Maximin Tracul (235-238), ridicat de trupe contra dinastiei Severilor, a dus o politică religioasă opusă lor. Chiar de la începutul domniei sale, el a dat un edict, în care poruncea uciderea „conducătorilor Bisericii, vinovaţi de învăţătura cea după Evanghelie”. În aplicarea ei, măsura aceasta s-a întins şi la preoţi şi diaconi. Persecuţia se întemeia pe motive politice, nu religioase, şi era poate mai mult o ameninţare faţă de creştini, care aveau simpatie pentru Alexandru Sever. După ea, creştinii avură între 238 şi 249 unsprezece ani de linişte.
