Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Martiriul Sfinţilor Mucenici Iustin, Hariton, Harit, Evelpist, Hierax, Peon şi Liberian (+ iunie 165)

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful s-a născut la începutul secolului al II-lea, în Flavia Neapolis, nu departe de vechiul Sichem, azi Nablus, în provincia Samaria din Palestina.

În tinereţe a învăţat filosofia stoică, peripatetică, pitagoreică şi platonică. Îndemnat de un bătrân a trecut la creştinism, care a devenit pentru el singura şi adevărata filozofie. Viaţa morală a creştinilor şi suferinţele acestora pentru credinţa în Hristos, Fiul lui Dumnezeu, l-au impresionat mult. A venit la Roma în două rânduri, unde, după 150, se stabileşte până la moartea sa martirică din iunie 165. din Actul său martiric, aflăm cp Sf. Iustin a locuit la Roma în casa unuia numit Martin, lângă băile lui Timotei. Aici a deschis o şcoală de cateheză creştină. Unul dintre elevii lui a fost Taţian Asirianul.

Sfântul Iustin a scris în apărarea credinţei creştine mai multe lucrări, dintre care mai importante sunt: Apologia I, adresată către 155, împăratului Antonin Pius şi Senatului Roman, scriere de mare valoare, care ne oferă o mărturie autentică despre credinţa şi viaţa creştină şi despre Liturghia creştină primară, la jumătatea secolului al II-lea; Dialogul cu Iudeul Trifon, scris între 150 şi 155; Apologia a II-a scrisă după 161, adresată Senatului roman, şi multe altele, din care ni s-au păstrat doar unele fragmente sau numai titlurile lor.

La Roma, datorită activităţii sale filosofice şi catehetice, a intrat în conflict cu filosoful cinic Crescens, care, din invidie şi ură personală, l-a denunţat autorităţii romane că este creştin.

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a suferit martiriul pentru Hristos la Roma, în timpul domniei împăratului Marcu Aureliu (161-180), în iunie 165, fiind judecat şi condamnat la moarte împreună cu alţi crştini, şi anume: Hariton, Harit, Evelpist, Hierax. Peon şi Liberian, numit şi Valerian.

Textul Actului martiric al Sfântului Iustin şi al celor 6 martiri care au suferit împreună cu el, ni s-a păstart în trei versiuni: versiunea scurtă A, bazată pe Codex Parisinus Graecus 1470, din 890, versiunea mijlocie B, care este cea mai cunoscută şi folosită, întemeiată pe cel mai vechi manuscris din sec al VIII-lea, care reproduce de fapt forma originală a procesului verbal de judecată al martrilor, luat de creştini la tribunalul din Roma, ce prezintă cea mai mare valoare istorică, şi versiunea lungă C, mai prelucrată şi literară, păstartă de un manuscris al Bibliotecii Sfântului Mormânt, din sec. al XII-lea, alcătuită pentru zidirea moral-spirituală a credincioşilor.

Interesant este de asemenea faptul, din punct de vedere istoric, că creştinismul pătrunsese chiar printre sclavii casei imperiale. Sf. Iustin împreună cu cei 6 creştini, au fost condamnaţi de prefectul Iunius Rusticus la moarte prin decapitare, iar sentinţa s-a executat imediat. Credincioşii au luat în ascuns trupurile lor şi le-au pus la un loc potrivit, fără să fie cunoscut autorităţilor romane.

Actul martiric al Sfântului Iustin şi al celor dimpreună cu el este autentic, fiind aproape în întregime procesul lor verbal de judecată, scris în timpul interogatoriului lor la Roma. De aceea el are o mare valoare istorică, pentru că autenticitatea lui n-a putut şi nu poate fi contestată.

Pomenirea Sf. Iustin se face la 1 iunie.