Hirotonia slujitorilor Bisericii se făcea prin rugăciuni şi punerea mâinilor de către Sfinţii Apostoli, precedată de postire. Este un act sfânt prin care se comunică harul lui Dumnezeu. După Sfinţii Apostoli, hirotoniile au fost făcute de episcopii puşi de ei, asigurându-se astfel succesiunea apostolică până azi.
Postul este şi el constatat, în practica vieţii creştine, încă de pe vremea Sfinţilor Apostoli. În afară de împrejurimile despre care s-a vorbit mai sus, se postea înainte de sfârşitul secolului I, miercuri şi vineri (iudeii posteau luni şi joi). Poate că în zilele de post, creştinii se adunau şi pentru cult, obicei pe care-l găsim mai târziu (sec.III) în unele Biserici, de exemplu în Biserica Africii.
