Moldovan Vilhelm

Sinoade și concilii

Sinoade Iamnia Roma (382), Hippo (393) Cartagena (397). Niceea (325)* şi Constantinopole (381), simbolului niceeano-constantinopolitan, Niceea 325 (Niceea) şi 381 (Constantinopole).

Concilii ale Bisericii Catolice

Sinoade protestante

Cuprins

Referințe biblice note suplimentare

Referințe biblice Revelaţia lui Dumnezeu I. Căile prin care S-a descoperit Dumnezeu 1. Arată un motiv pentru care Dumnezeu nu putea vorbi în mod nemijlocit cu omul păcătos. Exodul 33,20; Isaia 6,5. Domnul a zis: "Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!" Exod 33:20 Atunci am zis: "Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!" Isaia 6:5

2. Care sunt cele trei căi prin care se descoperă Dumnezeu păcătosului? a) Prin natură: Romani 1,19-20. Romani 1:19  Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. 20  În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;

b) Prin Sfânta Scriptură: Tit 1,3; Apoc. 1,1. ci şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Tit 1:3 Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscută, trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan, Apocalipsa 1:1

c)Prin Isus Hristos: Ioan 1,14; 17,8. Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Ioan 1:14 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Ioan 17:8

II. Originea cărţii Cum a descoperit Dumnezeu soliile Sale servilor Săi? Numeri 12,6-8. Numeri 12:6  Şi a zis: "Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. 7  Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. 8  Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?"

2. Cum au luat fiinţă Sfintele Scripturi? 2 Petru 1,20-21; 2Timotei 3,16-17. 2 Petru 1:20  Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. 21  Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, 2 Timotei 3:16 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. 2 Timotei 3:17

III. Dovezile originii divine a Scripturilor 1.Ce recunosc autorii cărţilor Bibliei? Exodul 17,14; Ieremia 36,1-2; 1 Tesaloniceni 2,13. Domnul a zis lui Moise: "Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri." Exod 17:14 Ieremia 36:1  În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, următorul cuvânt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului: 2  "Ia un sul de carte şi scrie în ea toate cuvintele, pe care ţi le-am spus cu privire la Israel şi cu privire la Iuda, şi cu privire la toate neamurile, din ziua când ţi-am vorbit, pe vremea lui Iosia, până în ziua de azi! De aceea, mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi. 1 Tesaloniceni 2:13

2. Ar fi putut dăinui Biblia dacă autorii ei ar fi prezentat păreri şi concepţii diferite? Matei 12,25. Isus, care le cunoştea gândurile le-a zis: "Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi, este pustiită; şi orice cetate sau casă, dezbinată împotriva ei însăşi, nu poate dăinui. Matei 12:25

3. Împlinirea profeţiilor cuprinse în Biblie este o altă dovadă a originii ei divine. Deut. 18,21-22; Matei 24,35. Deuteronom 18:21  Poate că vei zice în inima ta: "Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?" 22  Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Matei 24:35

4. Transformarea caracterului cititorilor celor ce studiază şi cred adevărurile Bibliei atestă originea acestei cărţi. Evrei4,12; 1 Petru 1,23. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Evrei 4:12 fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac. 1 Petru 1:23

Autoritatea şi suficienţa Scripturilor 1.În disputa Sa directă cu Satana, cum a dovedit Isus Hristos că Scriptura este singura autoritate după care trebuie să ne orientăm în viaţa de credinţă? Matei 4,4.7.10. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Este scris: "Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." Matei 4:4 "De asemenea este scris", a zis Isus: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău." Matei 4:7 "Pleacă, Satano", i-a răspuns Isus. "Căci este scris: "Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti." Matei 4:10

2. Este Scriptura suficientă pentru a-l îndruma pe om să trăiască o viaţă conformă voinţei lui Dumnezeu? 2 Timotei 3,16.17. 2 Timotei 3:16  Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, 17  pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

3. Suficienţa Scripturilor este subliniată şi de interzicerea de a adăuga sau a omite ceva din totalitatea revelaţiei lui Dumnezeu. Deut. 4,2; Prov. 30,5-6; Apoc. 22,18-19. Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu. Deuteronom 4:2 Proverbe 30:5  Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. 6  N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, şi să fii găsit mincinos. Apocalipsa 22:18  Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. 19  Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.

4. Datoria fiecărui credincios ar trebui să fie studiul zilnic al Bibliei. Ioan 5,39; Fapte 17,11. Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică; dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Ioan 5:39 Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa. Fapte 17:11

5. Caută să formulezi din citatele următoare regula de bază a interpretării Bibliei. Isaia 34,16; 28,10; 1 Cor. 2,13.14. Căutaţi în cartea Domnului, şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi, nici una, nici alta nu vor da greş, căci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strânge acele sălbăticiuni. Isaia 34:16 Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo." Isaia 28:10 1 Corinteni 2:13  Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. 14  Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.