Competenţa-cadru: Cunoaşterea şi folosirea adecvată a noţiunilor din sfera valorilor religioase pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii
Subcompetenţe: Valorificarea învăţămintelor lăsate de Iisus Hristos.
Obiective operaţionale: Să conştientizeze importanţa Patimilor pe care le-a suferit Mîntuitorul pentru mîntuirea noastră.
Desfăşurarea lecţiei: După rugăciunea de început, elevilor li se propune să asculte un fragment din poezia „Săptămîna Patimilor”:
Vineri
Cer albastru... şi Golgota geme-n răcnet de barbari
Suferă, pe crucea morţii,
Dumnezeu între tâlhari,
Buza lui Iisus e arsă, fruntea-I sângerează de spini
Torturat de remuşcare plânge Iuda sub măslini.
S-a înnoptat în miezul zilei
Cerul nu mai vrea să vadă
Adevărul şi Iubirea date răutăţii pradă
Un suspin: ”O, Tată, Tată pentru ce mai părăsit?”
Dumnezeu se-nduioşează negurile s-au topit.
Capul Fiului se pleacă...
Sufletul e mântuit,
Tremură-ngrozit pământul şi...
„Scriptura s-a-mplinit.”
Uluiţi răstignitorii au rămas fără cuvânt, -
Sâmbătă:
Ceru-ntunecat se întinde ca un doliu de năframă
Peste lumea-n care plânge o Fecioară şi o Mamă.
Ucenicii orfani de Domnul rătăcesc stingheri pe uliţi.
Adevărul zace-n groapă între lespede şi suflet!
Despre ce evenimente este vorba în aceste versuri?
Ce emoţii v-a trezit această poezie?
La lecţia de astăzi vom continua să vorbim despre evenimentele desfăşurate în Săptămîna Patimilor: Răstignirea, Moartea şi îngroparea Domnului Iisus Hristos.
Vineri dimineaţa, Iisus a fost dus în faţa guvernatorului Pilat. Aceasta, după ce a stat de vorbă cu Mîntuitorul, a vrut să-L elibereze că nu I-a găsit nici o vină. Dar arhiereii l-au ameninţat pe guvernatorul că îl vor spune împăratului Romei că nu a vrut să-L înlăture pe Cel care S-a declarat singur Împărat al lumii.
Atunci Pilat, care respecta obiceiul ca în cinstea sărbătorii Paştilui evreilor să fie eliberat un întemniţat, a întrebat mulţimea care era de faţă dacă vre să-L elibereze pe Iisus. Însă, mulţimea a strigat: ”Răstigneşte-l! Răstigneşte-l! „(Sfînta Scriptură). Ascultînd dorinţa mulţimii, Pilat a poruncit să fie răstignit Mîntuitorul şi eliberat Baraba, un om care făcuse multe fapte rele.
Înainte de a fi răstignit, Mîntuitorul a fost bătut cu bice şi batjocorit. Pe cap I s-a pus o coroană de spini, în spate o pelerină roşie ,iar în mînă, în loc de sceptru împărătesc, I s-a dat o trestie. Soldaţii L-au scuipat şi rîzînd batjocoritor, I s-a închinat ca unui împărat, spunîndu-I „…Bucură-te, rege al iudeilor!...”(Sfînta Scriptură).
Apoi obligîndu-L să-Şi ducă cruce pe care urmă să fie răstignit, L-au dus în afară zidurilor cetăţii, pe Muntele Golgota.Aici, soldaţii L-au răstignit pe cruce, bătîndu-I piroane în mîini şi în picioare. În stînga şi în dreapta Sa, au fost răstigniţi doi tîlhari.
Fiind pe cruce, cu toate că suferea foarte mult, Domnul nostru Iisus Hristos i-a iertat pe duşmanii Săi. Pe tîlharul din dreapta lui, care L-a recunoscut şi I-a cerut iertare, l-a asigurat ca îl va lua în Rai cu El , chiar în acea zi. Pe mama Sa Maria, care plîngea lîngă cruce, a dat-o în grija Apostolului Ioan.
Înainte de a muri, însetat din cauza durerilor cumplite, Iisus a cerut apă, dar I S-a dat oţet.Apoi, a strigat către Tatăl ceresc: ”Părinte, în mîinele Tale încredinţez duhul Meu…”(Sfînta Scriptură) şi a murit. În clipa aceea soarele s-a întunecat, pămîntul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, iar catapeteasma templului s-a rupt în două. Văzînd cele întîmplate, soldatul care păzea pe Iisus s-a înfricoşat şi a zis: ”Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era Acesta!”(Sfînta Scriptură). Era ora trei după-amiază. Ca duşmanii să fie siguri în moartea Lui, au pus un soldat să-L împungă cu o suliţa în coaste. A curs sînge şi apă. A curs sînge şi apă. Astfel, Domnul nostru Iisus Hristos S-a jertfit pentru mîntuirea noastră.
La scurt timp, doi prieteni ai Mîntuitorului, Iosif şi Nicodim, au cerut de la Pilat îngăduinţa de a-L îngropa pe Iisus. Trupul a fost coforît de pe cruce, uns cu miresme, învelit în giulgiu şi pus într-un mormînt nou, aflat în apropiere. Mormîntul a fost închis cu o piatră mare. Era vineru după-amiază.A doua zi, fariseii şi arhiereii au pus pază la mormînt pentru că trupul lui Iisus să nu fie furat.
Importanţa Jertfei de pe Cruce pentru omenire
După ce Adam şi Eva au gustat din Pomul Cunoaştinţei Binelui şi Răului, otrava morţii a intrat în trupurile oamenilor. Toţi oamenii s-au născut fiind supuşi morţii, fiindcă ei au moştenit trupurile din strămoşii Adam şi Eva. Timp de mai mult de cinci mii de ani toţi oamenii după ce mereu se duceau în iad. Raiul era închis. Chiar dacă au făcut fapte bune, oamenii nu puteau vindeca de blestemul morţii şi trecînd în cealaltă viaţă se duceau la loc de întuneric. Omenirea era bolnavă, dar e ştiut că boala are leac. Dar care este leacul împotriva morţii?
Pentru a birui moartea, Fiul lui Dumnezeu I-a trup omenesc şi prin Naşterea, suferinţele, Răstignirea, moartea şi Învierea Sa vindecă natura de păcat şi de moarte. De acum înainte omul poate trăi veşnic.
Prin Jertfa de pe Cruce Iisus Hristos ne-a deschis din nou porţile raiului. Dar ca să moştenim Împărăţia Cerurilor fiecare dintre noi trebuie să îndeplinească anumite condiţii, să depună şi singur un anumit efort, deoarece omul este liber şi singur trebuie să depună efort, deoerece omul este liber şi singur trebuie să dorească mîntuirea.
Însuşi Domnul Iisus ne spune :”Cine nu se va naşte din nou din apă şi din Duh nu va intra în Împărăţia Cerurilor”. Deci prima condiţie este să ne botezăm. Prin Botez, noi murim pentru păcat şi înviem pentru viaţă veşnică. Dar numai cu botezul nu putem să ne mîntuim. Iisus Hristos ne spune: ”Cine nu va mînca Trupul Meu şi nu va bea Sîngele Meu, nu poate să aibă viaţă întru el” .Deci o condiţie pentru a moşteni viaţa de veci este să ne împărtăşim. Trupul şi Sîngele Domnului este medicamentul împotriva morţii. Împărtăşania alungă moarte şi ne dă viaţă.
Nicolaie Cabasila, spune: ”Pentru a aduce la viaţă pe cei ce au murit din cauza păcatelor, numai Împărtăşania poate face aşa ceva. Omul căzut nu se poate ridica singur, prin puteri omeneşti…se cere o lucrare mai sus de puterea omenească. După cum Dumnezeu a luat trup omenesc şi a coborît pe pămînt, tot aşa şi noi, oamenii trebuie să ne sfinţim, să luăm ceva Dumnezeiesc că să ajungem la cer. Şi acesta este Trupul şi Sîngele Domnului, adică Sfînta Împărtăşanie. În timpul ei noi ne unim cu Dumnezeu. Cît de fericiţi trebuie să fim că Îl avem pe Dumnezeu. Şi dacă Îl avem pe Dumnezeu, atunci avem toate bunătăţile!”
Dicţionar
Giulgiu - bucată de pînză care acoperă(înveleşte) trupul mortului
Piroane - cuie foarte mari
Sceptru - toiag, baston, simbol al puterii unui conducător.
Să înţelegem textul!
-
Precizaţi ordinea evenimentelor din viaţa Mîntuitorului după ce a fost dus înaintea lui Pilat.
-
Prezentaţi suferinţele la care a fost supus Mîntuitor.
-
Ce dovedeşte Mîntuitor prin jertfa Sa?
-
Descrieţi cum a participat natura la moartea Domnului nostru Iisus Hristos.
-
Citiţi din text ultimele cuvinte rostite de Mîntuitorul înainte de a muri.
Să aplicăm ce am învăţat!
-
a) Identificaţi persoanele care au fost alături de Mîntuitor în timpul patimilor Sale.
b) Spuneţi cine a fost de acord cu răstignirea Mîntuitorului.
c) Ce putem învăţa din comportament acestor persoane?
2. a) Descrieţi cum s-a comportat Iisus în timpul pătimirii Sale.
b) Ce ne învaţă Mîntuitor prin acest comportament al Său?
3. Participaţi la slujba ce comemorează Patimile Domnului nostru Iius Hristos. Descrieţi ce v-a împresionat.
Să reţinem!
Mîntiitorul, din dragoste, Se aduce Jertfă pentru păcatele lumii:
a) este arestat, judecat şi condamnat; batjocorit şi bătut, răstignit pe cruce şi chinuit;
b) moare şi îngropat.
Patimile, Răstignirea şi Moartea Domnului nostru Iisus Hristos au avut loc într-o zi de vineri , numită de atunci Vinerea Patimilor.
Învăţătură pentru suflet
Să-i iertăm pe cei ce ne fac rău, precum Mîntuitorul i-a iertat pe cei ce L-au răstignit!
Să aflăm mai mult!
În Vinerea Patimilor numită şi Vinerea Mare credincioşii ţin post negru (nu se consumă nici un fel de mîncare şi nu se bea apă). Este o zi de profundă tristeţe, întrucît este ziua răstignirii Mîntuitorului, a morţii şi a îngropării Lui. Seara creştinii participă la o slujbă specială, numită Slujba Prohodului Domnului. Ei înconjoară împreună cu preotul, biserica purtînd în mîini lumînări aprinse. Preotul ţine în mîini Sfîntul Epitaf, o bucată de pînză din mătase sau in, pictată sau brodată cu icoana punerii în mormînt a Domnului nostru Iisus Hristos.
Atîta timp cît facem păcate suntem robii păcatului şi fiii întunericului. Doar Domnul Iisus Hristos ne poate elibera de păcate şi ne poate face fii ai lui Dumnezeu. Legătura cu Dumnezeu este adevărata noastră viaţă, căci ajungem s să fim una cu El prin Sfînta Împărtăşanie.
| 
