Organizarea Bisericii primare. Raportul cu iudaismul. Căderea Ierusalimului.
Comunitatea creştină înfiinţată de Sfinţii Apostoli se numeşte încă de la început Biserică, Biserica lui Dumnezeu, Biserica lui Hristos. Ea are sensul nu de simplă adunare, pe care-l avea cuvântul până atunci, ci pe cel de asociaţie, de frăţie, de societate creştină. Sf. Ignaţiu al Antiohiei foloseşte pentru prima dată în istoria creştinismului expresia de „Biserică Universală”, despre care spune că se află acolo unde este Hristos.
În înfăţişarea sa exterioară Biserica Creştină are unele asemănări cu alte comunităţi religioase, în esenţă, însă este un fenomen şi un organism cu totul nou. Raţionalismul protestant a văzut în Biserică nu o instituţie voită de Iisus Hristos, ci o creaţie apostolică, necorespunzătoare gândului Lui, o imitaţie după modelul altor instituţii religioase - iudaice sau păgâne.
În ipostaza de comunitate creştină şi de aşezământ al mântuirii, Biserica trebuia să existe, să aibă membri, conducere, norme şi viaţă proprie.
Dostları ilə paylaş: |