1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

124. Însurăţei, jud. Brăila

Punct: Popina I

Cod sit: 43420.01

Colectiv: Stănică Pandrea, Mirela Vernescu, Simion Copilu (M Brăila)

Descrierea sitului

Şantierul arheologic de la Însurăţei - "Popina I" este situat în lunca Călmăţuiului, la 7 km N de oraşul Însurăţei, pe malul drept al Călmăţuiului la cca. 1 km în amonte de Podul Rubla.

"Popina I" este un martor de eroziune desprins din terasa de pe malul stâng al Călmăţuiului, are o lungime de 275 m şi o lăţime ce variază între 100 şi 150 m. Popina este împărţită în două părţi - inegale ca suprafaţă şi înălţime - de un şanţ larg de 15-20 m, care acum are aspectul unei viroage. Partea mai înaltă - numită "Popina IA", este zona cea mai intens locuită, până acum identificându-se 5 niveluri de locuire (8 locuinţe de suprafaţă şi mai multe gropi). Partea mai joasă - numită "Popina IB", este mai largă, suprafaţa are aspectul unui platou şi, până în prezent, n-a fost cercetată arheologic.

Campania din anul 2000

În anul 2000 am continuat săpăturile în S. 3, o secţiune trasată perpendicular pe Şanţul Mare, cu scopul de a surprinde etapele de locuire şi raportul dintre locuinţe şi şanţul ce separă "Popina I" în două zone. În anul 2000 am identificat şi cercetat două locuinţe de suprafaţă - L6 şi L7.

Locuinţa nr. 6 (L6). A fost identificată începând de la adâncimea de -1,1/1,15 m, deasupra sa fiind locuinţa L4. Între cele două locuinţe există un strat de nivelare, cu scopul de a pregăti terenul pentru L4.

Pereţii prăbuşiţi ai L6 au fost identificaţi între -1,15 m şi -1,7 m. În intervalul -1,15/-1,27 m, pereţii prăbuşiţi sunt amestecaţi cu oase sparte, unelte fragmentare şi fragmente de vase, ceea ce ne determină să considerăm că, după încetarea locuirii, L6 a fost utilizată ca zonă menajeră. În intervalul -1,27/-1,7 m, pereţii prăbuşiţi formează o zonă compactă, printre resturile de pereţi evidenţiindu-se şi gropile de pari. Între -1,7 m şi -1,8 m am identificat şi cercetat podina din lut a L6.

Zona menajeră dintre L6 şi L7. Între locuinţele L6 şi L7 am identificat un strat gros de 0,4 m, format din sediment brun - gălbui amestecat cu fragmente de pereţi, cărbuni, cenuşă, o cantitate imensă de oase sparte, unelte sparte (epuizate), fragmente de vase. Acest strat de resturi menajere este cuprins între -1,8/1,85 m şi -2,2 m şi e format, practic, din mai multe niveluri de depuneri care sunt, tot atâtea, urme ale unor activităţi umane (foarte probabil, un astfel de nivel este rezultatul unei acţiuni de "depozitare" a resturilor menajere). La -2,2/2,25 m au fost identificate resturi de pereţi neincendiaţi, care provin de la L7. Faptul că L6 şi L7 nu au sfârşit incendiate confirmă ipoteza conform căreia cenuşa şi cărbunii din stratul ce separă cele două locuinţe sunt în poziţie secundară.

Locuinţa nr. 7(L7). A fost identificată începând de la -2,2/2,25 m. Pereţii prăbuşiţi formează o masă compactă de lut, identificată în intervalul -2,2/-2,4 m. La -2,4 m am identificat podeaua L7 şi mai multe amenajări. Tot la -2,4 m am descoperit şi un perete, din care s-au păstrat cca. 10 cm în elevaţie. Podina era din lut bine ales şi amestecat cu material organic. De la nivelul podinei pornea o alveolare, de formă dreptunghiulară, adâncă de 10 cm, dar a cărei utilitate s-o putem indica.

Inventarul arheologic

Dintre pereţii prăbuşiţi ai L6 şi L7, s-au recoltat numeroase unelte fragmentare şi fragmente de vase. Fragmentele de vase, prin formă şi decor sunt încadrabile în faza Gumelniţa A₂.

O cantitate apreciabilă de obiecte a fost găsită în zona menajeră dintre L6 şi L7. Atrage atenţia un număr mare de unelte din piatră cioplită (lame, cuţite, racloare şi gratoare) şi, mai ales, câteva obiecte din os (unelte şi astragale).

Materialul arheologic descoperit ne permite încadrarea complexelor arheologice cercetate (L6, L7 şi zona menajeră dintre ele) în faza Gumelniţa A2.
Campania din anul 2001

În anul 2001 am continuat cercetările în S. 3, concentrându-ne atenţia asupra capătului din şanţul care separă Popina I în două zone. Am identificat şi cercetat parţial o locuinţă, o groapă şi şanţul de mari dimensiuni care traversează Popina I.

Locuinţa nr. 8 (L8). A fost identificată la cca 3m V de la marginea L7, începând de la -2,5/2,55 m, datorită unei mase compacte de pereţi incendiaţi. Evidenţiem faptul că zona pereţilor prăbuşiţi ai L8 a fost identificată la 10/15 cm sub nivelul podinei L7. Pereţii prăbuşiţi ai L8 au fost evidenţiaţi, dar locuinţa nu a fost cercetată. Printre resturile de pereţi prăbuşiţi am descoperit o figurină antropomorfă fragmentară şi fragmente de vase Gumelniţa A2.

Groapa nr. 16 (GR. 16). A fost surprinsă doar în proporţie de 15 - 20 % în S. 3 □4a. De aceea nu putem specifica forma. Am observat că groapa este săpată începând de la -2,8 m şi are adâncimea de 0,8 m. GR. 16 este în proporţie de 75-80 %, acoperită de L8. La partea superioară a GR. 16 se observă un mic strat orizontal, care o acoperea ca un capac, peste acesta ridicându-se L8. Umplutura gropii era formată dintr-un sediment brun-castaniu amestecat cu resturi compacte de pereţi de locuinţă, pietre, oase şi fragmente de vase. Fragmentele de vase, prin formă şi decor pot fi atribuite atât fazei Gumelniţa A2, cât şi fazei Gumelniţa A1 (fragmente de cupe de culoare neagră, intens lustruite şi pictate cu grafit).

Şanţul Mare (S. Max.). În capătul S. 3, între □1a şi □2a am surprins capătul şanţului de mari dimensiuni care traversează Popina I. Şanţul începe lin în dreptul m. 4, fiind identificat la -5,1/-5,12 m; coboară în pantă uşoară cca 1,5 m, ca începând din dreptul m. 2 să se adâncească brusc, peretele fiind aproape vertical. Umplutura este formată dintr-un sediment negru - brun, compact amestecat cu mici fragmente de vase ceramice, scoici şi oase. Peretele abrupt al şanţului este evidenţiat de fragmente de vase şi scoici, care s-au prins de el (practic tapetându-l). Fragmentele de vase sunt încadrabile în faza Gumelniţa A2. La cca. 1 m de malul abrupt al S. Max. am descoperit o groapă de stâlp cu diametrul de 30 cm.

Din datele de mai sus reiese că "viroaga" ce separă Popina I este de fapt un şanţ de mari dimensiuni, care a fost săpat (ori dragat) în faza Gumelniţa A2. Nu excludem posibilitatea ca acest şanţ să fi fost un canal/un braţ al Călmăţuiului, care să fi fost dragat (curăţat) în faza Gumelniţa A2. Faptul că şanţul era umplut cu apă este indicat de prezenţa scoicilor. Considerăm de asemenea, că groapa de stâlp descoperită lângă malul şanţului poate să provină de la stâlpul unei punţi ce lega cele două părţi ale Popinei I.

Concluzii

Datele obţinute în campaniile de săpături întreprinse în anii 2000 şi 2001 ne permit evidenţierea unor caracteristici ale aşezării gumelniţene de la Însurăţei - "Popina I".

1. Au fost identificate 5 niveluri de locuire, formate mai ales din locuinţe de suprafaţă. Materialul arheologic descoperit în locuinţele din nivelurile 1-4 este încadrabil în faza Gumelniţa A2. Nivelul 5 de locuire a fost identificat datorită unei gropi în care s-au descoperit fragmente de vase încadrabile atât în faza Gumelniţa A2, cât şi-n faza Gumelniţa A1.

2. "Popina IA" este zona cea mai intens locuită a "Popinei I", aici identificându-se complexe de locuire din fazele Gumelniţa A1 (un nivel de locuire) şi Gumelniţa A2 (patru niveluri de locuire).

3. "Popina I" era separată în două zone de un şanţ de mari dimensiuni (notat de noi S. Max.), care a fost săpat ori, poate refăcut în faza Gumelniţa A2. Nu excludem posibilitatea ca S. Max. să fi fost un braţ, ori un canal al Călmăţuiului dragat, pentru ultima dată, în faza Gumelniţa A2.

4. Cele două zone ale "Popinei I", separate de S. Max. erau, probabil, legate de o punte. Ipoteza noastră se bazează pe faptul că, lângă buza S. Max. am găsit o groapă de stâlp cu diametrul de 30 cm.

5. Având în vedere aspectul diferit al celor două zone ale "Popinei I", faptul că Popina IA este mai înaltă şi intens locuită şi faptul că Popina IB este mai scundă şi are aspectul unui platou, ne determină să avansăm ipoteza că cele două zone ar fi putut fi utilizate în scopuri diferite de către locuitorii aşezării gumelniţene de aici.

Planşa 68