Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Sfântul Teotim, episcop de Tomis (390?-407?)

Episcopul Teotim a păstorit la Tomis, metropola civilă şi bisericească a Scythiei Minor sau Daciei Pontice, către finele sec. al IV-lea şi înc. sec. al V-lea. Pentru viaţa sa curată şi aleasă el a fost trecut în rândul sfinţilor.

Aniversarea sa se sărbătorea în fiecare an la Tomis, la 20 aprilie, după cum se spune şi în Acta Sanctorum. Nu se cunoaşte nici când, nici unde s-a născut, nici când a început păstoria lui la Tomis, nici când a încetat din viaţă, nici dacă era de origine grec, got sau autohton, geto-daco-roman. Însă luând în consideraţie mărturiile istoricilor Sozomen şi Nichifor Callist putem presupune că era un autohton geto-daco-roman de la Tomis.

Păstoria Sfântului Teotim de Tomis a început înainte de 392 căci, la această dată, Fericitul Ieronim în lucrarea sa De Viris illustribus, ne informează despre el precum că a publicat sub formă de dialog, în stilul vechii elocinţe, lucrări scurte şi comatice, adică lucrări cu conţinut moral. Istoricul Sozomen ne dă în Istoria sa bisericească informaţii bogate şi interesante, din care desprindem activitatea pastorală şi misionară a episcopului şi mai ales profilul său moral şi minunile sale, care au impresionat şi pe hunii barbari. La rândul său istoricul Socrate scrie cu admiraţie despre Sf. Teotim, numindu-l „bărbat foarte strălucit prin cucernicia şi sfinţenia vieţii sale”. La mulţi istorici el apare ca un veritabil filosof. După unii cercetători, adevărata filozofie în care s-a cultivat şi exercitat Sfântul Teotim, nu era altceva decât învăţătura şi viaţa duhovnicească monahală, în care se exercita, în căutarea adevărului, binelui şi frumosului, numită filocalie, adică iubire de frumos. De asemenea găsim la Sf. Teotim idei frumoase despre liniştea sufletească, pentru că, spune el, aceasta contribuie în mare măsură la desăvârşirea sufletului.

Merită să atenţionăm că episcopul a dus şi o frumoasă activitate misionară în Scythia Minor. Pe timpul său, după cum ne informează istoricul bizantin Iordanes, au năvălit la Dunărea de Jos neamul hunilor. Oricât de sălbatici s-au arătat ei, Sf. Teotim, a reuşit să se impună în faţa acestor cruzi năvălitori, prin blândeţe, prin faptele sale de milostenie, încât barbarii înşişi l-au numit „Dumnezeul romanilor”. În activitatea sa misionară, episcopul a avut un considerabil ajutor din partea Sfântului Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului, care a trimis în jurul anului 399 misionari din Bizanţ cu siguranţă la îndemnul episcopului Teotim.

Nu se ştie când a trecut în veşnicie Sf. Teotim, după toată probabilitatea el a murit înainte de 407, când a încetat din viaţă marele şi ilustrul său prieten Sfântul Ioan Gură de Aur. Prin Sfântul Teotim, Biserica de Tomis se mândreşte în faţa istoriei şi a întregii creştinătăţi. Pentru curăţia şi sfinţenia vieţii sale, pentru virtuţile şi calităţile sale literare teologice, pentru activitatea şi ostenelile sale misionare, episcopul Teotim de Tomis se bucură de cinstire deosebită, fiind trecut în rândurile sfinţilor, iar amintirea sa se face în fiecare an la 20 aprilie.