Anexe din 11 iulie 2008

        Intoleranţa la medicament (hipersensibilitate).
        Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.
        În cazul lipsei de răspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: amisulpridum, aripiprazolum, clozapinum, paliperidonum, quetiapinum, risperidonum, sertindolum, ziprasidonum.
        Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea psihiatrului care dispensarizează cazul în functie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor psihice şi fizice ale pacientului, a comorbidităţii somatice, a tratamentelor anterioare şi a răspunsului terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului
    VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădere ţinând cont că pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.
    VIII. Prescriptori: medici psihiatri
    DCI: RISPERIDONUM
    Tablete, soluţie, fiole cu eliberare prelungită
    I. Definiţia afecţiunii
    Schizofrenia: psihoză care afectează persoane de vârstă tânără şi se caracterizează prin afectarea semnificativă a funcţiilor psihice (gândire, afectivitate, percepţie, voinţa şi activitate), a insight-ului, cu consecinţe asupra funcţionarii pacientului. Evoluţia bolii este cronică necesitând tratament pe toată durata vieţii.
    II. Stadializarea afecţiunii
    Schizofrenia: Perioada de debut: debut acut, subacut şi insidios (lent)
                  Recaderi - episoade psihotice cu durata tot mai lunga
                  Faza de remisiune defectiva interepisodica
                  Schizofrenia reziduala (cronicizata)
    Alte indicaţii: Tulburări psihotice acute şi prelungite, Tulburararea afectivă bipolară - Episodul maniacal
    III. Criterii de includere în schizofrenie (criteriile ICD 10)
    Pacienti aflaţi la debutul bolii
    Schizofrenia cu simptome pozitive, negative, agresivitate,
    Tratamentul de întreţinere al schizofreniei
    IV. Tratament
        Doze: 2-8 mg/zi administrare per os tablete sau soluţie şi 25, 37, 5,50 mg la doua săptămâni rispolept consta, fiole cu eliberare prelungită.
    Condiţii de scădere a dozelor: remisiunea simptomatologiei psihotice, administrarea dozelor eficiente timp suficient de îndelungat după ameliorarea clinică, scădere treptată în condiţiile monitorizării atente a evoluţiei
        Perioada de tratament:
    Schizofrenie: După primul episod: 1-3 ani
                  După al doilea episod 5 ani
                  După al treilea episod se poate vorbi de tratament cronic pe viaţa
    V. Monitorizarea tratamentului
        Evaluarea periodică (la interval de cel puţin o luna) a răspunsului simptomatologiei psihotice prin interviuri şi examene psihiatrice repetate, explorări clinice şi paraclinice pentru surprinderea eventualelor efecte secundare (examen obiectiv, curba ponderală, dozarea prolactinemiei)
    VI. Criterii de excludere din tratament
        Intoleranţa la medicament (hipersensibilitate).
        Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.
        În cazul lipsei de răspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: amisulpridum, aripiprazolum, clozapinum, olanzapinum, paliperidonum, quetiapinum, sertindolum, ziprasidonum.
        Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea psihiatrului care dispensarizează cazul în funcţie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor psihice şi fizice ale pacientului, a comorbidităţilor somatice, a tratamentelor anterioare şi a răspunsului terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului
    VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădere ţinând cont că pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.
    VIII. Prescriptori: medici psihiatri
    DCI: QUETIAPINUM
    Comprimate filmate, comprimate filmate cu eliberare prelungită
    I. Definiţia afecţiunii
    Schizofrenia: psihoză care afectează persoane de vârstă tânără şi se caracterizează prin afectarea semnificativă a funcţiilor psihice (gândire, afectivitate, percepţie, voinţa şi activitate), a insight-ului, cu consecinţe asupra funcţionarii pacientului. Evoluţia bolii este cronică necesitând tratament pe toată durata vieţii.
    II. Stadializarea afecţiunii
    Schizofrenia: Perioada de debut: debut acut, subacut şi insidios (lent)
                  Recaderi - episoade psihotice cu durata tot mai lunga
                  Faza de remisiune defectiva interepisodica
                  Schizofrenia reziduala (cronicizata)
    Alte indicaţii: Tulburări psihotice acute şi prelungite, Tulburararea afectivă bipolară - Episodul maniacal
    III. Criterii de includere în schizofrenie (criteriile ICD 10)
    Pacienti aflaţi la debutul bolii
    Schizofrenia cu simptome pozitive, negative, agresivitate,
    Tratamentul de întreţinere al schizofreniei
    IV. Tratament
    Doze: 200-1000 mg/zi, doza medie 400-600 mg/zi
        Condiţii de scădere a dozelor: remisiunea simptomatologiei psihotice, administrarea dozelor în doza eficiente timp suficient de îndelungat după ameliorarea clinică, scădere treptată în condiţiile monitorizării atente a evoluţiei
        Perioada de tratament:
    Schizofrenie: După primul episod: 1-3 ani
                  După al doilea episod 5 ani
                  După al treilea episod se poate vorbi de tratament cronic pe viaţa
    V. Monitorizarea tratamentului
        Evaluarea periodică (la interval de cel puţin o luna) a răspunsului simptomatologiei psihotice prin interviuri şi examene psihiatrice repetate, explorari clinice şi paraclinice pentru surprinderea eventualelor efecte secundare (examen obiectiv, curba ponderală, valoarea TA, EKG, probe biochimice)
    VI. Criterii de excludere din tratament
        Intoleranţă la medicament (hipersensibilitate).
        Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.
        În cazul lipsei de răspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: amisulpridum, aripiprazolum, clozapinum, olanzapinum, paliperidonum, risperidonum, sertindolum, ziprasidonum.
        Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea psihiatrului care dispensarizează cazul în funcţie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor psihice şi fizice ale pacientului, a comorbidităţilor somatice, ţinând cont de tratamentele anterioare şi răspunsului terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului.
    VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădere ţinând cont că pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.
    VIII. Prescriptori: medici psihiatri
    DCI: AMISULPRIDUM
    Tablete
    I. Definiţia afecţiunii
    Schizofrenia: psihoză care afectează persoane de vârstă tânără şi se caracterizează prin afectarea semnificativă a funcţiilor psihice (gândire, afectivitate, percepţie, voinţa şi activitate), a insight-ului, cu consecinţe asupra funcţionarii pacientului. Evoluţia bolii este cronică necesitând tratament pe toată durata vieţii.
    II. Stadializarea afecţiunii
    Schizofrenia: Perioada de debut: debut acut, subacut şi insidios (lent)
                  Recaderi - episoade psihotice cu durata tot mai lunga
                  Faza de remisiune defectiva interepisodica
                  Schizofrenia reziduala (cronicizata)
    Alte indicaţii: Tulburări psihotice acute şi prelungite
    III. Criterii de includere în schizofrenie (criteriile ICD 10)
    Pacienti aflaţi la debutul bolii
    Schizofrenia cu simptome pozitive, negative, agresivitate,
    Tratamentul de întreţinere al schizofreniei
    IV. Tratament
    Doze: 100-300 mg/zi în schizofrenia cu simptome negative; 400-800 mg/zi în schizofrenia cu simptome pozitive (doza maxima 1200 mg/zi).
        Condiţii de scădere a dozelor: remisiunea simptomatologiei psihotice, administrarea dozelor în doze eficiente timp suficient de îndelungat după ameliorarea clinică, scădere treptată în condiţiile monitorizării atente a evoluţiei
        Perioada de tratament:
    Schizofrenie: După primul episod: 1-3 ani
                  După al doilea episod 5 ani
                  După al treilea episod se poate vorbi de tratament cronic pe viaţa
    V. Monitorizarea tratamentului
        Evaluarea periodică (la interval de cel puţin o luna) a răspunsului simptomatologiei psihotice prin interviuri şi examene psihiatrice repetate, explorari clinice şi paraclinice pentru surprinderea eventualelor efecte secundare (examen obiectiv, curba ponderală, dozarea prolactinei)
    VI. Criterii de excludere din tratament
        Intoleranţa la medicament (hipersensibilitate).
        Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.
        În cazul lipsei de răspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: aripiprazolum, clozapinum, olanzapinum, paliperidonum, quetiapinum, risperidonum, sertindolum, ziprasidonum.
        Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea psihiatrului care dispensarizează cazul în funcţie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor psihice şi fizice ale pacientului, a comorbidităţilor somatice, ţinând cont de tratamentele anterioare şi răspunsul terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului.
    VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădere ţinând cont că pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.
    VIII. Prescriptori: medicii psihiatri
    DCI: ARIPIPRAZOLUM
    Tablete
    I. Definiţia afecţiunii
    Schizofrenia: psihoză care afectează persoane de vârstă tânără şi se caracterizează prin afectarea semnificativă a funcţiilor psihice (gândire, afectivitate, percepţie, voinţa şi activitate), a insight-ului, cu consecinţe asupra funcţionarii pacientului. Evoluţia bolii este cronică necesitând tratament pe toată durata vieţii.
    II. Stadializarea afecţiunii
    Schizofrenia: Perioada de debut: debut acut, subacut şi insidios (lent)
                  Recaderi - episoade psihotice cu durata tot mai lunga
                  Faza de remisiune defectiva interepisodica
                  Schizofrenia reziduala (cronicizata)
    Alte indicaţii: Tulburări psihotice acute şi prelungite
    III. Criterii de includere
    Pacienti aflaţi la debutul bolii
    Schizofrenia cu simptome pozitive, negative, agresivitate,
    Tratamentul de întreţinere al schizofreniei
    IV. Tratament
        Doze: 20-30 mg/zi per os
        Condiţii de scădere a dozelor: remisiunea simptomatologiei psihotice, administrarea dozelor eficiente timp suficient de îndelungat după ameliorarea clinică, scădere treptată în condiţiile monitorizării atente a evoluţiei
        Perioada de tratament:
    Schizofrenie: După primul episod: 1-3 ani
                  După al doilea episod 5 ani
                  După al treilea episod se poate vorbi de tratament cronic pe viaţa
    V. Monitorizarea tratamentului
       Evaluarea periodică (la interval de cel puţin o luna) a răspunsului simptomatologiei psihotice prin interviuri şi examene psihiatrice repetate, explorari clinice şi paraclinice pentru surprinderea eventualelor efecte secundare (examen obiectiv, curba ponderală, valoarea TA)
    VI. Criterii de excludere din tratament
        Intoleranţa la medicament (hipersensibilitate).
        Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.
        În cazul lipsei de răspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: amisulpridum, clozapinum, olanzapinum, paliperidonum, quetiapinum, risperidonum, sertindolum, ziprasidonum.
        Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea psihiatrului care dispensarizează cazul în funcţie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor psihice şi psihice ale pacientului, a comorbidităţii somatice, a tratamentelor anterioare şi a răspunsului terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului.
    VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădere ţinând cont că pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.
    VIII. Prescriptori: medici psihiatri
    DCI: CITALOPRAMUM
    Tablete
    I. TULBURAREA DEPRESIVA RECURENTĂ este o psihoză afectivă caracterizată prin episoade depresive de diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată durata vieţii.
    II. Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără simptome psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este totdeauna completă putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară sau medie. Notăm comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea somatică pe de altă parte, mai ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la vârsta a treia.
    III. Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.
    IV. Tratamentul durează minimum 6 luni şi se individualizează în funcţie de episod, de intensitatea acestuia, de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică existentă:
       - Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu citalopramum doze: 20-40 mg/zi în monoterapie sau în asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare afectivă cu lamotriginum sau acidum valproicum+ săruri.
       - Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate aceste variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în combinaţie: un antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi Citalopramum, şi un timostabilizator care să prevină recăderea depresivă (lamotriginum sau acidum valproicum + săruri).
       - Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu un timostabilizator sau Citalopramum în monoterapie, fie combinaţie timostabilizator şi Citalopramum, fie timostabilizator şi Citalopramum alături de un antipsihotic atipic dacă starea evolutivă o impune.
    V. Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei cu adaptarea dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul ponderal, controlul TA, EKG, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate somatică.
    VI. Schimbarea tratamentului (criterii de excludere) se face în funcţie de lipsa de răspuns terapeutic când se recurge la schimbarea antidepresivului cu: Duloxetinum, Escitalopramum, Milnacipramum, Tianeptinum, Trazodonum, Venlafaxinum. Alte criterii de excludere sunt posibile efecte adverse şi de complianţa terapeutică deficitară a pacientului. Psihiatrul alege schimbarea tratamentului în funcţie de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică asociată.
    VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie, în caz de recădere.
    ALTE INDICAŢII TERAPEUTICE: Episodul depresiv (F.32), Depresia din tulburarea afectivă bipolară, Depresia din tulburarea schizo-afectivă, Episodul schizo-depresiv, Depresia asociată altor tulburări psihotice
    VIII. Prescriptori: medici psihiatri
    DCI: ESCITALOPRAMUM
    Comprimate filmate
    I. TULBURAREA DEPRESIVA RECURENTĂ este o psihoză afectivă caracterizată prin episoade depresive de diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată durata vieţii.
    II. Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără simptome psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este totdeauna completă putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară sau medie. Notăm comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea somatică pe de altă parte, mai ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la vârsta a treia.
    III. Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.
    IV. Tratamentul episodului depresiv durează cel puţin 6 luni şi se individualizează în funcţie de episod, de intensitatea acestuia, de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică existentă:
       - Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu Escitalopramum doze: 10-20 mg/zi în monoterapie sau în asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare afectivă cu lamotriginum sau acidum valproicum + săruri.
       - Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate aceste variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în combinaţie: un antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi Escitalopramum, putând fi asociat şi un timostabilizator care să prevină recăderea depresivă (lamotriginum sau acidum valproicum + săruri).
       - Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu un timostabilizator sau Escitalopramum în monoterapie, fie combinaţie timostabilizator şi Escitalopramum, fie timostabilizator şi Escitalopramum alături de un antipsihotic atipic dacă starea evolutivă o impune.
    V. Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei cu adaptarea dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul ponderal, controlul TA, EKG, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate somatică.
    VI. Schimbarea tratamentului (criterii de excludere) se face în funcţie de lipsa de răspuns terapeutic când se recurge la schimbarea antidepresivului cu: Citalopramum, Duloxetinum, Milnacipramum, Tianeptinum, Trazodonum, Venlafaxinum. Alte criterii de excludere sunt posibile efecte adverse şi de complianţa terapeutică deficitară a pacientului. Psihiatrul alege schimbarea tratamentului în funcţie de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică asociată.
    VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie, în caz de recădere.
    ALTE INDICAŢII TERAPEUTICE: Episodul depresiv (F.32), Depresia din tulburarea afectivă bipolară, Depresia din tulburarea schizo-afectivă, Episodul schizo-depresiv, Depresia asociată altor tulburări psihotice, Depresia organică, Depresia asociată tulburării de anxietate generalizată, Fobia socială, Atacul de panică, Tulburarea obsesiv-compulsivă.
    VIII. Prescriptori: medicii psihiatri.
    DCI: TRAZODONUM
    Tablete
    I. TULBURAREA DEPRESIVA RECURENTĂ este o psihoză afectivă caracterizată prin episoade depresive de diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată durata vieţii.
    II. Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără simptome psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este totdeauna completă putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară sau medie. Notăm comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea somatică pe de altă parte, mai ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la vârsta a treia.
    III. Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.
    IV. Tratamentul episodului depresiv durează cel puţin 6 luni şi se individualizează în funcţie de episod, de intensitatea acestuia, de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică existentă:
       - Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu Trazodonum doze: 150-450 mg/zi în monoterapie sau în asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare afectivă cu lamotriginum sau acidum valproicum + săruri.
       - Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate aceste variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în combinaţie: un antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi Trazodonum, putând fi asociat şi un timostabilizator care să prevină recăderea depresivă (lamotriginum sau acidum valproicum + săruri).
       - Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu un timostabilizator sau Trazodonum în monoterapie, fie combinaţie timostabilizator şi Trazodonum, fie timostabilizator şi Trazodonum alături de un antipsihotic atipic dacă starea evolutivă o impune.
    V. Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei cu adaptarea dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul ponderal, controlul TA, EKG, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate somatică.
    VI. Schimbarea tratamentului (criterii de excludere) se face în funcţie de lipsa de răspuns terapeutic când se recurge la schimbarea antidepresivului cu: Citalopramum, Escitalopramum, Duloxetinum, Milnacipramum, Tianeptinum, Venlafaxinum. Alte criterii de excludere sunt posibile efecte adverse şi de complianţa terapeutică deficitară a pacientului. Psihiatrul alege schimbarea tratamentului în funcţie de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică asociată.
    VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie, în caz de recădere.
    ALTE INDICAŢII TERAPEUTICE: Episodul depresiv (F.32), Depresia din tulburarea afectivă bipolară, Depresia din tulburarea schizo-afectivă, Episodul schizo-depresiv, Depresia asociată altor tulburări psihotice, Depresia organic
    VIII. Prescriptori: medicii psihiatri.
    DCI: TIANEPTINUM
    Drajeuri
    I. TULBURAREA DEPRESIVA RECURENTĂ este o psihoză afectivă caracterizată prin episoade depresive de diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată durata vieţii.
    II. Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără simptome psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este totdeauna completă putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară sau medie. Notăm comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea somatică pe de altă parte, mai ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la vârsta a treia.
    III. Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.
    IV. Tratamentul episodului depresiv durează cel puţin 6 luni şi se individualizează în funcţie de episod, de intensitatea acestuia, de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică existentă:
    - Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu Tianeptinum doze: 25-37,5 mg/zi în monoterapie sau în asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare afectivă cu lamotriginum sau acidum valproicum + săruri.
    - Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate aceste variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în combinaţie: un antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi Tianeptinum, putând fi asociat şi un timostabilizator care să prevină recăderea depresivă (lamotriginum sau acidum valproicum + săruri).