Unul dintre cei mai fecunzi, dar şi cei mai contraversaţi scriitori din perioada patristică a fost Origen (l85-254), a cărui operă a stârnit acerbe pasiuni între secolele cinci şi şapte, în toiul confruntărilor monofizite. Personalitatea marelui teolog alexandrin şi erorile din unele scrieri ale sale, sau mai degrabă scăpări, au împărţit părerile Sfinţilor Părinţi.
Învăţăturile lui Origen incriminate de unii părinţi erau următoarele:
1. subordinaţionismul trinitar;
2. ideea preexistenţei sufletului;
3. preexistenţa sufletului uman în fiinţa lui Hristos;
4. apocatastaza (restabilirea finală a tuturor, inclusiv a demonilor):
5. concepţia despre însufleţirea astrelor;
6. interpretarea, cu precădere alegorică a Bibliei.
Un Sinod local ţinut la Constantinopol în anul 543 a condamnat unele teze din scrierile lui Origen, pe baza unui tratat teologic scris de împăratul Justinian (527-565), aşezând numele marelui scriitor între eretici, socotit a fi părintele monofizismului.
Subliniem ca un fapt important, că Origen n-a fost condamnat de Sinodul al cincilea Ecumenic.
Totuşi, condamnarea lui Origen ca izvor al monofizismului a nemulţumit profund pe monofiziţi care erau susţinuţi, în secret de împărăteasa Teodora. Pentru a linişti spiritele şi a salva unitatea imperiului, ameninţată cu scindarea de monofiziţi, împăratul le face o serie de concesii.
La presiunile împăratului, papa Virgiliu publică în 548 un document teologic adresat patriarhului ecumenic Mina şi intitulat Judicatum , prin care se condamnau cele trei capitole.
Acest lucru a determinat o serie de proteste în vestul şi centrul imperiului.
Dostları ilə paylaş: |