Anexe din 11 iulie 2008

    - Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu un timostabilizator sau Tianeptinum în monoterapie, fie combinaţie timostabilizator şi Tianeptinum, fie timostabilizator şi Tianeptinum alături de un antipsihotic atipic dacă starea evolutivă o impune.
    V. Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei cu adaptarea dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul ponderal, controlul TA, EKG, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate somatică.
    VI. Schimbarea tratamentului (criterii de excludere) se face în funcţie de lipsa de răspuns terapeutic când se recurge la schimbarea antidepresivului cu: Citalopramum, Escitalopramum, Duloxetinum, Milnacipramum, Trazodonum, Venlafaxinum. Alte criterii de excludere sunt posibile efecte adverse şi de complianţa terapeutică deficitară a pacientului. Psihiatrul alege schimbarea tratamentului în funcţie de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică asociată.
    VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie, în caz de recădere.
    ALTE INDICAŢII TERAPEUTICE: Episodul depresiv (F.32), Depresia din tulburarea afectivă bipolară, Depresia din tulburarea schizo-afectivă, Episodul schizo-depresiv, Depresia asociată altor tulburări psihotice, Depresia organică
    VIII. Prescriptori medicii psihiatri.
    DCI: LAMOTRIGINUM
    Comprimate
    I. Definiţia afecţiunii:
    Tulburarea depresivă recurentă este o psihoză afectivă caracterizată prin episoade depresive de diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată durata vieţii.
    II. Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără simptome psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este totdeauna completă putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară sau medie. Notăm comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea somatică pe de altă parte, mai ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la vârsta a treia.
    III. Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.
    IV. Tratamentul: doze: 100-200 mg/zi cu titrare prudentă. Se individualizează în funcţie de episod, de intensitatea acestuia, de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică existentă:
    - Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu antidepresive în monoterapie sau în asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare afectivă cu lamotriginum.
    - Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate aceste variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în combinaţie: antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi un antidepresiv: Citalopramum, Duloxetinum, Escitalopramum, Milnacipramum, Tianeptinum, Trazodonum, Venlafaxinum, şi Lamotriginum care previne recăderea depresivă şi scade riscul suicidar.
    - Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu Lamotriginum sau antidepresiv în monoterapie, fie combinaţie Lamotriginum şi antidepresiv, fie Lamotriginum şi antipsihotic, fie antipsihotic şi antidepresiv în funcţie de alegerea psihiatrului care monitorizează pacientul.
    V. Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei cu adaptarea dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul ponderal, controlul TA, EKG, hemoleucograma, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate somatică.
    VI. Criterii de excludere sunt în funcţie de reacţiile adverse (hipersensibilitate la preparat) şi de complianţa terapeutică a pacientului. Psihiatrul alege schimbarea tratamentului în funcţie de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică asociată.
    VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie ţinând cont de complianţa pacientului.
    VIII. Prescriptori medicii psihiatri în cazul folosirii preparatului ca stabilizator afectiv.
    DCI: VENLAFAXINUM
    Comprimate şi capsule cu eliberare prelungită
    I. TULBURAREA DEPRESIVA RECURENTĂ este o psihoză afectivă caracterizată prin episoade depresive de diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată durata vieţii.
    II. Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără simptome psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este totdeauna completă putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară sau medie. Notăm comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea somatică pe de altă parte, mai ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la vârsta a treia.
    III. Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.
    IV. Tratamentul episodului depresiv durează cel puţin 6 luni şi se individualizează în funcţie de episod, de intensitatea acestuia, de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică existentă:
    - Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu Venlafaxinum doze: 75-300 mg/zi în monoterapie sau în asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare afectivă cu lamotriginum sau acidum valproicum + săruri.
    - Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate aceste variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în combinaţie: un antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi Venlafaxinum, putând fi asociat şi un timostabilizator care să prevină recăderea depresivă (lamotriginum sau acidum valproicum + săruri).
    - Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu un timostabilizator sau Venlafaxinum în monoterapie, dozele de întreţinere fiind stabilite de psihiatru, fie combinaţie timostabilizator şi Venlafaxinum, fie timostabilizator şi Venlafaxinum alături de un antipsihotic atipic dacă starea evolutivă o impune.
    V. Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei cu adaptarea dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul ponderal, controlul TA, EKG, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate somatică.
    VI. Schimbarea tratamentului (criterii de excludere) se face în funcţie de lipsa de răspuns terapeutic când se recurge la schimbarea antidepresivului cu: Citalopramum, Duloxetinum, Escitalopramum, Milnacipramum, Tianeptinum, Trazodonum. Alte criterii de excludere sunt posibile efecte adverse şi de complianţa terapeutică deficitară a pacientului. Psihiatrul alege schimbarea tratamentului în funcţie de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică asociată.
    VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie, în caz de recădere.
    ALTE INDICAŢII TERAPEUTICE: Episodul depresiv (F.32), Depresia din tulburarea schizo-afectivă, Episodul schizo-depresiv, Depresia asociată altor tulburări psihotice, Depresia organică, Depresia comorbidă anxietăţii, atacului de panică, agorafobiei şi fobiei sociale.
    VIII. Prescriptori: medicii psihiatri.
    DCI: DULOXETINUM
    Tablete
    I. TULBURAREA DEPRESIVA RECURENTĂ este o psihoză afectivă caracterizată prin episoade depresive de diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată durata vieţii.
    II. Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără simptome psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este totdeauna completă putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară sau medie. Notăm comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea somatică pe de altă parte, mai ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la vârsta a treia.
    III. Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.
    IV. Tratamentul episodului depresiv durează cel puţin 6 luni şi se individualizează în funcţie de episod, de intensitatea acestuia, de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică existentă:
    - Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu Duloxetinum doze: 60-120 mg/zi în monoterapie sau în asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare afectivă cu lamotriginum sau acidum valproicum + săruri.
    - Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate aceste variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în combinaţie: un antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi Duloxetinum, putând fi asociat şi un timostabilizator care să prevină recăderea depresivă (lamotriginum sau acidum valproicum + săruri).
    - Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu un timostabilizator sau Duloxetinum în monoterapie, fie combinaţie timostabilizator şi Duloxetinum, fie timostabilizator şi Duloxetinum alături de un antipsihotic atipic dacă starea evolutivă o impune.
    V. Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei cu adaptarea dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul ponderal, controlul TA, EKG, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate somatică.
    VI. Schimbarea tratamentului (criterii de excludere) se face în funcţie de lipsa de răspuns terapeutic când se recurge la schimbarea antidepresivului cu: Citalopramum, Escitalopramum, Milnacipramum, Tianeptinum, Trazodonum, Venlafaxinum. Alte criterii de excludere sunt posibile efecte adverse şi de complianţa terapeutică deficitară a pacientului. Psihiatrul alege schimbarea tratamentului în funcţie de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică asociată.
    VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie, în caz de recădere.
    ALTE INDICAŢII TERAPEUTICE: Episodul depresiv (F.32), Depresia din tulburarea afectivă bipolară, Depresia din tulburarea schizo-afectivă, Episodul schizo-depresiv, Depresia asociată altor tulburări psihotice, Depresia organică.
    VIII. Prescriptori: medicii psihiatri.
    DCI: FLUPENTIXOLUM
    Fiole cu acţiune prelungită: Flupentixol Decanoat 20 mg/ml
    Schizofrenie tratament de întreţinere
    Schizofrenie reziduală
    Schizofrenie cu simptome pozitive, pacienţi non-complianţi
    Doze: 20-40 mg la interval de 2-4 săptămâni (i.m.)
    Prescriere: medici psihiatri
    DCI: CLOZAPINUM
    Tablete
    I. Definiţia afecţiunii
    Schizofrenia: psihoză care afectează persoane de vârstă tânără şi se caracterizează prin afectarea semnificativă a funcţiilor psihice (gândire, afectivitate, percepţie, voinţa şi activitate), a insight-ului, cu consecinţe asupra funcţionării pacientului. Evoluţia bolii este cronică necesitând tratament pe toată durata vieţii.
    II. Stadializarea afecţiunii
    Schizofrenia: Perioada de debut: debut acut, subacut şi insidios (lent)
                  Recaderi - episoade psihotice cu durata tot mai lunga
                  Faza de remisiune defectiva interepisodica
                  Schizofrenia reziduala (cronicizata)
    Alte indicaţii: Tulburări psihotice acute şi prelungite, Tulburararea afectivă bipolară - Episodul maniacal rezistent la tratament
    III. Criterii de includere în schizofrenie (criteriile ICD-10)
    Pacienţi aflaţi la debutul afecţiunii
    Pacienţi cunoscuţi ca având rezistenţă terapeutică
    Schizofrenia cu simptome pozitive, negative, agresivitate,
    Tratamentul de întreţinere al schizofreniei
    IV. Tratament
      Doze: 200-600 mg/zi.
      Condiţii de scădere a dozelor: remisiunea simptomatologiei psihotice, administrarea dozelor eficiente timp suficient de îndelungat după ameliorarea clinică, scădere treptată în condiţiile monitorizării atente a evoluţiei
      Perioada de tratament:
    Schizofrenie: După primul episod: 1-3 ani
                  După al doilea episod 5 ani
                  După al treilea episod se poate vorbi de tratament cronic pe viaţa
    V. Monitorizarea tratamentului
    Evaluarea periodică (la interval de cel puţin o lună) a răspunsului simptomatologiei psihotice prin interviuri şi examene psihiatrice repetate, explorari clinice şi paraclinice pentru surprinderea eventualelor efecte secundare (examen obiectiv, curba ponderală, valoarea TA, EKG, hemoleucograma, probe biochimice)
    VI. Criterii de excludere din tratament
    Intoleranţa la medicament (hipersensibilitate).
    Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.
    În cazul lipsei de răspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: amisulpridum, aripiprazolum, olanzapinum, paliperidonum, quetiapinum, risperidonum, sertindolum, ziprasidonum.
    Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea psihiatrului care dispensarizează cazul în funcţie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor psihice şi fizice ale pacientului, a comorbidităţii somatice a tratamentelor anterioare şi a răspunsului terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului
    VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădere ţinând cont că pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.
    VIII. Prescriptori: medici psihiatri
    DCI: SERTINDOLUM
    Comprimate filmate ovale
    I. Definiţia afecţiunii
    Schizofrenia: psihoză care afectează persoane de vârstă tânără şi se caracterizează prin afectarea semnificativă a funcţiilor psihice (gândire, afectivitate, percepţie, voinţa şi activitate), a insight-ului, cu consecinţe asupra funcţionării pacientului. Evoluţia bolii este cronică necesitând tratament pe toată durata vieţii.
    II. Stadializarea afecţiunii
    Schizofrenia: Perioada de debut: debut acut, subacut şi insidios (lent)
                  Recaderi- episoade psihotice cu durata tot mai lunga
                  Faza de remisiune defectiva interepisodica
                  Schizofrenia reziduala (cronicizata)
    III. Criterii de includere în schizofrenie (criteriile ICD-10)
    Pacienţi aflaţi la debutul bolii
    Schizofrenia cu simptome pozitive, negative, agresivitate,
    Tratamentul de întreţinere al schizofreniei
    IV. Tratament
      Doze: 12-20 mg/zi, cu titrare progresivă începând cu 4 mg/zi.
      Precauţii: monitorizarea EKG înainte şi în timpul tratamentului
      Condiţii de scădere a dozelor: remisiunea simptomatologiei psihotice, administrarea dozelor eficiente timp suficient de îndelungat după ameliorarea clinică, scădere treptată în condiţiile monitorizării atente a evoluţiei
    Perioada de tratament:
    Schizofrenie: După primul episod: 1-3 ani
                  După al doilea episod 5 ani
                  După al treilea episod se poate vorbi de tratament cronic pe viaţa
    V. Monitorizarea tratamentului
    Evaluarea periodică (la interval de cel puţin o lună) a răspunsului simptomatologiei psihotice prin interviuri şi examene psihiatrice repetate, explorări clinice şi paraclinice pentru surprinderea eventualelor efecte secundare (examen obiectiv, curba ponderală, valoarea TA, EKG, probe biochimice)
    VI. Criterii de excludere din tratament
    Intoleranţa la medicament (hipersensibilitate).
    Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.
    În cazul lipsei de răspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: amisulpridum, aripiprazolum, clozapinum, olanzapinum, paliperidonun, quetiapinum, risperidonum, ziprasidonum.
    Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea psihiatrului care dispensarizează cazul în funcţie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor psihice şi fizice ale pacientului, a comorbidităţilor somatice a tratamentelor anterioare şi a răspunsului terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului.
    VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădere ţinând cont că pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.
    VIII. Prescriptori: medici psihiatri
    DCI: ZIPRASIDONUM
    Capsule, fiole pentru injecţii intramusculare
    I. Definiţia afecţiunii
    Schizofrenia: psihoză care afectează persoane de vârstă tânără şi se caracterizează prin afectarea semnificativă a funcţiilor psihice (gândire, afectivitate, percepţie, voinţa şi activitate), a insight-ului, cu consecinţe asupra funcţionarii pacientului. Evoluţia bolii este cronică necesitând tratament pe toată durata vieţii.
    II. Stadializarea afecţiunii
    Schizofrenia: Perioada de debut: debut acut, subacut şi insidios (lent)
                  Recaderi- episoade psihotice cu durata tot mai lunga
                  Faza de remisiune defectiva interepisodica
                  Schizofrenia reziduala (cronicizata)
    Alte indicatii: Tulburari psihotice acute şi prelungite,
                    Tulburararea afectiva bipolara
                    Episodul maniacal
    III. Criterii de includere în schizofrenie (criteriile ICD 10)
    Pacienti aflaţi la debutul bolii
    Schizofrenia cu simptome pozitive, negative, agresivitate,
    Tratamentul de întreţinere al schizofreniei
    IV. Tratament
    Doze: 80-200 mg/zi per os în schizofrenie, 80-160 mg/zi per os, 10-20 mg intramuscular.
    Condiţii de scădere a dozelor: remisiunea simptomatologiei psihotice, administrarea dozelor eficiente timp suficient de îndelungat după ameliorarea clinică, scădere treptată în condiţiile monitorizării atente a evoluţiei
    Perioada de tratament în schizofrenie:
              După primul episod: 1-3 ani
              După al doilea episod 5 ani
              După al treilea episod se poate vorbi de tratament cronic pe viaţa
    V. Monitorizarea tratamentului
    Evaluarea periodică (la interval de cel puţin o luna) a răspunsului simptomatologiei psihotice prin interviuri şi examene psihiatrice repetate, explorari clinice şi paraclinice pentru surprinderea eventualelor efecte secundare (examen obiectiv, curba ponderală, valoarea TA, EKG, probe biochimice)
    VI. Criterii de excludere din tratament
    Intoleranţa la medicament (hipersensibilitate).
    Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.
    În cazul lipsei de răspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: amisulpridum, aripiprazolum, clozapinum, olanzapinum, paliperidonum, quetiapinum, risperidonum, sertindolum.
    Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea psihiatrului care dispensarizează cazul în funcţie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor psihice şi fizice ale pacientului, a comorbidităţilor somatice, a tratamentelor anterioare şi răspunsului terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului.
    VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădere ţinând cont că pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.
    VIII. Prescriptori: medici psihiatri
    DCI: ZUCLOPENTIXOLUM
    Acetat de Zuclopentixol (Clopixol Acuphase)- fiole 50 mg/ml, intramuscular,
    Decanoat de Zuclopentixol fiole 200 mg/ml, intramuscular, acţiune cu durată de 2-3 săptămâni.
    Indicaţie: Schizofrenie acută
    Doze: 50-80 mg pe o durată de maximum 2 săptămâni sub forma injectabilă cu acţiune imediată (Acetat de Zuclopentixol), apoi cu tratament cu tablete în doze de 50-150 mg continuând cu tratament injectabil cu acţiune prelungită (Decanoate de Zuclopentixol)
    Schizofrenie tratament de întreţinere, schizofrenia reziduală (Decanoate de Zuclopentixol)
    Pacienţi noncomplianţi
    Prescriere: medici psihiatri
    DCI: DONEPEZILUM
    Comprimate filmate şi orodispersabile
    I. Definiţia afecţiunii
    Demenţa Alzheimer este o afecţiune cu substrat organic cerebral degenerativ care din punct de vedere psihopatologic se manifestă prin deficit cognitiv (tulburări de atenţie şi memorie), tulburări ale funcţiei executive, deficit noţional şi operaţional la care se adaugă în simptomatologie dezorientarea temporo- spaţială cu scăderea globală a funcţionalităţii persoanei.
    II. Stadializarea afecţiunii
    Există trei stadii ale bolii Alzheimer clasificate după scorurile obţinute la Mini-Evaluarea Statusului Mental (MMSE):
    - forme uşoare - scor la MMSE 20 - 26;
    - forme moderate - scor la MMSE 11 - 19;
    - forme severe - scor la MMSE ≤ 10.
    III. Criterii de includere (vârstă, sex, parametri clinico-paraclinici etc)
    - pacienţi cu diagnostic de boală Alzheimer, demenţă vasculară, demenţă mixtă, demenţă cu corpi Lewy, demenţă asociată bolii Parkinson
    - pacienţi cu cel puţin una dintre următoarele modificări:
      - scor ≤ 26 la MMSE (Mini-Evaluarea Statusului Mental)
      - scor ≤ 5 la Testul Desenării Ceasului pe scala de 10 puncte a lui Sunderland
      - stadiul 3 pe Scala de Deteriorare Globală Reisberg
    IV. Tratament:
    Medicaţie specifică substratului lezional
    Perioada de tratament: de la debut până în faza terminală
    Doza se individualizează în funcţie de respondenţa terapeutică
    Donepezilum - comprimate filmate şi orodispersabile în doze de 2,5 -10 mg/zi

┌─────────────────────┬───────────────────┬────────────────────────────────────┐

│ MEDICAMENTUL │ DOZA INIŢIALĂ │ DOZA ŢINTĂ │
├─────────────────────┼───────────────────┼────────────────────────────────────┤
│Donepezilum │2,5 - 5, 0 mg pe zi│10 mg o dată pe zi (doza unică) │
│ │ │(se creşte la fiecare 4-6 săptămâni)│
└─────────────────────┴───────────────────┴────────────────────────────────────┘

    V. Monitorizarea tratamentului

    Parametrii care se evaluează
    Starea clinică
    MMSE
    Eficienţa terapeutică
    Evaluarea stării somatice
    VI. Criterii de excludere
      nonrespodenţă la preparat
      intoleranţă la preparat (hipersensibilitate, reacţii adverse)
      noncomplianţă terapeutică
      comorbiditatea somatică
      înlocuirea preparatului se va face cu: Galantaminum, Memantinum, Rivastigminum.
    Schimbarea preparatului o va face psihiatrul care dispensarizează pacientul în funcţie de particularităţile evolutive ale bolii, de comorbiditatea somatică existentă şi de medicaţia specifică acesteia individualizând tratamentul.
    VII. Reluarea tratamentului
    Administrarea acestei clase de medicamente reprezintă o modalitate de tratament de tip continuu până la deciderea întreruperii terapiei (de obicei în fază terminală).
    VIII. Prescriptori - medicii psihiatri, neurologi, geriatrii
    DCI: RIVASTIGMINUM
    Capsule şi plasture transdermic
    I. Definiţia afecţiunii
    Demenţa Alzheimer este o afecţiune cu substrat organic cerebral degenerativ care din punct de vedere psihopatologic se manifestă prin deficit cognitiv (tulburări de atenţie şi memorie), tulburări ale funcţiei executive, deficit noţional şi operaţional la care se adaugă în simptomatologie dezorientarea temporo- spaţială cu scăderea globală a funcţionalităţii persoanei.