Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Cimitirele este numele creştin simbolic dat locurilor de îngropare ca loc de odihnă, în aşteptarea învierii. Creştinii au luat obiceiul de a se îngropa în cimitire comune, pe proprietatea unuia din ei sau a Bisericii. Cei săraci erau îngropaţi de comunitate.

Afară de cimitirele obişnuite, ca locuri de înmormântare, erau folosite catacombele. Acestea erau galerii săpate în pământ, adânci şi uneori suprapuse, lungi şi înguste. Cele mai multe catacombe se găseau la Roma, unde episcopii aveau una specială, numită cimitirul lui Calixt. Catacombele mai serveau ca loc de refugiu şi de cult pe timpul persecuţiilor. De regulă ele se găseau în apropierea bisericilor. Spre a nu fi profanate de păgâni, intrările lor au fost astupate, mai ales în timpul persecuţiilor de la începutul secolului al IV-lea.

Arta creştină a fost la început simplă şi simbolică, în strânsă legătură cu concepţia creştină despre viaţă, moarte şi mântuire. Creştinii au folosit-o ci unele rezerve, ca mijloc de manifestare a credinţei şi nădejdilor lor. Semnificaţia figurilor creştine este mult mai importantă decât valoarea lor artistică.

Spre deosebire de arta antică, care era liberă în manifestările ei imorale de cele mai multe ori, arta creştină era sobră, serioasă, castă, edificatoare, utilă credinţei şi moralei evanghelice.

Arta creştină a început ca artă decorativă, artă de interior subteran. Pe lângă motive decorative obişnuite, creştinii reprezentau chipuri şi scene biblice sau simbolice, peştele, mielul, porumbelul, ancora, ramura de măslin, sălciile. Afară de acestea se mai reprezentau – animale, păsări, plante sau obiecte – simbolizând idei religioase sau acte creştine, virtuţi sau figuri evanghelice. Mântuitorul este reprezentat de obicei foarte tânăr şi, la început fără barbă. Apostolii sunt reprezentaţi adesea în grup cu Mântuitorul.

Sculptura a fost întrebuinţată mai ales în reprezentarea de scene pe sarcofage, în basoreliefuri. Era mai mult o artă funerară. Statuile nu erau acceptate, fiind uz antic şi mitologic.

În arhitectură, creştinii au urmat fără îndoială arta şi tehnica profană, adaptând-o scopului clădirilor.