أحمد الأمير Traducere: european islamic research center (eirc)

Impunerea creștinismului cu ajutorul sabiei

Creștinii alcătuiau un grup mic care era persecutat în Imperiul Roman, însă, atunci când Constantin I a îmbrățișat creștinismul, acesta a căpătat putere și a devenit religia oficială a Imperiului Roman. Urmarea acestei schimbări a fost persecutarea tuturor păgânilor, templele lor fiind distruse sau transformate în biserici. Chiar și creștinii care s-au opus acestei secte speciale au fost persecutați. De exemplu:

• 
  În epoca lui Teodosie I, creștinismul a fost declarat ca fiind singura religie acceptată în Imperiul Roman. Biblioteca din Alexandria a fost arsă din temelii pe motiv că aceasta conținea cărți păgâne, iar Jocurile Olimpice ale grecilor au fost interzise pe motiv că acestea implicau obiceiuri păgâne.
  
• 
  În anul 772, regele Carol cel Mare a pornit o luptă împotriva saxonilor, fapt care a durat timp de 33 de ani și aceasta pentru a le impune creștinismul cu ajutorul sabiei. Una dintre crimele sale a fost masacrul de la Verden din anul 782, unde a executat 4500 de prizonieri saxoni din cauza refuzului lor de a îmbrățișa creștinismul. După ce armata lui Carol cel Mare a plecat, saxonii s-au răzbunat pentru masacru prin arderea bisericilor și sacrificarea preoților. Carol cel Mare a emis o lege numită „Capitulatio de Partibus Saxoniae”, care poruncea uciderea saxonilor care refuzau să îmbrățișeze creștinismul.
  
• 
  Între anii 1929 și 1945, Mișcarea revoluționară croată „Ustașa” a comis masacre împotriva sârbilor ortodocși și i-a forțat să îmbrățișeze catolicismul, ceea ce a dus la sute de mii de victime de partea sârbilor.
  
• 
  „Copiii furați” sau, mai bine spus, „generațiile furate” între anii 1909 și 1970 de către guvernul australian și biserică sunt un alt exemplu în acest sens. Aceștia au smuls copiii de la părinții lor indigeni cu forța și i-au ținut departe de aceștia, convertindu-i la creștinism.
  
• 
  În anul 2007, papa de la Vatican, Benedict al XVI-lea, le-a cerut iertare oamenilor de pe continentul latino-american pentru persecuțiile, masacrele și suferințele prin care au trecut din cauza campaniilor „de creștinare obligatorie” care au fost efectuate de către coloniștii spanioli.¹³
  
• 
  Între secolele XVI și XVII, coloniștii portughezi au persecutat, torturat și sacrificat pe oricine din orașul indian Goa care a refuzat să îmbrățișeze creștinismul. Colonizatorii au distrus mai mult de 300 de temple hinduse. Preoții le-au interzis hindușilor citirea cărților sfinte budiste și i-au pedepsit în mod aspru pe cei care au refuzat să se supună, forțându-i pe copiii cu vârsta de peste cincisprezece ani să asculte predica creștină. Mai mult decât atât, aceștia i-au impus populației hinduse limba portugheză și i-a interzis să își folosească propria limbă.
  

Acestea sunt doar câteva exemple ale impunerii creștinismului cu ajutorul sabiei și ale persecutării celor de alte religii. Pe lângă aceasta, s-au purtat numeroase războaie între sectele creștine dintre catolici, protestanți și ortodocși, care s-au persecutat reciproc din cauza diferențelor dintre secte. Următoarele sunt doar câteva exemple care arată nivelul urii dintre sectele creștine:

• 
  Masacrele împotriva catharilor, o sectă catolică din regiunea Languedoc, sudul Franței, între anii 1209 și 1229. Papa Inocențiu al III-lea a declarat cruciada împotriva sectei catharilor pentru a îi extermina, lucru care a dus la masacre și un număr de victime care a ajuns la un milion într-o perioadă de 20 de ani de războaie. Primul dintre aceste masacre a fost cel din orașul Béziers din anul 1209, atunci când a fost sacrificată întreaga populație a acelui oraș, care a fost ars în întregime după un asediu sever.¹⁴
  
• 
  Masacrul din orașul Merindol, Franța, din anul 1545, atunci când catolicii au ucis mii de creștini ce aparțineau sectei valdenzilor.¹⁵
  
• 
  Masacrul de la Toulouse, Franța, din anul 1562, atunci când catolicii au ucis 5000 de protestanți și i-au forțat pe cei rămași în viață să emigreze din oraș.¹⁶
  
• 
  Masacrul de la Vassy, ​​Franța, din anul 1562, atunci când catolicii i-au ucis pe protestanți. Acel război a declanșat războaiele religioase franceze împotriva protestanților, care au fost în număr de opt.
  
• 
  Masacrul din Ziua Sfântului Mihail de la Nîmes, Franța, din anul 1567, atunci când protestanții i-au masacrat pe catolici. Printre victime s-au numărat 24 de preoți catolici, drept răspuns la persecuția catolică împotriva lor.¹⁷
  
• 
  Masacrul din Ziua Sfântului Bartolomeu, Franța, din anul 1572, atunci când catolicii au ucis treizeci de mii de protestanți.¹⁸
  
• 
  Numeroasele masacre ale catolicilor împotriva protestanților și cele ale protestanților împotriva catolicilor din timpul „Războaielor confederației irlandeze”, care au avut loc între anii 1641 și 1652 între catolicii irlandezi, pe de o parte, și parlamentarii britanici și protestanții scoțieni din Irlanda, de cealaltă parte.
  
• 
  Masacrele și persecuțiile duse de catolici și protestanți împotriva a mii de anabaptiști între anii 1525 și 1660, care au provocat mari migrări ale acestora spre continentul nord-american.
  
• 
  În anul 1656, Macarie III Zaim, Patriarhul Antiohiei, a scris despre masacrele catolicilor polonezi comise împotriva creștinilor adepți ai Bisericii Ortodoxe din Grecia, indicând faptul că numărul de persoane ucise a variat între șaptezeci și optzeci de mii.
  

Acesta este un rezumat al războaielor, conflictelor și persecuțiilor duse de adepții religiei creștine unii împotriva celorlalți. După această paranteză, vom analiza acum jihād-ul în islam, pentru a clarifica pentru cei raționali faptul că acesta este o îndurare pentru omenire și nu are nicio legătură cu imaginea pe care o au cu privire la el cei care urmăresc mass-media politizată.