1. Mo-ment organi-zatoric
2. Cap-tarea atenţiei
3.Pregă-
tirea pentru tema nouă
-
4. Comu-nicarea noilor cunoş-tinţe
5. Apreci-erea, asocierea, genera-lizarea
6. Evalua-
rea
7. Înche-ierea
|
Competenţa-cadru: Cunoaşterea şi folosirea adecvată a noţiunilor din sfera valorilor religioase pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii
Subcompetenţe: Conştientizarea semnificaţiei Bisericii ca fiind Trupul lui Hristos şi comunitate de creştini.
Obiective operaţionale: Să explice importanţa Bisericii pentru mîntuirea credincioşilor; să cunoască evenimentele ce ţin de înfiinţarea Bisericii Creştine; să manifeste respect faţă de locaşurile sfinte;
Desfăşurarea lecţiei: După rugăciunea de început, pedagogul le propune elevilor să reflecteze asupra învăţăturii Sfîntului Irineu:
„Unde e Biserica, acolo e şi Duhul Sfînt şi unde e Duhul Sfînt acolo e şi Biserica”.
Timp de patruzeci de zile după Înviere, Domnul Iisus Hristos S-a arătat Apostolilor Săi, spre a-i învăţa desăvîrşit. Apoi S-a înălţat la ceruri, făgăduind lumii că va fi mereu cu ea. Apostolilor Iisus le-a mai făcut o făgăduinţă: nu peste mult timp Dumnezeu Tatăl le va trimite un Mîngîietor, pe Duhul Sfînt.
Asăzi vom afla cum a avut loc pogorîrea Sfîntului Duh şi cum a fost înfiinţată prima Biserică creştină. Drept motou al lecţiei de astăzi ne vor servi cuvintele Apostolului Matei, şi anume: „Drept aceea, mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfîntului Duh”(Matei 28, 19).
La doar zece zile de la Înălţarea la cer a Domnului, Apostolii stăteau împreună cînd, deodată, „s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vînt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat împărţite limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duh Sfînt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi" (Fapte 2, 2-4). Vuitul respectiv ca şi darul minunat care li s-a dat de sus Apostolilor, de a vobi în limbile celor ce se găseau în Ierusalim, i-a uimit şi i-a tulburat pe toţi cei prezenţi
După primirea Duhului Sfînt în chip de limbi de foc, Sfîntul Apostol Petru, care era cel mai în vîrstă şi căruia îi revenea des sarcina de a vorbi cel dintîi mulţimilor, a început să predice. Învăţăturile sale, pe care le primise de la Domnul Iisus Hristos, au făcut ca atunci, imediat după predică, trei mii de oameni să se boteze în numele Sfintei Treimi şi să intre astfel cei dintîi în Biserica creştină, cea care crede în Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Cei trei mii de oameni botezaţi atunci au format, deci, prima comunitate creştină, miezul Bisericii creştine. Lor li se vor adăuga în curînd mii şi mii de alţi creştini. Aceştia au plecat în locurile de unde erau, ducînd cu ei cuvîntul Evangheliei lui Hristos şi vestindu-l şi altora. Cei trei mii de primi creştini martori ai evenimentului din ziua Pogorîrii Sfîntului Duh dovedesc succesul extraordinar al predicii apostolice. Cuvîntul cald şi puternic al Apostolilor era crezut, încît numărul credincioşilor a crescut în curînd ca la cinci mii de bărbaţi.
În Ierusalim, numărul celor ce credeau în Hristos era tot mai mare; la un moment dat, Apostolii au hirotonit şapte diaconi, ca ajutători. Sfinţirea lor ca diaconi a fost făcută prin punerea mîinilor Apostolilor peste capetele lor şi prin rugăciune. Mai-marii evreilor şi cei necredincioşi au început deja să-i prigonească, Sfîntul Ştefan fiind chiar ucis cu pietre pentru credinţa lui. Sfîntul Ştefan este primul martir al Bisericii Creştine.
Apostolul Iacob cel mic, "fratele Domnului" rămas în Ierusalim, a predicat cuvîntul Domnului, pînă ce, prin anul 61 a fost arestat de conducătorul oştilor romane de atunci şi, nedorind să se lepede de credinţa sa, a fost aruncat de pe aripa templului şi ucis cu pietre.
Sfîntul Apostol Ioan, care a primit-o în grijă pe Maica Domnului, a rămas şi el în Ierusalim pînă la moartea ei. În anul 50 a luat parte la Sinodul apostolic din Ierusalim unde s-au adoptat unele hotărîri importante pentru cei dintîi creştini. Apoi a predicat cuvîntul Domnului prin Asia, întemeind în mai multe oraşe de acolo Biserici importante, precum cea din Efes. A murit pe timpul împăratului Traian, (98-117) de moarte naturală.
Despre activitatea celorlalţi Apostoli aflăm din Tradiţia bisericească. Pe unde a mers, fiecare a predicat Evanghelia lui Hristos, iar mulţi dintre oamenii din acele locuri se încreştinau, primindu-l ca părinte duhovnicesc pe Apostolul care L-a arătat lor pe Hristos. Astfel, Apostolii au întemeiat multe Biserici creştine locale cu care rămîneau în legătură, de multe ori prin intermediul scrisorilor.
Saul, marele prigonitor al creştinilor, a fost convertit în chip minunat de către Domnul Iisus Hristos. Astfel, pe cînd mergea la cetatea Damasc, unde urma să fie conducător al celor ce-i chinuiau pe creştini, i S-a arătat în nor de lumină Însuşi Hristos, mustrîndu-l blînd pentru prigoana la care Îl supune. Din acel moment, Saul s-a încreştinat, devenind Pavel, şi a pornit a învăţa pe oameni cuvîntul Evangheliei. El a fost unul dintre cei mai mari apostoli creştini, călătorind prin foarte multe ţări şi întemeind foarte multe Biserici creştine. În anul 67, a murit la Roma prin moarte martirică.
Ca să poată avea o bună orînduire, Biserica creştină trebuia să se organizeze. Trebuie să amintim aici că ea s-a numit de la început Biserică, avînd înţelesul de frăţie, de comunitate creştină.
La Ierusalim, comunitatea era grupată în jurul Apostolilor şi trăia în învăţătura lor, în comuniune frăţească, în frîngerea pîinii şi în rugăciune. Celelalte comunităţi creştine erau organizate în mod asemănător şi erau conduse de Apostolii fondatori, care le vizitau sau le supravegheau prin unii bărbaţi cu viaţă aleasă, care erau hirotoniţi episcopi, preoţi şi diaconi.
Vedem deci că ierarhia bisericească există de la Apostoli, iar cei care făceau parte din ea erau hirotoniţi prin punerea mîinilor de către Apostoli în timp ce se rosteau anumite rugăciuni.
Viaţa primilor creştini era plină de iubire, de rugăciune şi de credinţă, unii chiar murind pentru Hristos.
Creştinii adevăraţi sînt prieteni ai lui Dumnezeu şi duşmani ai lumii. Hristos şi sfinţii sînt Lumina lumii. Însă lumea a iubit întunericul şi a urît lumina. De aceea i-a urît pe sfinţi. Sfinţii, ca şi Hristos, descoperă lucrările diavoleşti şi strigă celorlalţi: „Atenţie, aici este o nelegiuire şi o minciună. Luaţi aminte, aici este cîmpul minat al diavolului". Iată de ce diavolul şi oamenii răi îi urăsc şi îi pri-gonesc pe sfinţi cu toate mijloacele, pînă chiar şi cu moartea, ca şi pe Hristos. Sfinţii au spus „nu" lumii şi „da" lui Dumne-zeu. Ei fug de lume şi merg către Dumnezeu.
-
Fug de discoteci şi merg în mănăstiri.
-
Fug de parfumuri şi folosesc tămîie.
-
Refuză plăcerea trupească şi desfătarea murdară şi imorală a simţurilor şi preferă fecioria şi înfrînarea.
-
Desconsideră moda, machiajul, limitîndu-se la frumuseţea firească şi la simplitate.
-
Desconsideră petrecerile şi distracţiile lumeşti şi preferă casa lor şi viaţa de familie.
-
Sfidează vrăjitoriile, descîntecele, blestemele şi merg la Bi-
serică.
Dicţionar
Martir - persoană care a pătimit pentru păstrarea credinţei şi a murit pentru Hristos.
Prigonitor - persoană care urmăreşte pe cineva pentru a-i provoca un rău pe nedrept.
Rugăciune către Duhul Sfînt
„Împărate Ceresc, Mîngîietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mîntuieşte, Bunule, sufletele noastre.”
Reflectează:
„Cred într-una sfîntă, sobornicească şi apostolească Biserică".
Crezi tu că toţi creştinii ortodocşi sînt mădulare ale unui singur şi acelaşi Trup, şi că noi trebuie să păstrăm unitatea duhului, în legătura păcii, să ne ajutăm unii pe alţii?
Crezi tu că sfinţii sînt fraţii noştri, mijlocind pentru noi în cer înaintea lui Dumnezeu?
Respecţi tu pe fiecare creştin ca pe un mădular al lui Hristos şi ca pe fratele tău după natura umană?
Iubeşti tu pe fiecare om ca pe tine însuţi, ca pe trupul şi sîngele tău?
Ierţi tu generos greşelile altora?
Ajuţi tu pe cei care sînt în nevoi, dacă îţi stă în putinţă? Înveţi legea lui Dumnezeu pe cel neştiutor? Întorci pe păcătos din căile lui rele?
Credinţa în Biserica sfîntă, sobornicească şi apostolească ne îndeamnă şi ne obligă să facem toate acestea. Şi pentru toate acestea, o mare răsplată ne este promisă de Capul Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos.
Sfîntul Ioan de Kronştadt
Evaluare
1. Răspunde la întrebări:
• Cît timp a rămas Mîntuitorul nostru Iisus Hristos pe pămînt după Învierea Sa?
-
Ce le-a promis Hristos Sfinţilor Apostoli înainte de Înălţarea Sa?
-
Cînd S-a pogorît Duhul Sfînt?
• Din ce motiv Sfinţii Apostoli au hirotonit diaconi, preoţi şi episcopi?
• Cine a fost primul martir al Bisericii Creştine?
-
Descrie ce efect a avut pogorîrea Duhului Sfînt asupra Apostolilor.
-
Scrie o mică compunere despre rolul Duhului Sfînt în viaţa creştinilor.
-
Citeşte capitolele 8 şi 9 din Faptele Apostolilor. Alcătuieşte un scurt rezumat.
Sfîntul Botez a rămas pînă astăzi calea de intrare în Biserica adevărată, după cuvintele lui Iisus Hristos, Care a spus: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 5).
-
Botezul este poarta de intrare în creştinism.
-
Să ne rugăm Duhului Sfînt pentru a ne lumina.
-
Să ascultăm de slujitorii Bisericii şi să împlinim ceea ce ne învaţă.
4. Duminica Mare este ziua de Naştere a Bisericii creştine.
|
