| Sinodul întâi Ecumenic. Tulburările provocate ele ereseul arian 1-au determinai pe împăratul Constantin, să ia măsuri. Mai întâi la trimis la Alexandria pe Cuviosul Osie, învăţatul episcop de Cordoba care se alia pe atunci la curtea imperială, să aplaneze conflictul, dar acesta n-a reuşii sa liniştească lucrurile. Atunci bazileul a hotărât să convoace pe toţi episcopii din imperiu pentru a se pronunţa cu privire la dreapta credinţă şi pentru a contracara erezia lui Arie. Sinodul s-a întrunit la Niceea (Asia Mică) între 20 mai - 25 august 325. Conform tradiţiei, au luat parte 318 Părinţi, dintre care 232 arhierei şi 86 de preoţi, diaconi şi călugări, conform Sinaxarului din Duminica a şaptea după Paşti.
Din cauza vârstei înaintate papa Silvestru al Romei n-a putut participa trimiţând doi preoţi ca reprezentanţi, însuşi împăratul Constantin a asistat la şedinţa deschiderii oficiale a sinodului şi la cea de încheiere a lucrărilor.
Şedinţele au fost prezidate de episcopii Eustaţiu de Antiohia şi Alexandru al Alexandriei. Arie înconjurat de o serie de adepţi şi-a susţinut cu tărie ideile. Ereziile lui Arie, analizate minuţios în conformitate cu Scriptura şi cu literatura teologică, au fost combătute. A fost alcătuit Crezul Bisericii Ortodoxe, întregit la următorul Sinod Ecumenic din 381 .În urma Sinodului se afirma credinţa în Sfânta Treime. Despre Fiu se afirma că s-a născut din Tatăl mai înainte de veci şi că este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, că este de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut la fel Hristos este şi om adevărat.
Arie şi doi susţinători ai săi (Teonas şi Secund) sunt exilaţi în Iliric.
Dostları ilə paylaş: |
