Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Starea religioasă. Cu excepţia iudeilor, popoarele vechi erau politeiste şi idolatre. Cultele erau numeroase, fiecare popor avea religia sa. Statul roman le tolera pe toate, afară de unele socotite periculoase (druzii din Galia, unele culte siriene şi egiptene, apoi creştinismul). Religia romană, cea de stat, era în decadenţă. Ea era un cult formalist, fără dogme, fără istorie, cu multe ritualuri.

Religia greacă de asemenea, era în decadenţă. Mai importante erau misterele. Prin caracterul lor mistic, ele aveau mare influenţă, mai ales unele culte orientale. Acestea aveau unele idei religioase deosebite ca: ideea de păcat, de renaştere, de curăţire, de nemurire; rituri şi ospeţe sacrale, erau entuziaste şi prozelitiste, tindeau spre monoteism şi universalism. Datorită cultelor orientale, au pătruns în Imperiul Roman, misterele, magia, astrologia şi unele practici religioase noi.

Amestecul de popoare şi de culte a adus în Imperiul roman sincretismul religios, numit şi theocrasie, adică amestec de zei, curent puternic, favorizat de situaţia Imperiului şi chiar de unii împăraţi în sec. al III-lea. Sincretismul tindea la formarea unei religii universale cu idei luate din mai multe culte, înlăturând pe cele ale unor popoare locale.

Religia era în general discreditată. Unitatea religioasă o asigura în Imperiu cultul împăratului. Împăratul August era socotit un salvator al lumii şi a fost divinizat după moarte. Alţii au fost divinizaţi încă în timpul vieţii. Cultul împăratului era de origine orientală şi însemna conservarea religioasă a cuceririi şi a stăpânirii romane. Refuzul creştinilor de a adopta acest cult a adus asupra lor persecuţii grele.

Religiile păgâne nu învăţau morala, ca religia mozaică sau creştinismul. Ele aveau unele idei morale, dar nu dau nici exemple, nu aveau nici sancţiuni. Dimpotrivă, zeii erau pilde de imoralitate, iar în unele culte orientale desfrâul avea caracter religios, cultic.