de nici o rugăciune. Se ştie că viaţa este un dar divin, dar nu cunoaştem mitul facerii omului.

O asemenea viziune religioasă nu era exclusiv canaaneană. Dar importanţa şi semnificaţia sa au fost reimpulsionate atunci când israeliţii, pătrunzând în Canaan, au fost confruntaţi cu acest tip de sacralitate cosmică, implicând o activitate cultuală complexă şi, în pofida exceselor orgiastice, nu lipsită de grandoare. Deoarece credinţa în sacralitatea vieţii era împărtăşită şi de israeliţi, o problemă se punea de la început: cum să păstrezi o credinţă asemănătoare fără să o integrezi în ideologia religioasă canaaneană? Aceasta implica, aşa cum am văzut, o teologie specifică centrată pe modalitatea intermitentă şi circulară a zeului principal, Baal, simbol al vieţii totale. Or, Iahve nu împărtăşea acest mod de a fi. (Nici zeul El, de altfel, dar El suferise alte modificări, umilitoare.) In plus, deşi cultul său comporta un anumit număr de sacrificii, Iahve nu se lăsa constrâns de acte cultuale: el cerea transformarea interioară a credinciosului prin supunere şi încredere (§ 114).

Cum vom vedea mai departe (§ 60), multe elemente religioase canaaneene au fost asimilate de israeliţi. „Dar chiar aceste împrumuturi erau un aspect al conflictului: Baal era combătut cu propriile sale arme. Dacă se consideră că toate grupurile străine, chiar nonsemite precum hurriţii şi mai târziu filistenii, şi-au uitat cu desăvârşire religia proprie, foarte curând după sosirea lor în Canaan, se va aprecia ca extraordinar de omeneşte faptul că această lupta dintre Iahve şi Baal s-a prelungit atât de mult în timp şi, în ciuda compromisurilor şi a infidelităţilor, s-a terminat prin victoria iahvismului."46

45 Abia în mitologia buddhistă se va mai întâlni un alt marc zeu al morţii. Mura, carc-.şi datoreşte imensa-i putere chiar oarbei iubiri de viaţă a oamenilor. Dar, evident, în perspectiva indiană postupanisadică, ciclul viaţă-sexuali-tate-moarte-reîntoarcere la viaţă constituie cel mai mare obstacol în calea eliberării (vc/i partea a Il-a a lucrării de faţă).

46 R. de Vaux, Histoire ancienne d'Israel, l, pp. 147-148.