Cultura teologică în Răsărit în secolele IV-XI
Perioada de după Părinţii apostolici şi apologeţi, inaugurată de libertatea acordată creştinilor prin măsurile reformatoare ale Sfântului împărat Constantin cel Mare şi declinul păgânismului, este considerată, pe plan cultural-creştin, drept cea mai fecundă şi, totodată, generatoare a celei mai profunde literaturi teologice.
În confruntările cu ideile şi scrierile eretice, Biserica, după cum am văzut în capitolul dedicat sinoadelor ecumenice, a fost nevoită să ia atitudine apologetică şi să-şi precizeze învăţătura. Acest context a favorizat alcătuirea unei cantităţi apreciabile de scrieri care, în marea lor majoritate, sunt capodopere ale literaturii teologice, la care şi astăzi creştinii fac referinţă.
În cele ce urmează vom face scurte prezentări ale celor mai reprezentativi părinţi bisericeşti.
Dostları ilə paylaş: |
