| Teologia Reformei luterane. Luther şi ceilalţi protestanţi de după el, considerând că Biserica Romano-Catolică a deformat doctrina primară a Bisericii creştine, şi-au propus o refacere a acesteia, o reformare.
Principalele învăţături care deosebesc Protestantismul de teologia Bisericilor Ortodoxă şi Romano - Catolică sunt următoarele: Biblia (Sfânta Scriptură) este unicul izvor al credinţei (sola Scriptura) prin care Dumnezeu vorbeşte numai celor ce cred. Tot ce nu are o bază clară în Scriptură trebuie înlăturat. Tradiţia nu are nici o valoare. Cunoaşterea Iui Dumnezeu se realizează din exterior, prin lectura Bibliei, iar din interior, prin Duhul Sfanţ Toţi laicii au dreptul să citească şi să interpreteze Biblia. Mântuirea se obţine numai prin harul lui Dumnezeu (sola gratia) şi numai prin credinţă (sola fide). Credinciosul este „îndreptat" (iertat) nu prin faptele sale, ci exclusiv datorită jertfei lui Hristos, iar credinţa înseamnă acceptarea acestui dar al iertării. La această concepţie despre inutilitatea faptelor bune a ajuns datorită acceptării ideii despre căderea iremediabilă a primilor oameni în păcatul strămoşesc. Omul este atât de căzut, încât devine incapabil să facă ceva pentru mântuirea personală. Faptele omului sunt doar o dovadă a îndreptării, şi nu o condiţie pentru mântuire. De aceea, Protestantismul nu admite mijlocirea Maicii Domnului, a sfinţilor, nici purgatoriul, nici spovedania individuală, nici rugăciunile pentru morţi.
Dostları ilə paylaş: |
