Persecuţiile până la împăratul Comod (anii 54 - 192)
Primul împărat persecutor e socotit Nero (54-68). Nero, foarte tânăr, era un împărat vicios şi vanitos. Domnia lui a fost o continuă criză politică şi un spectacol revoltător, nemulţumirea contra lui creştea şi izbucnea în comploturi, pe care el le înăbuşea cu sânge. Cea mai mare nemulţumire s-a produs în anul 64, când Roma a fost mai mult de jumătate distrusă de un incendiu, izbucnit la 19 iulie, care a îngrozit şi revoltat populaţia. Deşi cauza incendiului nu este cunoscută, totuşi opinia publică socotea vinovat pe Nero, care ar fi voit să admire un spectacol unic şi să construiască o capitală nouă şi măreaţă. Ca să potolească furia mulţimii, Nero a abătut acuzaţia asupra creştinilor, contra cărora a început o violentă prigoană. Creştinii au fost condamnaţi ca duşmani publici şi oameni periculoşi. Persecuţia a fost de-a dreptul înspăimântătoare. Unii creştini au fost îmbrăcaţi în piei de animale sălbatice şi sfâşiaţi de câini, alţii răstigniţi, alţii unşi cu răşină şi arşi pe rug de vi, luminând noaptea grădinile lui Nero, care da spectacole de curse. Din vechea tradiţie bisericească se ştie că au murit sub Nero, la Roma Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, foarte probabil în anul 67. se crede că persecuţia s-a limitat la creştinii din Roma, dar o dată începută, ea expunea pretutindeni pe creştini la prigonire din partea păgânilor.
Dostları ilə paylaş: |
