Neoprotestanţii. Începând cu secolul al XVII-lea, din ramurile protestante - reformată şi calvină - au luat naştere o serie de confesiuni numite neoprotestante, care au fărâmiţat Biserica ieşită din Reformă, producând şi mai multă confuzie în sânul creştinismului. Principalele confesiuni neoprotestante sunt:
a) Quakerii (tremurătorii) cunoscuţi şi sub numele de Societatea Prietenilor, înfiinţată în jurul anului 1649, în Anglia, de George Fox. Persecutaţi în Anglia de Carol al II-lea, au emigrat masiv în America unde, în 1681, au creat sub egida lui William Penn (1644-1718) colonia Pennsylvania. Quakerii cereau magistraţilor care-i anchetau să se cutremure în faţa lui Dumnezeu (de aici şi numele de tremurători).
Adepţii unei vieţi simple, quakerii refuză serviciul militar, războiul, petrecerile mondene şi desfăşoară intense acţiuni caritabile. Au militat pentru încetarea comerţului cu sclavi şi dezrobirea negrilor. Un alt reprezentant însemnat al Societăţii Prietenilor a fost Robert Barclay (1648-1690).
b) Metodiştii. Confesiune pietistă înfiinţată în Anglia, în 1729, de fraţii Charles şi John Wesley, propovăduind o nouă metodă de viaţă (de unde şi denumirea de metodişti), bazată pe o moralitate austeră. Sub raport doctrinar sunt calvini, iar în privita organizării congregaţionalişti.
Remarcându-se prin întâlnirile lor în aer liber, prin care atrăgeau mulţi adepţi, metodiştii s-au răspândit în Statele Unite, Canada, Australia, Noua Zeelandă şi Irlanda.
În 1932, metodiştii s-au unit formând Biserica Metodistă din Marea Britanic.
c) Cultul creştin baptist. Ca Biserică a apărut în secolul al XVII-Iea, în Olanda şi Anglia, principala caracteristică a baptismului fiind refuzul pedobaptismului şi întoarcerea Ia Botezul prin afundare. „Părinţii" baptismului sunt John Smith şi Thomas Holwys. Divizaţi la început, baptiştii s-au reunit în 1791, dar în secolul al XlX-lea, problema sclaviei a adus noi sciziuni, care s-au soldat cu formarea, în America, a Convenţiilor baptiste de Nord şi de Sud.
În prezent, în lume sunt înjur de 51 de milioane de baptişti.
d) Adventiştii de ziua a şaptea, denominaţiune creştină ale cărei baze au fost puse de fermierul american William Miller (l782-1849) şi dezvoltată de Helene Gould White (l826-1915). Principala preocupare a fondatorilor a fost calcularea datei exacte a venirii a doua a lui Hristos (în limba latină adventus), pe baza profeţiei lui Daniel şi a Apocalipsei. începând cu anul 1843, au fost propuse numeroase date ca sigure ale venirii lui Hristos. Biserica Adventistă de ziua a şaptea a fost creată în 1855, răspândindu-se apoi în Europa şi Australia.
Pretinzând că lucrările sale (între care se detaşează Tragedia veacurilor sunt inspirate şi că Dumnezeu i-a revelat mai multe învăţături, Helene White a reuşit, prin misionari, să dobândească un mare număr de adepţi.
Adventiştii de ziua a şaptea se detaşează între cultele neoprotestante prin serbarea sabatului iudaic. Astăzi sunt pe glob aproximativ 7 milioane de adventişti.
-
Creştinii după Evanghelie, cult a cărui origine se află în Elveţia, în secolul al XIX-lea. Doctrina „evangheliştilor" se prezintă ca un amestec de învăţături zwingliene şi baptiste.
-
Martorii lui Iehova constituie o mişcare milenaristă întemeiată în America, în secolul al XlX-Iea, de Charles
Taze Russel şi dezvoltată de succesorul său, Joseph Franklin Rutherford, având sediul la Brooklyn (New York).
Doctrina martorilor este în bună parte anticreştină, iar în practica vieţii se constată accente antisociale.
Nu cred în Sfânta Treime, Iisus - după iehovişti - nu este Fiul lui Dumnezeu, ci un martor al lui Iehova, ca şi Apostolii, sufletul moare o dată cu trupul, cred într-o împărăţie pământească, nu admit transfuzia de sânge, transplantul de organe etc. Principala publicaţie „Tumul de veghere" este tribuna prin care îşi răspândesc învăţătura. In lume sunt astăzi cea 7 milioane de membri.
g) Mormonii - o mişcare neoprotestantă fondată de Joseph Smith (l 805-1844) în 1820, în America, avându-şi sediul actual în Salt Lake City (statul Utah - America), îşi mai zic "Biserica lui Iisus Hristos a Sfinţilor din timpurile din urmă". Doctrina este de orientare milenaristă, adepţii punând mai mare preţ pe Cartea lui Mormon decât pe Biblie, considerând-o "un alt Testament al lui Iisus Hristos". În prezent numără, în întreaga lume, cca 6 milioane de adepţi.
h) Penticostalii consideră că primesc Botezul Duhului Sfânt, ca oarecând Apostolii la Cincizecime.
Întemeietorul este pastorul baptist Carol Perham în America, în secolul XX, mişcarea penticostală cunoscând o rapidă şi largă răspândire pe glob.
Pe fondul liberalismului protestant au luat naştere diverse alte mişcări şi curente religioase, cu unele accente oculte. Amintim aici Teozofia, fondată în Statele Unite de colonelul H.S. Olcott (+ 1907) şi de mediumul de origine ruso-germană Helena Petrovna Blavatsky (+ 1891) şi Antropozofia, născută în Elveţia, părintele ei fiind Rudolf Steiner(+ l925).
Dostları ilə paylaş: |