1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

57. Densuş, com. Densuş, jud. Hunedoara

Punct: Biserica Sf. Nicolae

Cod sit: 89357.01
Colectiv: Adrian Andrei Rusu - responsabil (IAIA Cluj); Vasile Mîzgan (TransArheo Cluj); Ileana Burnichioiu (MCDR Deva); studenţi de la Univesitatea Babeş-Bolyai Cluj
Biserica - monument istoric - a intrat într-un program extins de restaurare complexă. În cadrul acesteia, s-au prevăzut cercetări arheologice exhaustive. Ele succed sondajele de la începutul anilor ‘70, ale lui Nicolae Puşcaşu, rămase nepublicate. O primă campanie arheologică s-a derulat în anul 1999.

În anul 2000 au fost continuate cercetările din vecinătatea imediată a monumentului, interior şi vecinătăţile apropiate (pentru identificarea zonei de protecţie). S-au efectuat secţiunile S. XIV - S. XXXV. Cea mai importantă parte a cercetărilor legate de construcţia propriu - zisă a bisericii s-a derulat în interiorul ei. Acolo au fost constatate elementele de podire, un vechi iconostas de zid. O altă construcţie, complet nouă, a fost regăsită la circa 40 m E de altarul bisericii. Este vorba despre o curte nobiliară, datată în a doua jumătatea a sec. al XV-lea - prima parte a sec. al XVI-lea. Au fost cercetate încă 130 de morminte. Inventarul arheologic constă în piese funerare (podoabe, accesorii, monede), câteva unelte şi accesorii de construcţie, ceramică, spolii romane (cărămizi, pietre profilate, un fragment de inscripţie). Materialul, aflat în prelucrare, este depozitat provizoriu la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, urmând să ajungă în proprietatea Muzeului Judeţean Deva.

Cercetarea arheologică este, în linii mari, încheiată. Se prevede doar asistenţă arheologică în cazul în care se va construi un sistem de drenuri în zona de la N de biserică.

Monografia arheologică şi studiul istoric rezultat, vor fi publicate într-un volum, în cursul acestui an, 2001.

58. Deuşu, com. Chinteni, jud. Cluj

Punct: Apreşu de Jos - Ferma lui Americanu

Cod sit: 57001.01
Colectiv: Mihai Wittenberger (MNIT)
Obiectivul arheologic Apreşu de Jos este situat în jud. Cluj, com. Chinteni, sat Deuş, punctul “Ferma lui Americanu “. Până în 2000 nu au fost întreprinse săpături arheologice, dar materiale culese din acest obiectiv au ajuns în custodia MNIT prin donaţia Vasile Suciu.

Situat la confluenţa a două pâraie, cu sursă de apă permanentă şi mărginit pe latura de N de păduri de foioase, iar pe latura de S de terenuri agricole colinare, Apreşu de Jos este un spaţiu ideal pentru o aşezare aparţinând culturii Noua. Aşezarea de la Apreşul de Jos capătă o importanţă deosebită deoarece în imediata vecinătate se găsesc alte câteva aşezări Noua (Lunga, Baciu, Fundu Mitrului, Băbuţ şi o necropolă în punctul Ciutaia).

În cursul campaniei 2000 au fost trasate două secţiuni de câte 10 m lungime, la o distanţă de 20 de metri. Fără să intrăm în detalii, trebuie să remarcăm faptul că stratigrafia din S. 1 şi S. 2 este identică. În ambele secţiuni a fost scoasă în evidenţă un singur nivel de locuire. Acesta oscilează ca grosime de la 0,15 m la 0,8 m.

În secţiunea nr. 1 au fost identificate două complexe. Ambele par anexe ale unei locuinţe. Este vorba despre o mică groapă, cu material ceramic spart în antichitate şi de o platformă din pietre de râu, uşor adâncită în pământ. Pe această platformă au fost descoperite fragmente de vatră de foc, ceramică, râşniţe fragmentare şi o mare cantitate de cenuşă.

În secţiunea nr. 2 a fost identificată o locuinţă uşor adâncită în pământ, orientată cu latura lungă SE - NV. Locuinţa a fost săpată pe aproximativ 50% din suprafaţă, urmând ca în cursul campaniei 2001 să fie continuată excavarea ei.

Materialul arheologic din locuinţa denumită L. 1, cât şi din complexele din S. 1, se compune din mobilier ceramic tipic Noua, dar şi din ceramică de factură Wietenberg. Materialul osteologic este cel uzual în aşezările Noua (spatule, omoplaţi crestaţi), iar cel din metal este reprezentat de un vârf de suliţă, încadrabil în seria Uriu - Domăneşti.

Consider că situl de la Apreşul de Jos face parte din seria celor mai timpurii descoperiri Noua din Transilvania, unde materialele de tradiţie Wietenberg se regăsesc împreună cu elemente Noua timpurii.

Finanţarea lucrărilor a fost făcută de MNIT.

59. Deva, jud. Hunedoara

Punct: Magna Curia

Cod sit: 86696.03
Colectiv: Adriana Pescaru - responsabil, Eugen Pescaru, Nicolae Cătălin Rişcuţa (MCDR Deva)
Situl arheologic Deva - Magna Curia este situat la poalele Dealului Cetăţii, în partea de SV a acestuia şi în imediata vecinătate a clădirii - monument istoric, ale cărei începuturi datează în secolul al XVI-lea. Săpăturile arheologice au debutat în anul 1991 şi au avut drept scop dezvelirea în suprafaţă a construcţiilor anexe ale edificiului, în vederea restaurării, conservării şi punerii lor în valoare. Cercetările sistematice de-a lungul mai multor campanii au condus la identificarea, pe acelaşi loc, a unei importante locuiri preistorice, cu nivele succesive, conţinând materiale arheologice atribuite neoliticului, perioadei de trecere spre epoca bronzului, epocii bronzului şi evului mediu.

Cercetările din anul 1999, desfăşurate în perioada 3 - 31 august, au vizat o suprafaţă mai restrânsă decât în anii precedenţi. Principalele obiective au constat în cercetarea zonelor din apropierea complexelor arheologice (locuinţe, gropi menajere) descoperite în anii precedenţi. Astfel, între zidurile medievale, în paralel cu caseta C. II (1997) unde a fost descoperită una dintre locuinţele cu podină de lut (L. 1), a fost practicată o secţiune (S. VIII) de dimensiuni 3,5 x 1,75 m. Pe latura de SE a suprafeţei dezvelite în cursul săpăturilor a fost amplasată, în exteriorul zidurilor medievale, secţiunea S. IX de dimensiuni 8,5 x 1,5 m. De asemenea, a fost adâncită secţiunea S. I 1997 (5 x 2 m) până la solul viu.

S. VIII nu a furnizat noi informaţii despre locuinţa descoperită în 1997, ceea ce conduce spre ipoteza că limitele acesteia se află sub zidurile medievale. Totuşi, au fost recuperate numeroase materiale arheologice, în special ceramică.

În S. IX a fost descoperită, în carourile 2 şi 3, o locuinţă medievală de tip bordei. Complexul, surprins parţial în secţiune, s-a conturat la -2,2 m şi a fost adâncit până la -2,6 m. Nu au fost observate urme ale suprastructurii, unica amenajare interioară fiind o vatră de foc de mici dimensiuni, acoperită cu un strat gros de cenuşă, utilizată însă pentru scurt timp, după cum sugerează stratul de arsură. Din săpătură a fost recuperată o importantă cantitate de ceramică. Dintre piesele deosebite enumerăm: un inel de bronz sigilar (?), care are pe chaton o floare de crin, un pumnal cu vârful rupt şi plăsele de os ornamentate şi o mică piesă componentă a unei armuri. Pe fundul bordeiului a fost descoperit scheletul unui câine de talie mare.

Având în vedere o serie de analogii pentru aceste piese, ca şi pentru ceramica recuperată, complexul poate fi datat, în opinia noastră, la sfârşitul secolului al XIII-lea sau la începutul secolului XIV.

Cu excepţia complexului medieval, S. VIII şi S. IX au relevat aceeaşi stratigrafie ca şi restul secţiunilor: strat cu materiale sporadice de tip Coţofeni, strat cu două nivele de locuire aparţinând bronzului timpuriu (grupul Şoimuş), strat cu materiale izolate aparţinând bronzului mijlociu (cultura Wietenberg) şi cu puţine urme dacice, strat de dărâmătură medieval târziu.

În S. I / 1997, situată tot în exteriorul zidurilor medievale a fost surprinsă o situaţie puţin diferită. Astfel, la -2,8 m a fost dezvelită o mică parte dintr-o amenajare de pietriş care se desfăşura pe o lungime de patru metri pe peretele sud-estic al secţiunii. Condiţiile din teren nu au permis amplasarea unei casete care să confirme dacă este vorba despre o locuinţă sau un alt tip de amenajare. În stratul suprapus şi pe amenajarea de pietriş au fost descoperite fragmente ceramice decorate cu striuri şi impresiuni textile (Besenstrich şi Textilmuster). Stratul de pietriş suprapunea nivelul aparţinând grupului cultural Şoimuş. Sub acest nivel au apărut, izolat, fragmente ceramice de tip Coţofeni.

Campania desfăşurată în perioada 7 - 25 august 2000 a constat în săparea unei secţiuni (S. X - 4,7 x 2 m) în zona de SV a suprafeţei degajate, în apropierea locuinţei L. 2 descoperită în 1998. La adâncimea de -3,2 m a fost surprinsă o mică parte din podina locuinţei şi a fost recuperată o mare cantitate de ceramică.

Având în vedere rezultatele obţinute considerăm necesară continuarea cercetărilor.
Bibliografie
1. A. Pescaru, E. Pescaru, C. Rişcuţa, Deva - Magna Curia (raport de săpătură), în: Cronica cercetărilor arheologice - campania 1997, Călăraşi, 1998, p. 19 - 20.

2. A. Pescaru, E. Pescaru, C. Rişcuţa, Deva - Magna Curia (raport de săpătură), în: Cronica cercetărilor arheologice - campania 1998, Vaslui, 1999, p. 36 - 37.

3. C. Rişcuţa, Archaeological Discoveries concerning the Early Bronze Age at Deva, în: The Early and Middle Bronze Age in the Carpathian Basin (ed. by H. Ciugudean and Fl. Gogâltan), Bibliotheca Musei Apulensis, VIII, Alba Iulia, 1998, p. 111 - 140.